În ultima lună la ATI sunt pacienți din ce în ce mai tineri, predomină cei între 40 și 55 de ani. Când indicele de hipoxemie ajunge sub 60%, practic ce am observat este că nu mai poți să întorci din drum. Mortalitatea la acești pacienți este undeva intre 80%-90%. La bărbați e mai frecvent să se manifeste cu formă severă. În medie, 68 % dintre cei care mor sunt bărbați, afirma dr. Laura Zarafin, medic primar ATI la Spitalul Colentina din București.
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, dr. Zarafin a vorbit despre evoluția și paradoxurile acestei boli.
Iată principalele declarații:
- Nu știu dacă vreun spital va scăpa de experiența pacientilor Covid.
- 5% dintre cei pozitivi fac forme severe.
- Răspunsul imunitar are o anumită configurație genetică pe care noi nu avem cum să o anticipăm si reacția organismului nostru la agentul patogen este cea care dă leziunile.
- În ultima lună, sunt pacienți din ce în ce mai tineri, predomină cei între 40 și 55 de ani.
- Noi, care îi vedem înainte de a face stop cardiac, știm clar clinic cine moare de COVID și cine moare cu COVID.
- Nu ai cum să îți explici că ventilatorul, în loc să le crească saturația, le-o scade.
- Este o boală de lungă durată, la cei mai mulți nu se agravează, dar dacă este să se agraveze, agravarea se produce între a 7-a și a 11-a zi de evoluție.
- Dacă la început ai o simptomatologie minimală, nu este o certitudine că așa va rămâne pe tot parcursul evoluției.
- În a 14-a, a 16-a zi de la test pozitiv, dacă ai saturație bună, ai toate șansele să fie bine.
- Orice om infectat la un moment dat trebuie să aibă un CT pulmonar făcut. Am avut și surprize să văd CT-uri pulmonare urâte la oameni care merg la sală.
- Tratezi pacientul, nu tratezi un test. Din ce în ce mai mulți medici tratează teste, imagini radiologice, CT-uri .
- Dacă porți riguros mască, dacă te speli pe mâini, cu siguranță va scădea inoculul viral și atunci este mai probabil și dacă te infectezi să treci foarte ușor prin boală. Asta este soluția să nu ajungem la forme severe.
- Probabil că 70-80% vom fi infectați cu acest virus, ceea ce nu înseamnă că murim.
- Masca nu face rău. Oamenii care spun că nu au aer, de fapt, se supraîncălzesc. Este o chestiune mai mult psihică.
Doamnă doctor, care este în acest moment situația din spitalul Colentina? Ați redevenit complet Covid?
Noi am fost tot timpul spital Covid, doar că în ultima lună începuse activitatea în unele zone unde era normal și util să se înceapă, pentru că avem specialiști care fac lucruri deosebite.
Avem unele secții care fac ceea ce nu se face în această zonă. Era, deci, activitate mixtă. În anumite pavilioane erau activități pe verde. Acum o să eliberăm toți pacienții, toate paturile și o să redevenim full pentru pacienți Covid.
Din păcate, a crescut numărul de infectări și nu știu dacă vreun spital va scăpa de această experiență, pentru că ăsta e mersul lucrurilor. E fără voia noastră.
Erau spitale cu adevărat non Covid?
Că spitalele non-Covid au avut focare tot timpul se știe, după pacienții care au venit, după cadrele medicale care au fost tratate de colegii noștri la boli infecțioase, după ce pacienți am primit noi din alte spitale.
Este o chestie aproape matematică, dacă 5% dintre cei pozitivi fac forme severe, ne dăm seama cam câte paturi de ATI ne-ar trebui la mii și mii de infectări. Și nici nu îi știm pe toți cei pozitivi, pentru că nu ne-am testat niciodată toți și nici nu avem cum.
Locurile la ATI se vor ocupa foarte rapid în funcție de durata de la infectare. De asta cresc în valuri.
Adică?
Agravarea nu apare în prima zi. Agravarea începe în general între a 7-a și a 11-a zi de evoluție a bolii sau de la infectare. Momentul infectării noi nu îl știm cu siguranță.
Se poate anticipa de la început în vreun fel că anumite cazuri vor evolua spre agravare sau este absolut aleatoriu și fără semne?
Există multe studii care încearcă să contureze un profil al pacientului și există foarte multe observații că la bărbați e mai frecvent să se manifeste cu formă severă. În medie, 68% dintre cei care mor sunt bărbați.
S-a vorbit mult de comorbiditati, deja le știe toată lumea, obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, neoplaziile, deci orice afecțiune cronică, care merge pe scăderea imunității organismului.
S-a vorbit foarte mult de răspunsul imunitar care are o anumită configurație genetică pe care noi nu avem cum să o anticipăm, dar o vedem după cum reacționează individul respectiv la orice agresiune fie ea virală, bacteriană sau de altă natură.
Sunt oameni care fac peritonite apendiculare, pancreatite, chiar dacă sunt extrem de tineri, 20-30 de ani, fac disfuncții de organe cu sindrom de detresă respiratorie acută și mor în 12 ore. Alții au peritonite fecaloide, adică intestin perforat, iar conținutul intestinului hiperseptic este în peritoneu, și nu fac disfuncții de organe, chiar trăiesc după operații în care se face de exemplu o stoma și pleacă acasă. Asta se știe în medicină de foarte multă vreme, sigur de 2 decenii.
Noi ne putem evalua cumva propria imunitate? După cât de des răcim, de exemplu?
Eu sunt anestezist, nu infecționist, dar mi se pare de bun simț medical că nu contează de câte ori "răcești", ci cum anume "răcești".
Poți să faci o pneumonie bacteriană simplă, cu desaturari de 70%, doar că în cazul Covid intervine un alt fel de leziune pulmonară. Daca înainte pneumoniile bacteriene afectau un lob, în cazul Covid afectarea este bilaterală.
Și este afectarea aceea specifică, la formele severe, cu aspectul de opacități în geam mat, de sticlă. Acesta este specificul acestei boli văzut pe toate CT-urile la formele severe.
Există foarte multe studii în care s-a spus că, de fapt, nu contează imunitatea mai bună sau mai rea, ci modul în care sistemul imun intervine, pentru că se știe că imunitatea specifică este și celulară, și umorală.
Există un sistem de apărare care reacționează, nespecific la orice agresiune, de la traumatism până la infecții bacteriene sau virale, care intră primul în luptă, după care urmează sistemul de apărare specific care reacționează în mai multe etape.
Și unii cercetători au ajuns la concluzia că cei care nu produc în prima fază suficient interferon ajung să își amplifice reacția inflamatorie și eliberarea de citokine. Citokinele, de fapt, sunt cele care fac leziuni de organe.
E bine să ai o imunitate bine reglată balansată, să nu fii nici alergic, nici hiperergic.
Deci uneori propriul nostru sistem imunitar ne omoară în cele din urmă?
Exact despre asta este vorba, nu agentul patogen în sine, ci reacția organismului nostru la agentul patogen. Aceasta este cea care dă leziunile pulmonare, dar și de alte organe, pentru că ajungem și la disfuncția multiplă de organe.
Se tot vorbește despre tratamente, Remdesivir, de exemplu. Există vreunul a cărui eficiență dumneavoastră să o fi constatat practic?
Despre formele de boală ușoară sau medie trebuie să discute colegii infecționiști. Cazurile care ajung la noi sunt extrem de grave, care se degradează pulmonar extraordinar de tare.
Când indicele de hipoxemie ajunge sub 60%, practic ce am observat este că nu mai poți să întorci din drum nici cu aparate de ventilație extrem de sofisticate și de bune pe care le avem.
Mortalitatea la acești pacienți este undeva între 80%-90%, exact cum au raportat colegii noștri din New York.
Există printre acești pacienți în stare foarte gravă persoane care să nu fi avut comorbidități severe?
Da, există. Și mai ales în ultima vreme am observat. La început erau foarte mulți pacienți vârstnici, cu accidente vasculare, sechelări, insuficiență cardiacă, neoplazici, deci am avut foarte mulți pacienți cu multe comorbidități.
În ultima lună, sunt pacienți din ce în ce mai tineri, predomină cei între 40- 55 de ani. Avem cadre medicale la care, deși nu au comorbidități, totuși există o anumită doză de virus….
Contează și expunerea mare la virus?
Da, cred că are importanță. Dar tinerețea este lucrul pe care îl au în comun, primim pacienți mai tineri în ultima lună și fără comorbidități.
Faptul că ai un indice de masă corporală un pic mai mare, ceea ce înseamnă 2-3 kg în plus, asta chiar nu este comorbiditate. Am avut mai multe cazuri.
Se moare de COVID sau se moare cu COVID?
Noi, care îi vedem înainte de a face stop cardiac, știm clar clinic cine moare de COVID și cine moare cu COVID.
Există o particularitate de ventilație pe care noi nu am mai văzut-o. Asta semnalau colegii noștri italieni când spuneau "am greșit protocoalele”. Nu au greșit, este altfel de afectare nu numai alveolară, ci și a vaselor de sânge. Este evident.
Altfel nu ai cum să îți explici că ventilatorul, în loc să le crească saturația, le-o scade. Există zeci de cazuri pe care noi, colegii, le discutăm unii cu alții. Așa ceva nu am mai văzut.
Deci există cazuri în care ventilatorul, să zicem, face rău?
Nu că le face rău. Intubezi în momentul în care ești forțat de niște parametri foarte ficși și este evident că nu va rezista decât intubat pentru că nu ai ce să faci.
Și constați cu stupefacție că, în loc să îi crească saturația, saturația îi scade. Bineînțeles că schimbi modul de ventilație și îi dai tot suportul pe care îl cunoști, bineînțeles că îl întorci cu fața în jos, și totuși acești pacienți se degradează.
Deci nu le face rău, dar nu îi salvezi. Pe acești pacienți nu îi ajută ventilatorul. Vorbesc din nou despre cei cu afectare pulmonară severă, care corespunde imaginii CT cu afectare de peste 75-80%.
Noi am administrat Remdesivir și nu a ajutat, ceea ce ne-a dus cu gândul că e important și momentul în care se administrează aceste medicamente. Un infecționist știe ce efect au dacă le administrezi din prima zi de simptome.
Este o boală de lungă durată, la cei mai mulți nu se agravează, dar dacă este să se agraveze, cum spuneam, agravarea se produce între a 7-a și a 11-a zi de evoluție.
Dacă la început ai o simptomatologie minimală, nu este o certitudine că așa va rămâne pe tot parcursul evoluției.
Există un moment în care să te poți considera în afara riscului de agravare?
În a 14-a, a 16-a zi de la test pozitiv, dacă ai saturație bună, ai toate șansele să fie bine.
Și o mențiune: orice om infectat la un moment dat trebuie să aibă un CT pulmonar făcut. Pentru că am avut și surprize să văd CT-uri pulmonare urâte la oameni care merg la sală, fac jogging și care au avut simptomatologie minimă.
Și cum vă explicați asta?
Gradul de afectare nu este la nivelul să se ajungă la acea gravitate și atunci omul se adaptează. Gândiți-vă că există oameni cărora li se extirpă un plămân și se adaptează plămânul celălalt. Organismul uman este o minune, el găsește metode de a se adapta.
Poți să ai o formă mai gravă fără să îți dai seama?
Și invers, poți să ai o simptomatologie cu astenie fizică marcată, cu febră la început și afectarea pulmonară să nu fie atât de severă. De aceea, repet, este importantă și imaginea.
E un lucru pe care iar vreau să îl subliniez, în medicină tratezi pacientul, nu tratezi un test. Din ce în ce mai mulți medici tratează teste, imagini radiologice, CT-uri.
Eu rămân la părerea, chiar dacă or să se supere poate mai mulți colegi tineri pe mine, că medicina este o profesie de vocație. Și cum zicem noi: nasul și ochiul în medicină. Tratezi după cum îl vezi pe omul respectiv. Dacă ajungem să tratăm un test, există și posibilitatea să facem greșeli.
Mai mult, nu tratăm o boală, ci un bolnav. Nu seamănă un bolnav cu altul, e ceva ancestral în medicină. Pentru că avem pacienți cu aceeași boală, operați de același chirurg, anesteziați de același anestezist cu exact tot ceea ce trebuie, unii merg perfect și unii nu supraviețuiesc. Exact despre asta este vorba.
Din moment ce situația este atât de gravă, principala soluție rămâne prevenția...
...Exact, ceea ce noi, românii, în general, uităm și venim la medic numai când ne doare ceva sau nu mai putem.
Este masca un panaceu în materie de prevenție?
Nu. Este obligatorie, dar nu protejează 100%. Exista studii care arată că masca chirurgicală oferă o protecție de 30% dacă o poartă amândoi, deci, ca să zic așa, scazi inoculul viral, dar nu îți garantează nimeni că n-ai să te infectezi.
Dacă porți riguros mască, dacă te speli pe mâini, dacă păstrezi distanța și mergi numai în cercul tău intim de prieteni - care trebuie restrâns în această perioadă, dar nu anulat, pentru că suntem ființe sociale - cu siguranță va scădea inoculul viral și atunci este mai probabil și dacă te infectezi să treci foarte ușor prin boală. Asta este soluția să nu ajungem la forme severe.
Până să existe un vaccin, trebuie să ne împacăm cu gândul că toți sau majoritatea, într-un fel sau altul, vom fi infectați.
Eu cred, din ce am citit, dacă nu intervine o schimbare majoră în tratament cât mai repede, probabil că 70-80% vom fi infectați cu acest virus, ceea ce nu înseamnă că murim.
Nu vreau să panichez pe nimeni, eu văd formele grave. A se reține cu ce am început. 5% dintre infectați fac forme severe, ceea ce nu înseamnă că nu poți să fii tu unul dintre ei.
Stați ore în șir cu masca pe figură. E un dram de adevăr că ne-ar împiedică să ne oxigenăm?
Nu, oxigenarea rămâne la fel, am verificat. Oamenii care spun că nu au aer, de fapt, se supraîncălzesc. Și este o chestiune mai mult psihică. Am întâlnit pacienți anxioși care desaturează, dar nu au nimic pulmonar.
Deci masca nu are cum să facă rău, dar trebuie să ne obișnuim cu ea, nici mie nu îmi place.
În afară de chestiunile cunoscute ar mai fi ceva de recomandat în materie de prevenție?
Noi în perioada asta suntem foarte stresați, foarte obosiți, sunt foarte multe lucruri care ne pot slăbi capacitatea de apărare a organismului. Dormim prost, ceea ce e normal în pandemie, este normal să ne fie frică, este normal să ne gândim, este normal să ne facem griji cum ni se vor schimba viețile.
Eu aș recomanda vitamina D3 tuturor, mai ales în lunile fară soare. Aș recomanda zinc cu rol cunoscut pentru sistemul imunitar.
Alimentația, trebuie să ne mișcam cât mai mult în aer liber, nu la grămadă, dar într-o pădure, într-un parc liber, undeva unde este verdeață și este aer curat . Și vitamine, Vitamina C care se știe dintotdeauna că ajută în viroze.