PSD e iarăși pe agendă, cu mesaje de putere: cheamă la ordine Guvernul, corectează greșeli din proiectul de lege privind carantina și ține în loc măsuri care trebuie luate în pandemie, clamând dezbatere și respectarea drepturilor omului.
O bâtă pe care a pus mâna și la care nu e dispus să renunțe și care îl ajută pe Marcel Ciolacu să se prezinte atât ca polițistul cel bun, cât și ca lider de facto al partidului, consideră profesorul de științe politice Andrei Țăranu, care a comentat, într-un interviu pentru Spotmedia.ro, temele politice ale zilei.
Se caută un vinovat pentru un eventual dezastru cauzat de pandemie. PNL dă vina pe CCR, PSD pe PNL, dar tot PSD nu votează legea carantinării, deși în Camera Deputaților i-au fost acceptate toate amendamentele și tot așa. De fapt, care e miza aici?
Miza este una eminamente politică. Miza este felul în care aceste două partide, în special acestea două mari, PNL și PSD, încearcă să folosească până la ultima picătură criza generată de pandemie.
Trebuie spus că în realitate, atunci când a început această criză, partidele erau complet în afara unui asemenea subiect și trebuie recunoscut că, din nefericire, nici statul nu era bine pregătit. Statul care, pe de o parte, era în mâinile PNL-ului, în momentul respectiv, dar PNL luase aceste stat doar de câteva luni, de la PSD, pe de altă parte.
Or, asta s-a transformat într-o retorică politică, PNL acuzând PSD că nu a făcut nimic, iar PSD acuzând PNL că nu a făcut nimic.
Marea dramă este că statul s-a organizat așa cum a înțeles și cum a putut, într-un cvasi-vid legislativ și într-un model politic destul de arbitrar.
Din acest motiv, partidele politice, care, de fapt, nu au organizat ele nimic în ceea ce privește soluții pentru pandemie, au rămas doar la nivelul retoricii și vor să întoarcă înspre societate această retorică, pentru alegerile care vor veni.
Întâi alegerile locale și acesta e motivul pentru care subiectul pandemiei este foarte des localizat. Noi locuim în București și vedem oarecum macro, dar să vedeți că altfel se vorbește despre pandemie la Botoșani, Deva, Suceava, Iași, Timișoara și altfel la București. Lumea, în țară, încearcă să își construiască rețele, să își construiască modele.
Și de asta cred că această criză nu va fi o lecție învățată de partide, pentru că ambele partide se bazează de fapt pe niște structuri birocratice aproape înghețate, care sunt aceleași și în perioada PSD, și în perioada PNL, și în perioada tehnocraților care - și exemplul e acum domnul Raed Arafat - știu să folosească aceste formule și să obțină randamentul maxim, la nivel birocratic, dar care nu fac deloc politică.
În sarcina cui cade o negociere? L-am ascultat pe președintele Iohannis, făcând apel la PSD, să voteze legea carantinei.
Președintele este un actor simbolic, în cea mai mare măsură și tocmai pentru că este simbolic, nu prea mai are putere, mai ales că lumea se pregătește acum de alegerile locale, unde rolul președintelui este cvasi-nul. Nu cred că va fi foarte tare ascultat de PSD.
PNL a avut și are în continuare nevoie de discursul președintelui, pentru că e singurul discurs legitimator pentru PNL și pentru guvernarea PNL.
Altfel, PNL, în formula în care se află la nivel parlamentar și cu un guvern minoritar, își extrage legitimitatea exclusiv de la președinte, până la următoarele alegeri. Or, președintele, cum ați scris și dumneavoastră, ba apare, ba dispare, nu e foarte stabil în configurația politică românească.
PSD a prins acum o formulă politică, pe care nu cred că o să o lase foarte ușor din mână, până când nu va stoarce totul din ea.
Degeaba plânge PNL: putea să facă măcar un draft de legislație până pe 3 iulie și după ce vedea ce spune CCR, a doua zi să trimită în Parlament. A durat mult, până când s-a trimis un draft, în care sunt multe scăpări legislative, pe care le vede și o persoană care nu e de profesie jurist sau chiar constituționalist.
Erori care i-au dat PSD-ului prilejul să facă pe demiurgul cel bun, corectându-le.
Sigur că da. Or, acum PSD are o bâtă puternică, pe care o va folosi până când se va rupe.
Cui folosește în PSD? Pentru că acolo avem un Congres veșnic amânat, acum e pandemie, îl avem pe domnul Ciolacu președinte interimar, dar avem și grupul din Senat, unde, de pildă, e Șerban Nicolae.
Pentru moment, îi folosește lui Marcel Ciolacu, pentru că el este comunicatorul-șef. Este un comunicator execrabil, fac o paranteză. Observați cât de mult a involuat limbajul politic și din media în ultimii 10 ani? L-am văzut acum vreo trei zile la Digi24, avea un vocabular de maxim 150 de cuvinte. Iar când nu știa un cuvânt, îl pocea.
Dar Ciolacu e cel care câștigă din această poveste. De ce cred asta? Pentru că el a ieșit din asta ca și cum ar fi polițistul bun. Doamna Dăncilă, domnul Buzatu de la Vaslui și alții în Comitetul Executiv voiau să pice complet legea. Or, Ciolacu nu a făcut decât să o amâne și să îi dea o întorsătură în care să cheme Guvernul și implicit PNL la ordine, în fața cetățenilor.
E un mesaj de putere și e dat de președintele Camerei Deputaților, nu de Cazanciuc, președintele Senatului. El arată așa că este președintele partidului și liderul majorității parlamentare.
În tot acest context politic precar, teoriile conspiraționiste circulă.
Aici e o problemă foarte importantă, care ține de ceea ce se numește autoritatea epistemică. Autoritatea epistemică o au exclusiv medicii, în această chestiune, și nu autoritățile.
Or, autoritățile și media s-au trezit să își aroge o autoritate epistemică pe care nu o au.
Eu cred că lucrurile ar fi fost mult mai ușor transmise de medici sau de un purtător de cuvînt medical, care să explice foarte clar ce este acest virus, cum se pot îmbolnăvi oamenii. Spunem că morții nu sunt așa mulți, deși numărul e mare, la nivel mondial. Se compară, și aici e vina presei, situația de acum cu Evul Mediu sau cu ce s-a întâmplat în 1918, gripa spaniolă.
În 1918 nu existau antibiotice, nu existau sisteme moderne de ventilare a plămânilor, lumea abia ieșise din Primul Război Mondial. A face astfel de comparații nu salvează lucrurile.
Autoritățile au început să ceară de la populație mult prea mult în termeni de cunoaștere și să certe populația.
Bineînțeles că populația, care nu a avut niciodată încredere în politicieni, de pe vremea lui Iliescu încoace, a trecut de partea cealaltă.
Cred că marea problemă e strict, exclusiv de comunicare. În Germania, în Ungaria, cei care au fost comunicatori au fost oameni din domeniul medical, care au explicat suficient cetățenilor toată povestea.
Bine, dar politicienii noștri au vrut să se vadă ei, au văzut că e rost de potențial electoral. A comunicat ministrul de Interne, Marcel Vela, aproape în fiecare seară, la începutul pandemiei.
Ce e aberația asta? Nu era el chemat să comunice.
Dacă ar fi venit cu adevărat persoane care chiar să aibă autoritate epistemică – cum e, de exemplu, Rafila – care să explice într-un limbaj normal, altfel ar fi stat lucrurile.
Vedem cum în SUA tema COVID-19 e devansată pe agendă de teme sociale. Pe de o parte, criza provocată de uciderea lui George Floyd, pe de altă parte, criza economică. Totuși, situația cauzată de pandemie în SUA e gravă. S-au obișnuit oamenii cu SARS-CoV2 sau alte teme sunt mai presante cotidian?
Cum ar spune americanii, uciderea lui Floyd a fost ”the trigger” (declanșatorul, n.r.). Coronavirusul a fost pământul fertil pentru toate exploziile sociale care au apărut în SUA și nu numai. Acolo, subiectul rasial există de foarte multă vreme.
În condițiile în care 10% din populația SUA intrase în șomaj, când nesiguranța existențială a devenit mare, când, la fel ca și la noi, bătălia politică s-a dus în toate colțurile, cei care se numesc behinders, abandonații, pur și simplu nu s-au mai simțit apărați de nimeni. Or, în momentul când chiar poliția a început să îi ucidă – luați-o simbolic - evident că s-au revoltat. Sunt totuși cetățeni, nu sunt negri sau albi, hispanici sau orientali, sunt cetățeni americani, care ar trebui să fie egali.
De aici toată această reacție, care mie mi se pare normală. După cum observați, ea este în reflux în acest moment.
După trei săptămâni, SUA s-au întors la vechea problemă: Florida face într-o zi același număr de morți pe care i-a făcut România în câteva luni.
Sigur că și în SUA problema electorală devine extrem de presantă, pentru că alegerile trebuie să aibă loc în noiembrie, suntem deja în iulie și nu se știe cum se va face, dacă se țin.
Donald Trump pare sigur de al doilea mandat, așa arată datele.
Unele arată într-un fel, altele în alt fel. Problema nu e Trump.
Chiar dacă Trump ar pierde alegerile, e vorba despre trumpism. E vorba despre faptul că un anumit tip de ideologie radical-conservatoare, suprematismul alb au căpătat aripi, chiar și fără Trump, și pentru o bună bucată de vreme, trumpismul va fi un model politic important.
Am avut alegeri în Polonia. Rezultatul a arătat o decupare aproape perfectă a țării. La o prezență destul de bună la vot, președintele a câștigat la o diferență infimă.
A câștigat la mustață.
Din nefericire, dacă la SUA ne uităm mai degrabă ca la o societate complet diferită de a noastră, în cazul Poloniei ne putem uita ca la o societate foarte asemănătoare cu a noastră.
Marea majoritate a clivajelor care există acolo există și în societatea românească, marea majoritate a problemelor care există în societatea poloneză există și la noi și multe dintre lucrurile pe care le vedem în Polonia le avem și noi în România, cum e cazul Coaliției pentru Familie.
Lucrurile nu arată deloc bine, pentru că Andrzej Duda este un populist aproape exemplar. Formula lui este cea generată de Jarosław Kaczyński – ei practic au naționalizat catolicismul. Catolicismul polonez e un fel de BOR. Nu sunt într-o relație foarte bună cu Papa, care e democrat, în timp ce catolicismul lor e unul destul de gregar și naționalist. Și au hotărât că Iisus este regale Poloniei și domnul președinte reales Duda a fost la Cracovia, la catedrală, și s-a închinat Regelui, care este Iisus.
Este un exemplu despre ceea ce înseamnă influența fundamentală a religiei care există în Polonia, mult mai mare decât aceea a BOR în România.
Or, asta a făcut ca mediul rural, zona de Est a Poloniei și zonele sărace să voteze exclusiv cu un mesaj radical-conservator. Orașele și mediul intelectual au votat cu primarul Varșoviei, Rafal Trzaskowski.
Din acest motiv, clivajul rural/urban e unul cum îl studiem în științe politice, clivajul lui Rokkan, ca faliile geologice. Va fi foarte greu pentru societatea poloneză.