Când se va termina pandemia în România? ”Dacă vrei pace, trebuie să te pregătești pentru pace”

O lume în care noi vom aplica (nu contează în ce context) tot timpul cu o rigoare germofobă (asepsie, antisepsie, mâini curate, distanțe între oameni) este o lume profund bolnavă. Profund bolnavă! Hai să trăim!
Când se va termina pandemia în România? ”Dacă vrei pace, trebuie să te pregătești pentru pace”

Probabil că în primăvara anului 2022 o să vedem ”lumina”, dar finalul pandemiei nu va însemna eradicarea coronavirusului, așa cum se așteaptă unii, ci mai degrabă ”Uite, avem mecanismele astea, hai să trăim!”, spune medicul psihiatru Gabriel Diaconu.

Iar anunțul oficial va fi făcut după ”o perioadă neîntreruptă de timp, probabil minim 3-6 luni, în care rata de circulație a acestui virus de la susținută (cum a fost în val) scade către sporadică, așa cum se întâmplă în oricare zi a vieții noastre, de când ne-am născut și până o să murim, cu orice alt virus”, mai spune dr. Gabriel Diaconu, într-un dialog purtat pentru cititorii Spotmedia.ro.

Foto: Facebook / Gabriel Diaconu

Ieșirea de sub asediu

Finalul s-ar putea să vină mai curând decât își imaginează mulți, din simplul fapt că premisele trebuie să se schimbe. În primul rând, premisele cu privire la atitudinea în fața bolii. Odată implementate niște mecanisme sociale, sanitare, de sănătate publică, libertățile oamenilor ar trebui redate.

Noi nu am făcut, și Europa încă nu face chestia asta, din multiple motive. Dar mai durează o lună, două, trei și probabil că în primăvara anului 2022 o să vedem lumina asta.

Chiar și atunci poate că vor fi cazuri sporadice în care oameni vor fi rămas cu tare sau cu sechele, cu tulburări de comportament despre care vorbim, însă, în mare, cred că înspre martie 2022, o bună parte din cei care momentan preferă să lucreze de acasă vor îndrăzni să iasă din nou din case.

Iar în ceea ce privește Covid, viața în prezența noului coronavirus diferă, de fapt, foarte puțin de viața dinainte, pentru că înainte aveam 100 și ceva de virusuri respiratorii și acum avem 100 și ceva plus 1. Înainte aveam o listă oarecare de remedii plus o listă oarecare de vaccinuri, acum avem fix aceleași lucruri plus vaccin Covid.

Ieșirea de sub asediu trebuie făcută cu un steag alb în vârf de băț, cu o doctrină oficială, cu o schimbare de repere formale în conversația oficială. Ar trebui să iasă un om cu o trâmbiță și să anunțe: ”Lume, lume, pandemia s-a terminat!”

Și dacă sunt doar 10-15 cazuri pe zi vor fi unii pentru care sunt prea multe. Criteriile prin care se închide o pandemie, fie ele arbitrare sau nu, nu au fost explicate oamenilor.

Noi am deschis Cutia Pandorei când a început pandemia, dar nimănui n-am dat ingredientele sfârșitului pandemiei, care trebuie spus foarte clar și răspicat: NU ESTE ERADICAREA coronavirusului acesta.

Cine a afirmat că începe pandemia trebuie să anunțe și că se termină

Cum se termină va trebui să fie asumat de la înălțimea autorității sanitare.

Aceeași organizație care a afirmat că începe pandemia va trebui să afirme că se termină pandemia - Ministerul Sănătății, INSP. Nu premier, nu președinte (și ei sunt clienți ai Sănătății, ca orice alt cetățean român).

Criteriile prin care vor putea anunța asta au de a face cu o perioadă susținută și neîntreruptă de timp, probabil minim 3-6 luni, în care rata de circulație a acestui virus de la susținută (cum a fost în val) scade către sporadică, așa cum se întâmplă în oricare zi a vieții noastre, de când ne-am născut și până o să murim, cu orice alt virus.

Sporadică înseamnă că și dacă monitorizezi cazurile noi de Covid, agregarea lor nu este comunitară, transferul către spital nu se face crescând exponențial de la o zi la alta, și cazurile pot fi manageriate de către specialiști prin medicație, prin tot ceea ce înseamnă sprijin spitalicesc, când e cazul, și prin vaccin.

Elementele astea contribuie la o strategie de sănătate publică obișnuită, ca pentru orice altă boală infecto-contagioasă.

Cred că e nevoie să schimbăm paradigma și să reîncepem să vorbim de sănătate publică, nu doar de Covid.

Dacă vrei pace, trebuie să te pregătești pentru pace

Este obligatoriu să îi încurajăm pe oameni să întindă mâini unii către ceilalți.

Să îi încurajăm pe oameni să reînceapă să vizualizeze cum va arăta ziua de mâine. E dictonul acela roman ”Dacă vrei pace, trebuie să te pregătești de război” și care a primit două variante ulterioare dintre care una mie îmi place foarte mult: ”Dacă vrei pace, trebuie să te pregătești pentru pace”.

Dacă noi vrem o lume postpandemică, post-calamitate sanitară, avem nevoie să ne pregătim pentru lumea aia. Nu mai e suficient să zicem ”Stai în casă, păstrează distanța, poartă masca, ai grijă la igienă!”, cred că avem nevoie să plasăm și  mesaje despre cum ieși din casă, despre cum renunți la mască, despre cum revii la mâinile murdare, metaforic vorbind.

O lume în care noi vom aplica (nu contează în ce context) tot timpul cu o rigoare germofobă (asepsie, antisepsie, mâini curate, distanțe între oameni) este o lume profund bolnavă. Profund bolnavă!

Medicii nu pot să organizeze o lume, e obligația comunității

Medicii poate că pot să organizeze un spital. Medicii poate că pot să organizeze un perimetru, un cordon sanitar. Dar medicii nu pot să organizeze o lume!

Eu cred că asta este obligația unei comunități, care transcende sănătatea din perspectiva boală-bolnav: Mizeria orașelor, poluarea, mizeria apelor, mizeria din mâncare....

Asta face de fapt o pandemie: Îți pune în față o oglindă care este foarte urâtă și foarte neplăcută – Nu trăim atât de sănătos pe cât credeam.

Mâncăm în continuare mâncarea aia proastă, bem în continuare apa aia infectă, respirăm în continuare aerul ăla murdar, ardem în continuare cauciucurile alea, aruncăm în continuare tonele alea de gunoi pe care le strângem, călcăm în continuare în rahații ăia pe stradă ...

Și NU la fiecare dintre problemele astea trebuie să vină medicii și să dea cu var.

Cred că intră în psihicul fiecăruia și este alegerea intimă a fiecăruia dacă vrea să trăiască în sănătate sau dacă vrea să trăiască în boală, dacă vrea să trăiască cu frica de boală sau, eventual, în parteneriat cu boala.

Bun, gata. Hai să trăim!

Cu gândirea asta strict monotonală – Covid, Covid, doar Covid -  noi o să rămânem cu vigilența asta și o să ratăm ”Gorila care trece prin fundal”.

Și Gorila care trece prin fundal este că România trebuie să meargă înainte, noi trebuie să mergem înainte, toți – cei care au făcut Covid, cei care n-au făcut Covid, cei care se nasc, cei care se îmbolnăvesc, cei care au de făcut operații, cei care au de ieșit din alienare...

Eu nu vreau decât să mă gândesc la ziua în care iese trâmbițașul și spune: ”Bun, GATA!”.

Dar nu va fi ”Gata” în sensul în care nu mai avem niciun caz de Covid.

Va fi ”Gata” în ideea: ”Uite, avem mecanismele astea, hai să trăim!”.

Hai să trăim!