Valul 4 de pandemie a reprezentat o tragedie care a marcat personalul medical din spitalele Covid-19. Noua tulpină va face ravagii în ce privește infectarea, dar reprezentanții autorităților medicale nu cred că sistemul sanitar va mai trece printr-o tragedie asemănătoare cu cea din lunile octombrie și noiembrie.
Într-un interviu pentru spotmedia.ro, medicul Beatrice Mahler a explicat în ce constau pregătirile pentru valul 5 de pandemie, de ce Omicron e considerată o tulpină care provoacă forme mai ușoare de boală și diferența pe care o face vaccinul.
Cele mai importante declarații:
- “Va fi extrem de dificil să administrăm toți acești oameni care au nevoie de noi fără să avem personal sanitar. Cred că aceasta va fi cea mai mare provocare a valului 5 de pandemie”.
- “Infectarea cu Omicron nu este o banală gripă pentru mulți. Simptomatologia este mult mai intensă și cred că dacă, pe o scară de la 1 la 10, punem gripa undeva pe la 7, Omicron este undeva la 10. Nu trebuie să ne imaginăm că e simplu”.
- “Pandemia are un impact social major pentru că noi constatăm în spitale o stare de tensiune pe care o au și pacienții și aparținătorii. Se manifestă o neîncredere foarte mare. La fiecare frază pe care o spunem, oamenii se tem că poate în spatele cuvintelor există o altă intenție, un alt înțeles”.
- “Dacă fac vaccinul anti-Covid și am o comorbiditate care nu permite imunității mele să se adapteze, e posibil să fac și Omicron, dar cu siguranță nu voi avea acea formă severă ca a unei persoane care nu și-a învățat deloc organismul să lupte”.
În ce constă pregătirea unui spital pentru un nou val de pandemie?
Într-o primă etapă am încercat să revizuim ceea ce ține de infrastructură. Pe lângă curățenie și dezinsecție, ceea ce este normal în spital, atunci când ai un val de pacienți care se infectează și acest val e copleșitor, acele proceduri care sunt normale și firești să le faci săptămânal sau lunar, nu mai pot fi făcute.
Și atunci, în momentul în care s-a terminat, am intrat în proceduri majore de curățenie, dezinsecție și revizii ale aparaturii, care a fost extrem de utilizată în această perioadă. Acum, în acest moment, mă pregătesc pentru o serie de întâlniri online cu personalul medical ca să poată participa și colegii care sunt acasă, în care reluăm împreună cu compartimentul de epidemiologie și cu directorul de îngrijiri, procedurile ce cuprind circuitul pacientului, manipularea tuburilor de oxigen și de protecție a personalului medical.
Cred că problema cea mai mare o vom avea cu evaluarea stării de sănătate a personalului medical la intrarea în serviciu. Va fi extrem de important să monitorizăm acest lucru. Riscul de îmbolnăvire în comunitate cu Omicron este mult peste ceea ce am întâlnit în celelalte patru valuri și, atunci, această evaluare a personalului în momentul în care ajunge la spital trebuie să fie extrem de riguroasă.
Pericolul principal, în opinia mea, e pierderea angajaților pentru perioade mai lungi de timp. Chiar dacă o să avem un număr de pacienți puțin mai mare nu cred că vom ajunge însă la nivelul valului 4 de pandemie, cu holuri pline.
Însă, și dacă nu vom avea holuri pline cu persoane bolnave, dar vom avea paturi pline și dacă presiunea rămâne la fel de mare în ce privește îmbolnăvirile de tuberculoză și afecțiunile pulmonare, tot va fi o problemă foarte greu de administrat.
În acest moment, noi, la două zile, rămânem fără locuri în zona de pneumologie. Sunt mulți pacienți cu boli cronice care au ajuns la limita perioadei de stat acasă și vin cu cancere și forme de afectare aproape în fază terminală pentru anumite tipuri de patologii.
Va fi extrem de dificil să administrăm toți acești oameni care au nevoie de noi fără să avem personal sanitar. Cred aceasta va fi cea mai mare provocare a valului 5 de pandemie.
Spuneți că nu vom vedea numărul mare de îmbolnăviri din lunile precedente? Vă bazați pe faptul că infectare cu Omicron este mai ușoară?
În mod sigur este mai ușoară. Din păcate, o să fie pacienți care vor avea nevoie de internare pentru că Omicron, la o persoană care are comorbidități, duce la decompensare, dar sunt suficient de multe spitale și cred că toți am învățat în această perioadă să avem grijă de pacienții noștri.
De asemenea, cred că spre Institutul “Marius Nasta” vor veni pacienții cu Omicron care au boli pulmonare asociate și care au nevoie nu doar de tratamentul în sine, dar și de compensarea afecțiunii pulmonare.
Practic, în ultimele zile, aceștia au fost pacienții care s-au internat la noi cu infecție SARS-Cov-2, și care au avut afecțiuni pulmonare descoperite acum, cu ocazia diagnosticului de Covid-19. E vorba de tumori pulmonare nediagnosticate sau boli cronice care s-au acutizat. Să sperăm că rămânem doar aici, la acest nivel. Ar fi trist să avem același număr mare de pacienți în spitale ca în valul 4 de pandemie.
Chiar și această boală, mult mai puțin severă, provocată de Omicron ține o persoană în casă, e afectată și suferă în jur de o săptămână. Cumva, această formă ușoară e destul de neplăcută?
Cu siguranță, da! Faptul că spun despre valul 5 că va fi mai ușor o fac din perspectiva managerului de spital, nu din perspectiva pacientului care resimte din plin această afecțiune.
Sunt zile în care ai febră, în care nu poți să te alimentezi, în care starea generală este complet afectată. Te doare capul, te doare gâtul, dar spunem că e o formă de ușoară în comparație cu formele de Covid-19 pe care le-am văzut în lunile anterioare.
Infectarea cu Omicron nu este o banală gripă pentru mulți. Simptomatologia este mult mai intensă și cred că dacă, pe o scară de la 1 la 10, punem gripa undeva pe la 7, Omicron este undeva la 10. Nu trebuie să ne imaginăm că e simplu.
Toate aceste simptome vin și pe un fond de impact emoțional provocat de această pandemie.
E un impact social major pentru că noi constatăm în spitale o stare de tensiune pe care o au și pacienții și aparținătorii.
Se manifestă o neîncredere foarte mare. La fiecare frază pe care o spunem, oamenii se tem că poate în spatele cuvintelor există o altă intenție, un alt înțeles. Este o frică permanentă de ceva, de cineva și cred că la aceste probleme, medicii nu au soluții. Cred că noi ca societate trebuie să ne vindecăm.
Sunt forte multe informații, decizii care se schimbă și lucrurile devin foarte complicate pentru oameni. S-a creat în rândul opiniei publice senzația că această variantă este foarte ușoară. De ce trebuie să ne mai protejăm, să ne mai vaccinăm? Totuși, tulpina Omicron poate trece de protecția realizată prin vaccinuri. Cât de importante mai sunt acestea în noul val de pandemie?
Sunt importante pentru că, da, vorbim de forme ușoare de afectare. Vorbim de faptul că virusul intră în organism prin zona capului. Se agață de mucoasele de la nivelul nasului, gâtului, însă, simptomatologia de care ne-am temut în valul 4 și pe care am văzut-o prezentă la nivelul plămânilor și efectul acesteia, practic, reprezintă reacția organismului la virus.
Nu înseamnă că în cazul infectării cu Omicron, evoluția bolii nu mai poate afecta plămânii. Acest risc rămâne în continuare.
De aceea sunt aceste atenționări la adresa României pentru că nu suntem protejați.
Vaccinul oferă un tip de antrenament pentru imunitate care, atunci când intrăm în contact cu o persoană bolnavă, organismul nostru știe ce să facă. Știe cum să producă “soldați” care să ne apere de o formă severă de boală.
Din păcate, vaccinul nu ne protejează total de Covid-19. În acest moment, SARS-Cov-2 s-a adaptat de fapt și Covid-19 este o boală cu fațete multiple.
Prin vaccin, organismul învață să ne protejeze prin două căi: imunitatea umorală, adică produce acești anticorpi pe care tot vrem să-i cuantificăm și imunitatea celulară, dată de limfocitele T.
Un studiu care a apărut recent indică faptul că limfocitele T din organismul nostru știu să producă citokine împotriva Omicron. Ăsta e un lucru important. Știu să producă răspuns imun. Știu să pregătească organismul să intre în luptă. În acest mod, vaccinul își dovedește eficiența. Nu de sută la sută, dar oricum e vorba de un procent care face diferența.
Dacă fac vaccinul anti-Covid și am o comorbiditate care nu permite imunității mele să se adapteze, e posibil să fac și Omicron, dar cu siguranță nu voi avea acea formă severă ca a unei persoane care nu și-a învățat deloc organismul să lupte.
Au existat discuții că primele două doze de vaccin au fost făcute la o distanță prea apropiată una de cealaltă. Și, de fapt, sunt asociate cu o singură doză, iar rapelul, boosterul este de fapt cel care creează un anumit tip de protecție?
Cred că atunci când vorbim de un medicament trebuie să-l administrăm conform recomandărilor producătorilor pentru că au în spate studii făcute pe zeci de mii de persoane.
Unii epidemiologi, probabil, susțin această teorie pentru că unele țări din motive locale, politice, economice, au ales să vaccineze cu prima doză și au creat o distanță mai mare între doze, chiar în afara recomandării producătorilor.
România n-a fost în această situație. Eu cred că e bine ce a făcut țara noastră. Ca medic nu pot decât să respect recomandările din prospect pentru că orice altă deviere de la un protocol poate să ne aducă rezultate care nu sunt controlabile.
Poate să fie și bine, dar poate să fie rău. Și nu cred că avem voie să testăm în bine sau în rău populația generală care nu și-a asumat prin semnătură că e de acord să participe.
Ce v-a impresionat, ce v-a zdruncinat emoțional în valul patru de pandemie?
A fost cea mai dură experiență din cariera mea de medic și din cea de manager. Au fost momente foarte dificile. Abia în acel moment am realizat cu adevărat ce-au trăit italienii la începutul pandemiei, deși noi știam deja cu ce avem de-a face.
În valurile 1 și 2 ne luptam să avem echipamente și ventilatoare. A fost un efort comun. Nu doar al statului, dar și al societății civile care a fost lângă noi într-un mod extraordinar.
Valul 3 a fost unul în care am avut un număr de infectări, dar ne-am dat seama că infrastructura cedează. În valul 4 am avut echipamente, am avut dotări cum n-am avut niciodată, dar a fost o mare criză personal și aceleași provocări legate de infrastructură.
Dar a mai fost ceva. Ne-am dat seama că pe lângă suferința provocată de Covid-19 există și una post-Covid, care sufocă posibilitatea spitalului de a ajuta pacienții.
Dificultatea din valul 4 a apărut atunci când pacientul Covid-19 a ieșit din zona de tratament și terapie intensivă, a fost transferat în zona de post-Covid și am ajuns să avem 70% din secții ocupate cu acești pacienți care încă necesitau oxigen și care mureau foarte repede chiar dacă nu mai erau infectați.
Practic, sperai că se face bine, că pleacă acasă, scăpase din ATI, dar organismul nu mai rezista. A fost marea dramă din valul 4. Această traumă, pot să spun, o resimt și acum. M-a marcat.
Ați avut și pacienți care au reușit să se întoarcă la viață, să fie salvați și despre care, la un moment dat, ați crezut că nu mai au nicio șansă?
Da. Din fericire, da. Au fost și astfel de pacienți, dar foarte puțini. Și complicațiile pe care le dă infecția SARS-COV-2 sunt dramatice. Și acum sunt pacienți care vin după ce au trecut prin Covid în valul 4. Deja suntem la jumătatea lunii ianuarie, au plecat acasă de câteva luni. Și-au reluat viața în măsura în care au putut. Unii sunt oxigeno-dependenți, unii dintre ei dezvoltă infecții pulmonare severe, cu germeni pe care îi vedeam rar înainte de pandemie, cu ciuperci, cu candida, cu leziuni pulmonare cavitare, afectări care ne uimesc și pe noi. Nu sunt foarte mulți, dar față de ce a fost înainte de pandemie este o nouă realitate a cazuisticii din spitale.
Ați vorbit despre acest fenomen post-Covid. Există, credeți că trebuie dezvoltate noi proceduri, protocoale, pentru tratarea acestor oameni pe termen lung?
Sistemul sanitar are nevoie de reformă. Tuberculoza din România a scăzut ca număr de cazuri. La nivelul țării, avem foarte multe paturi dedicate tuberculozei care nu mai sunt ocupate. Și atunci, printr-o modificare elegantă, același personal - medicul pneumolog, asistenta care se ocupa de pacientul cu tuberculoză, pot îngriji pacienți post-Covid printr-un algoritm care să însemne și modificări legislative.
Toată Europa permite ca medicul pneumolog să aibă angajat în secție un kinetoterapeut. Avem o școală de kinetoterapie foarte bună, oameni care pot să aducă plus valoare în actul medical. Avem nevoie de ei, dar nu putem să-i angajăm. Avem nevoie de reformă. Trebuie să se facă recuperare strict respiratorie pentru că eu ca medic pneumolog nu pot să indic o procedură de recuperare, dar împreună cu un kinetoterapeut putem să supraveghem partea aceasta de reabilitare respiratorie, cum se întâmplă de altfel în toată Europa, dar care în România nu este posibilă.