Un nou studiu realizat în SUA sugerează că reacția creierului nostru la un medicament diferă în funcție de modul de administrare – injecție sau pe cale orală.
Cercetătorii americani au identificat o rețea cerebrală care este activată în mod unic prin injectare, nu însă și pe cale orală.
Un studiu condus de Institutele Naționale de Sănătate (NIH) din SUA sugerează că anumite regiuni cerebrale cunoscute sub numele de „rețeaua de saliență” a creierului, care ne ajută să selectăm ceea ce ne atrage atenția, sunt activate după administrarea unui medicament pe cale intravenoasă, dar nu și atunci când același medicament este administrat pe cale orală.
Studiul ar putea fi important pentru înțelegerea tulburărilor legate de consumul de substanțe.
Atunci când medicamentele intră rapid în creier, cum ar fi prin injectare sau prin fumat, acestea creează mai multă dependență decât atunci când intră mai lent în creier, cum ar fi atunci când sunt administrate pe cale orală, au descoperit oamenii de știință.
Cu toate acestea, circuitele cerebrale care stau la baza acestor diferențe nu sunt bine înțelese. Acest studiu oferă noi informații care ar putea ajuta la explicarea a ceea ce ar putea cauza această diferență.
Instalarea dependenței are parțial de-a face cu eliberarea de dopamină, dar, în mod ciudat, rețeaua de saliență este activată atunci când drogurile sunt administrate intravenos, nu și atunci când sunt administrate pe cale orală.
„Știm de mult timp că, cu cât un medicament intră mai repede în creier, cu atât creează mai multă dependență – dar nu am știut exact de ce”, a explicat psihiatrul dr. Nora Volkow, autor principal al studiului.
„Acum, folosind una dintre cele mai noi și mai sofisticate tehnologii de imagistică, avem unele informații”, a mai spus omul de știință.
Potrivit medicului american, înțelegerea mecanismelor cerebrale care stau la baza dependenței este crucială pentru a dezvolta noi terapii pentru tulburările legate de consumul de substanțe și pentru a aborda criza opioidelor și a supradozelor fatale.
Pentru a înțelege mai bine modul în care calea de administrare influențează răspunsul creierului la medicament, cercetătorii au efectuat un studiu clinic în care au folosit stimulentul metilfenidat, utilizat în mod obișnuit pe bază de rețetă pentru afecțiuni precum tulburarea hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD).
20 de adulți sănătoși au participat la studiu. Pe parcursul a trei sesiuni separate, participanții au primit fie o doză mică de placebo, fie o doză mică de medicament stimulant, pe cale orală sau intravenoasă.
După ce participanții au primit medicamentul sau placebo, cercetătorii au analizat simultan diferențele dintre nivelurile de dopamină (prin imagistică PET) și activitatea cerebrală (prin imagistică fMRI), pe lângă observațiile raportate de participanți ca răspuns la medicament.
Așa cum era de așteptat, nivelurile de dopamină au crescut mai repede atunci când medicamentul a fost administrat prin injectare.
Scanarea PET a oferit o estimare a vitezei cu care dopamina a crescut în creier ca răspuns la diferitele administrări a medicamentelor.
Cercetarea a arătat că, atunci când participanții au primit stimulentul pe cale orală, rata de creștere a dopaminei a atins un vârf la mai mult de o oră după administrare.
Comparativ, atunci când participanții au primit o injecție intravenoasă, rata creșterilor de dopamină a atins vârful mult mai repede – în decurs de 5 până la 10 minute de la administrare.
În cadrul scanărilor fMRI, diferențele au apărut în două regiuni majore ale rețelei de saliență, cortexul cingular anterior dorsal și cortexul insular. Aceste zone au fost activate doar după administrarea injecțiilor.
Această constatare a fost consecventă la toți cei 20 de participanți la cercetare.
Aceste părți ale creierului a fost asociate anterior cu dependența de droguri, deși până acum au lipsit dovezile solide.