Cu cât o persoană ajunge mai greu în faza de somn cu mişcări oculare rapide (REM), cu atât riscul de Alzheimer e mai prezent, arată un studiu recent, care ar putea deschide noi modalităţi de diagnosticare şi tratare a acestei afecţiuni.
„Tulburările de somn sunt frecvente la pacienții cu demenţă şi au fost asociate din ce în ce mai mult cu boala Alzheimer şi cu biomarkerii bolii Alzheimer şi ai demenţelor asociate, chiar şi în stadiile preclinice ale bolii”, scriu cercetătorii, oameni de știință din China, SUA şi Spania, în lucrarea lor.
În cadrul studiului, 128 de adulţi cu o vârstă medie de aproape 71 de ani au rămas peste noapte într-o clinică unde somnul lor a putut fi monitorizat. Dintre aceștia, 64 fuseseră diagnosticaţi cu Alzheimer, iar 41 aveau tulburări cognitive uşoare.
Cercetătorii i-au împărţit pe voluntari în grupuri, în funcţie de cât timp le lua să ajungă la somnul REM. Pentru grupul care a ajuns cel mai repede la REM, intervalul de timp a fost de 98,2 minute; pentru grupul care a avut nevoie de cea mai lungă perioadă, aceasta a fost de peste 192,7 minute.
Cercetătorii au constatat că cei la care REM întârzia cel mai mult aveau un risc mai mare de a suferi de Alzheimer decât cei care ajungeau cel mai repede la acest stadiu al somnului, scrie Science Alert.
Comparațiile ulterioare au arătat că grupul celor care ajungeau la stadiul REM al somnului cel mai târziu avea tendinţa de a prezenta în creier mai multe acumulări de proteine amiloide beta şi tau asociate cu Alzheimer. De asemenea, puteau avea mai puțină proteină care susţine supraviețuirea neuronilor şi ajută creierul să înveţe, numită factor neurotrofic derivat din creier.
Aceasta nu înseamnă cauză şi efect direct, dar este un indicator util, spun autorii studiului. Cercetătorii cred că atingerea REM mai devreme duce la un echilibru chimic în creier, care este de dorit și are un efect protector.
„Întârzierea somnului REM perturbă capacitatea creierului de a consolida amintirile, interferând cu procesul care contribuie la învățare și memorie", spune epidemiologul Yue Leng, de la Universitatea din California, San Francisco.