Iarna, nimic nu e mai plăcut decât să stai la căldură, eventual cu ciorapii de lână împletiți de bunica și cu un ceai fierbinte în față. Însă sunt oameni care duc lucrurile la extrem și se îmbăiază în apa aproape înghețată. Iar știința tocmai a mai descoperit un beneficiu al unui astfel de obicei: previne demența.
Conform unui studiu realizat la Universitatea Cambridge, cei care obișnuiesc să înoate iarna afară, în apă neîncălzită, au un nivel crescut al unei proteine ce joacă un rol cheie în formarea sinapselor, arată IFL Science.
De-a lungul vieții, se formează mereu și mereu sinapse. Când acest lucru nu mai e posibil apare declinul cognitiv, cel cu care se confruntă suferinzii de demență.
Iar pentru formarea sinapselor foarte importantă este temperatura. S-a observat că mamiferele care hibernează se confruntă cu o pierdere semnificativă a sinapselor. Totuși, când ies din hibernare, aceste conexiuni la nivelul creierului se refac.
Plecând de la aceste observații, oamenii de știință au stabilit că în contextul frigului, proteina RBM3 pare să protejeze. Imediat după șocul termic, aceasta crește foarte mult, restaurând sinapsele, atât la șoareci, cât și la om. În cazul rozătoarelor deja suferinde de demență, expunerea la frig și apoi la cald nu a avut ca rezultat restaurarea sinapselor, așa cum s-a întâmplat în cazul celor sănătoase.
Citește și O nouă cercetare arată că singuri ne putem declanșa Alzheimerul, cu gândurile noastre
Studiul a fost replicat și în cazul oamenilor - unii care înotau în ape înghețate iarna și alții care nu aveau acest obicei - și s-a observat că în cazul primilor, nivelul proteinei RBM3 era extrem de mare, sinapsele fiind protejate, iar boli degenerative precum demența fiind astfel prevenite.
Vezi și Legătura neașteptată dintre alcool și demență - Studiu