- Guvernul a lăsat majoritatea tăcută într-o situație dificilă, în care doar scandalagiii se aud.
- Ceea ce s-a întâmplat la congresul PNL a fost strigător la cer, o nerespectare flagrantă a măsurilor de restricții elementare. Nu a fost un exemplu și, din păcate, nu a fost un exemplu din partea celor mai importante persoane în stat.
- Ce a vrut să spună președintele este că statul nu funcționează. Este o constatare care l-ar obliga la acțiuni, după moțiunea de cenzură, ca statul să înceapă să funcționeze.
- În acest moment, însă, mie mi se pare că PSD nu poate fi ocolit din soluție. Oricare ar fi formula de guvernare, PSD trebuie să participe. Dacă vrem o reformă constituțională, avem nevoie de o majoritate de 66%, dincolo de faptul că avem nevoie de confirmarea reformei prin referendum.
- Găsim mai mulți sprijinitori, la nivel ideologic, ai AUR în PNL și PSD decât în USR PLUS.
- După aritmetica parlamentară, cel mai probabil este că va cădea Guvernul.
- Dacă moțiunea trece, președintele are cheia rezolvării conflictului. Nu că nu ar fi avut-o de la început, dar acum, constituțional, este cel chemat să rezolve problema.
- Dacă ne gândim la obiectivele președintelui de a promova unele reforme, domnul Ciucă este cel mai apropiat ca profil. Întrebarea este dacă are expertiza politică necesară să realizeze acele alianțe parlamentare care să permită reforme.
Criza politică nu se mai poate prelungi, de aceea, șansele lui Florin Cîțu de a rămâne prim-ministru sunt minime. Soluția e la președintele Klaus Iohannis, care, după ce a forțat câștigarea alegerilor din PNL pentru Florin Cîțu, a admis că statul nu funcționează. Poate un președinte să spună asta, după șapte ani de mandat?
O reformă constituțională e necesară, dar ea nu poate fi făcută fără PSD, spune profesorul de științe politice Cristian Pîrvulescu, într-un interviu acordat Spotmedia.ro.
Ne-am auzit înainte de cele două congrese și spuneam atunci că toată țara așteaptă rezultatele acestora astfel încât să putem vorbi și despre guvernare. PNL și USR PLUS și-au ales președinții, dar tot nu putem vorbi despre guvernare, pentru că există nu una, ci două moțiuni în Parlament. Care sunt șansele Guvernului Cîțu să rămână în funcție?
Dacă ne raportăm strict la aritmetica parlamentară, șansele sunt mici, aproape de zero. Dar politica nu se reduce la aritmetica parlamentară, există negocieri, speranțe, în primul rând, există determinarea PNL de a obține cât mai multe voturi sau, mai degrabă, non-voturi la moțiune, pentru că nu trebuie doar voturi împotriva moțiunii, pot exista absențe care să modifice raportul de forțe și să complice situația USR PLUS.
Nici la PNL, nici la USR PLUS nu au fost surprize. Sigur, nimeni nu era absolut sigur că Florin Cîțu va fi ales președinte, dar totul arăta că are prima șansă.
În egală măsură, modul în care s-a raportat la criza guvernamentală din aprilie, când a fost demis Vlad Voiculescu, apoi la cea din septembrie, când a fost demis Stelian Ion, l-a făcut pe Dacian Cioloș să fie mult mai vizibil, iar într-un partid în care opinia contează foarte mult, acest lucru a fost determinant pentru victoria scurtă, de nici 700 de voturi.
Previzibilă, pentru mine cel puțin, dar dificilă, în condițiile în care numărul de membri ai USR care votau era mai mare decât al celor din PLUS.
Între USR și PLUS relația este dificilă, sigur, nu la fel ca în cazul PNL și PDL, dar e vorba de culturi organizaționale diferite, de sisteme de valori diferite.
Dincolo de valorile care îi adună, există si lucruri care îi separă. Vorbim despre tehnocrați și lideri de filială la Cioloș și vorbim despre platforme civice și reprezentanți ai mediului de afaceri la Barna. Și mai vorbim și de o grupare care vrea să facă legătura dintre cele două, inspirată în mare măsură din platformele civice, dar care nu se regăsește în programul Barna.
Este un partid complex, care-și va găsi greu linia, după ce va alege conducerea. Alegerea președintelui aici nu este suficientă.
La PNL, Florin Cîțu a reușit să obțină controlul partidului, cel puțin aparent, cât timp sunt lideri vechi ai partidului, cu influență, care nu sunt printre vicepreședinți. Cei din PDL au luat un avans serios în raport cu peneliștii.
De altfel, înainte de congres, Dan Motreanu, unul dintre puținii reprezentanți ai vechiului PNL, a avut un mesaj pe rețelele sociale destul de critic la adresa situației din partid. Dacă citim bine acel text, critica era mai puternică la adresa fostului PDL, la stilul acesta de a face politică, un stil prădător care nu lasă spațiu de manevră.
PNL a ajuns să nu poată să-și folosească potențialul de coaliție din cauza unui asemenea stil, a obligat USR PLUS să depășească o situație complicată, iar acesta a făcut un salt mortal de a încheia o înțelegere parlamentară cu AUR pentru a ieși din acea situație.
Calculul celor din PNL a fost că useriștii nu au libertate de mișcare, că nu se pot alia cu AUR, în nicio conjunctură, și atunci fie vor ieși de la guvernare fără mult zgomot, fie vor accepta situația dată.
Politica este un spațiu în care nimic nu este predeterminat, putem face calcule, lucra probabilități mai mari sau mai mici, dar nimic nu este definitiv.
Clar aceste alegeri din PNL și USR au legătură cu alegerile din 2024, dar cine își face planul de pe acum se înșală. Traian Băsescu a devenit un candidat redutabil cu câteva luni înainte de alegerile din 2004, iar Klaus Iohannis abia după alegerile europene din 2014 a devenit candidat al partidului și a schimbat raportul de forțe.
Efectul surpriză există și este foarte probabil că va mai fi folosit. Mă aștept ca și PSD să fi învățat ceva.
Moțiunea PSD pune probleme USR PLUS pentru că o parte din textul moțiunii critică acea parte din guvernare administrată de ei. Poziția USR PLUS este una ingrată, ei trebuind să voteze o moțiune îndreptată și contra propriilor miniștri. Dacă va trece moțiunea, mai este posibil ca Florin Cîțu să se întoarcă la Palatul Victoria, pe modelul Emil Boc, atâta doar că nu va mai putea fi prima propunere?
Întrebarea este pusă în contextul pandemic, într-o situație gravă care este în mare măsură rezultatul iresponsabilității celor care s-au aflat la guvernare în ultimele luni și care au permis evoluția spre un asemenea deznodământ, din inconștiență sau cinism.
Nu ne putem permite prelungirea acestei crize, adică dacă se intră în acest joc în care cel nominalizat de președinte nu va obține majoritatea, într-un fel sau altul, vom fi într-o situație imposibilă.
Știm că numărul de cazuri și de decese va continua să crească pe parcursul lunii octombrie, vom atinge cote grave. Sistemul de sănătate este deja epuizat, incendiul de la Constanța arată o dată în plus care este situația, este foarte probabil ca personalul medical, pur și simplu, să clacheze.
În contextul în care avem o atmosfera profund negaționistă, majoritatea oamenilor nu s-a vaccinat, o criză care să nu asigure libertatea de mișcare este riscantă.
Există multe posibilități, avem și posibilitatea ca moțiunea să nu aibă obiect, dacă prim-ministrul își va da luni demisia, dar cel mai probabil, după aritmetica parlamentară, este că va cădea Guvernul.
USR PLUS va vota indiferent de ce scrie în textul respectiv, deoarece vrea să încheie criza și să-l oblige pe Florin Cîțu să facă pasul următor. Există și ipoteza în care pesediștii și unii din USR nu se mobilizează, iar Guvernul Cîțu supraviețuiește, iar aceasta este cea mai complicată situație.
Dacă supraviețuiește, USR tot nu va intra la guvernare, și PNL va veni în fața Parlamentului cu miniștri care să-i înlocuiască pe cei remaniați.
Riscăm atunci ca o criză guvernamentală să se transforme într-una constituțională, deoarece prim-ministrul și juriștii apropiați PNL afirmă că nu este nevoie de un nou vot de încredere. Este o afirmație riscantă, din două motive. Pe 5 aprilie 2007 avem precedentul în care Tăriceanu a cerut votul Parlamentului după excluderea PD de la guvernare și l-a obținut.
Al doilea argument este că art.85 din Constituție, referitor la numirea Guvernului, vorbește în aliniatul 3 despre situația specială a remanierii miniștrilor, în cazul schimbării structurii Guvernului. Dar mie mi se pare o evidență că vorbind la aliniatul 1 despre votul de încredere, se înțelege că votul de încredere este necesar. Dacă ajungem la o criză constituțională, vom aștepta ca CCR să se pronunțe.
Există, cum ziceam, posibilitatea ca unii din USR să nu participe la vot, și anume miniștrii criticați în moțiunea PSD. Vom vedea, la doar 2 zile după încheierea congresului USR, dacă acesta este așa unit pe cât afirmă liderii săi.
Dar dacă moțiunea trece, președintele are cheia rezolvării conflictului. Nu că nu ar fi avut-o de la început, dar acum, constituțional, este cel chemat să rezolve problema. Și va putea s-o rezolve rapid sau în mai multe etape. De exemplu, așteptând câteva zile și renumindu-l pe Florin Cîțu. Dacă face acest lucru, exclude USR PLUS de la guvernare. Din câte am văzut la congresul acestora, cel puțin lista Barna susține ideea opoziției până în 2024.
Mi-e greu să-mi imaginez cum se va ieși din criză cu un guvern minoritar, eventual cu susținerea PSD, cum acesta a mai făcut în februarie 2020, pe motiv de pandemie.
Al doilea guvern Orban a fost practic în incapacitate de a guverna, de a-și atinge obiectivele, pentru că, cu excepția stării de urgență, PSD a creat enorm de multe obstacole. Eu cred că președintele Iohannis a intervenit în această criză guvernamentală pentru că își dorește să coordoneze PNL, cum nu putea face sub conducerea lui Ludovic Orban, pentru atingerea unor obiective. Or, nu va putea să le atingă cu un guvern minoritar.
Suntem așadar într-o capcană, pentru care cea mai simplă rezolvare este schimbarea prim-ministrului. Ar fi logic ca după ce se dovedește că nu are susținere în Parlament, ca o altă persoană să fie nominalizată.
Nici președintele nu a ieșit foarte bine, din punct de vedere al imaginii, din această criză guvernamentală care a durat prea mult, la Congresul PNL am văzut o mulțime de oameni îmbulzindu-se în condițiile unei incidențe foarte mari a cazurilor. Ce personaje are la dispoziție Klaus Iohannis?
Sunt cei ale căror nume sunt vehiculate pe culoare și de care am aflat și noi, Lucian Bode și Nicolae Ciucă.
Acesta din urmă se pare că era primul nume la care se gândea președintele când Ludovic Orban și-a dat demisa după alegerile din decembrie anul trecut. A existat atunci o rezistență și în PNL, și în societate, dar astăzi această numire este posibilă.
Dacă ne gândim la obiectivele președintelui de a promova unele reforme, domnul Ciucă este cel mai apropiat ca profil. Întrebarea este dacă are expertiza politică necesară să realizeze acele alianțe parlamentare care să permită reforme. Nu e vorba doar de actul de guvernare și de administrare. România este într-o situație gravă din cauza întârzierii unor reforme esențiale.
Eu cred că președintele dorește să lase o moștenire instituțională solidă celui care va veni după 2024, fără confuzii, fără posibilitatea de a fi suspendat permanent și de a sta mereu în defensivă.
Chiar și acum vedem că varianta suspendării este vânturată, sigur că nu are multe șanse, dar nu este confortabil ca președinte al României să știi că există posibilitatea ca, fără o motivare reală, o majoritate parlamentară să ducă țara în criză.
Noi, de fapt, suntem într-o criză de 30 de ani.
Vorbeam despre congresul PNL de pe 25-26 septembrie anul acesta. Pe 25 septembrie 1991 era mineriada a patra, cea care l-a înlăturat pe Petre Roman, dovedind clar conflictul între președinte și prim-ministru. Nici nu fusese încă votată prin referendum Constituția și conflictul deja exista.
Regimul semiprezidențial.
Întrebarea e cât de semiprezidențial este, pentru că în realitate avem un sistem care poate fi prezidențialist sau guvernamentalist. Dacă Ludovic Orban ar fi recăpătat conducerea partidului, sistemul ar fi devenit guvernamentalist și președintele Iohannis nu ar mai fi putut interveni foarte mult.
Este ceva ce s-a întâmplat mereu. Cu excepția lui Nicolae Văcăroiu, care nu avea un partid pe care să se bazeze, toți ceilalți prim-miniștri au fost, într-un fel sau altul, în conflict cu președintele.
Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu în mai mică măsură, la fel ca și celălalt tehnocrat, Dacian Cioloș. Chiar și Adrian Năstase nu a avut o relație perfectă cu Ion Iliescu. Apoi, Băsescu cu Tăriceanu sau chiar cu Mihai Răzvan Ungureanu, nemaivorbind de Băsescu-Ponta, Iohannis cu Ponta, Tudose sau Dăncilă.
Trebuie să reflectăm de ce s-a mers pe varianta primei nominalizări a lui Cîțu din februarie 2020 – nici măcar la acel moment Orban nu părea să fie persoana care să sprijine reformele președintelui. Vorbim aici, în primul rând, de reforma Constituției și de cea a administrației, reformele vitale. Va putea acum președintele să atingă aceste obiective cu un guvern minoritar? Fără PSD, nu.
Garantează cineva că PSD, chiar dacă acceptă că aceste reforme sunt necesare, va colabora? De ce ar face-o?
PSD răspunde în mai mare măsură intereselor primarilor, care sunt baza acestui partid, decât unor interese naționale. Vă dați seama că primarii nu-și doresc o reformă a administrației prin care minim o mie de localități să fie comasate cu localități mai mari. Mai e și problema apariției regiunilor, a unei reforme administrative mult mai coerente.
Cu un guvern minoritar nu se poate.
Eu cred că reforma României a fost blocată de alegerile din decembrie 2020 când, din cauza fricii legate de pandemie și de combaterea antivacciniștilor, nu s-au luat o serie de măsuri care ar fi dus la o mai clară susținere în Parlament și la o altă situație epidemiologică.
Vedem autorități care nu au curaj să-și asume responsabilitățile pe care le au, constituțional, și nu apără sănătatea românilor, abandonează în fața grupărilor minoritare absurde care încearcă să tulbure viața politică românească. Și care nu o fac din naivitate, ci din rea intenție și ghidate de centre de putere din afara României.
Eschivarea de la decizie, pe care o vedem de luni de zile, sâmbătă având în București două decizii contradictorii pe masă și nu știm care vor fi regulile și restricțiile în oraș. Care este consecința, pe termen mediu, a acestei eschivări de la responsabilitate? Pare că politicienii își văd de treabă, complet decuplați de restul?
Ceea ce se întâmplă acum, faptul că varianta Delta nu avea cum să ocolească România, era complet previzibil. De ce nu au luat măsuri? Pentru că au pierdut relația cu societatea românească, dominată acum de conspiraționiști și antivacciniști.
În urmă cu un an, situația era mai bună, iar ei au pierdut această confruntare culturală din lașitate. În interiorul partidelor, inclusiv în USR, există antivacciniști. Câți dintre delegații la congresul PNL erau într-adevăr vaccinați? Presiunile care au fost făcute în PNL față de Guvernul Orban pentru ridicarea restricțiilor, deoarece erau interese economice interne foarte mari, au fost imense.
Afacerile unor oameni au fost mai importante decât sănătatea publică. Indiscutabil, în 2020 criza sanitară a fost ținută sub control prin măsuri energice de restricție, pe câtă vreme în 2021 acest lucru nu s-a mai întâmplat.
Acum grupările evangheliste din PNL și PSD și-au impus punctul de vedere în disputa internă. Nu a existat comunicare eficientă și credibilă cu societatea, în schimb, toate miturile antiguvernamentale au funcționat în favoarea conspirațiilor.
Acum se vede clar că România și Bulgaria sunt diferite de restul Europei, cu rate de vaccinare incredibil de mici, în vreme ce în restul Europei au ajuns aproape de imunitatea colectivă. Acolo Guvernul ori a comunicat foarte bine, ca în Portugalia și Danemarca, ori a luat măsuri severe, dar foarte eficiente, cum a fost în Franța și Italia. Totul pentru a întări vaccinarea, neașteptând să vină acest al patrulea val.
Trebuie să avem personal care este pregătit și pregătirea lui se realizeaază în timp. Aici vorbim nu doar despre eșecul acestei guvernări. Această guvernare este responsabilă pentru că nu a luat măsuri pentru a anticipa criza, dar criza finanțării sectorului public este veche, o plătim cu toții.
Cine sunt cei care îmbolnăvesc primii? Sunt cei din categoriile dezavantajate. Dar să nu ne facem iluzii: faptul că alții nu sunt dezavantajați nu înseamnă că nu vor suferi consecințele acestei crize. Faptul că domnul prim-ministru Cîțu crede că, dacă nu vom introduce restricții, economia va merge mai bine este dovada unei analize eronate. Suedia nu a introdus restricții, bazându-se pe o altă cultură, dar a suferit efectele economice.
E un cinism să spui: oamenii aceia care mor sunt în vârstă. Orice om care moare este o tragedie, iar oamenii aceia mor pentru că nu s-au luat măsuri. Iar la cei care invită la crimă li se permite să se manifeste în numele unei așa-zise libertăți. Or, niciodată libertatea nu poate să funcționeze împotriva dreptului la viață, ci toți oamenii au dreptul la viață, nu doar unii, cei puternici sau cei care strigă tare.
Guvernul a lăsat majoritatea tăcută într-o situație dificilă, în care doar scandalagiii se aud.
Nu e o politică liberală decât în sensul ultraconservator în care se înțelege în România. O politică liberală este una responsabilă. Biden este exemplul clar de politică liberală, în sensul liberal al termenului, acolo statul se implică, lucrătorii federali trebuie să se vaccineze.
Sunt studii care arată, la 100 de ani de la gripa spaniolă, că acolo unde au fost restricții, economia a mers mai bine decât acolo unde nu au fost restricții.
Iluzia unora este că, dacă așteptăm imunizarea colectivă prin îmbolnăvire, criza va dura mai puțin, pe când aplatizarea curbei lungește curba. Nu e adevărat.
Suedia nu a atins imunitatea de turmă de care vorbea. Modelul care explică pandemiile, SIR (S - cei care sunt susceptibili de a se îmbolnăvi; I – cei care sunt infectați; R – cei care sunt recuperați), pleacă de la premisa că recuperarea se face atunci când curba bolii atinge nivelul întregii populații.
Și asta s-a întâmplat de fiecare dată, numai că această pandemie acționează diferit de celelalte. Guvernul pare să nu fi luat în considerare toate aceste lucruri, are o atitudine profund antiștiințifică, un dispreț total față de știință, noi vorbim despre teorii științifice care sunt validate.
Deci diferența dintre România, Bulgaria și restul statelor UE ține de educație și de calitatea democrației.
Da, pentru că nu ține doar de religie, vedeți situația din Serbia, din Grecia, unde numărul de persoane vaccinate a fost mai mare, dar unde și guvernele au fost energice, au luat măsurile necesare. În Serbia numărul de infectări crește, dar acolo s-au folosit Sputnik și Sinovac.
Statele care au vaccinat masiv, mai ales cu ARN mesager, acum se relazeaxă. Nu au spus doar „Vaccinați-vă!”. Dacă am lăsat ca adversarii științei să câștige bătălia comunicării, va fi greu să redresăm situația.
Noi nu am luat în serios, vreme de decenii, o serie de cercetări care arătau că în România teoriile științifice sunt foarte puțin credibile. Vă dau un exemplu: în urmă cu 16 ani, un sondaj de opinie realizat de Academie arăta că aproape 50% dintre români credeau că Pământul e plat și 80% că teoria evoluției este falsă.
Există un barometru internațional al disponibilității pentru vaccin, din 2016, coordonat de un centru de cercetare de la Londra și acolo se vedea clar că România nu face parte dintre țările în care există disponibilitate pentru vaccin și nu era doar o ezitare. Dacă am fi avut politicieni raționali și s-ar fi uitat pe acel sondaj, ar fi înțeles ce măsuri trebuie să ia dacă vine pandemia.
Din fericire, în 2020 s-au luat măsurile justificate. Nu-mi doresc ca elevii să stea acasă, sunt convins că singura metodă eficientă de a învăța este la școală, dar pe de altă parte nici nu putem să-i punem în pericol, pentru că nu putem să creăm bule doar pentru ei, în condițiile în care ceilalți nu respectă regulile și nu vor să se vaccineze.
Cum poate fi recuperată vaccinarea? Decalajul educațional nu poate fi recuperat de o guvernare, două. Prin autoritate?
Eu nu văd altfel cum. Dar întrebarea este: mai pot?, câtă vreme ei nu mai controlează Ministerul de Interne, care nu ia măsuri împotriva celor care nu respectă restricțiile, ba chiar vedem cotidian polițiști care nu poartă mască, care au o responsabilitate publică pe care nu și-o asumă.
Ceea ce s-a întâmplat la congresul PNL a fost strigător la cer, o nerespectare flagrantă a măsurilor de restricții elementare. Nu a fost un exemplu și, din păcate, nu a fost un exemplu din partea celor mai importante persoane în stat.
Vorbim despre lipsa educației. E o situație veche, istorică. De pildă, acceptarea de către români a modificării calendarului a fost dificilă și atunci când s-a întâmplat, în 1923, – nu se făceau atunci studii sociologice, dar avem o serie de reflecții - zona rurală care refuză vaccinarea, nu a acceptat ani de zile, uneori decenii, schimbarea calendarului, pentru că nu a înțeles care este argumentul științific.
O asemenea rezistență culturală are consecințe și arată ceva, că în ceea ce privește mentalitățile există o continuitate și nu poți aborda în mod pompieristic un asemenea domeniu, cu niște spoturi care apar la televizor și pe care nu le vede nimeni.
După tragedia de la Constanța, președintele Iohannis a spus acea frază, că statul român a eșuat în a-și proteja cetățenii. Poate un președinte să spună asta, după șapte ani de mandat?
După șapte ani de mandat în care, de fapt, nu a avut foarte multe pârghii să intervină, trebuie să fim rezonabili.
În primul mandat, președintele nu a avut nicio secundă posibilitatea să coordoneze politicile, ci doar să fie în defensivă, să apere statul de drept și nu suntem încă Ungaria, Polonia, pentru că președintele a rezistat, dar asta nu înseamnă că nu am putea deveni. Azi, președintele are majoritatea pe care și-o dorea, dar această majoritate nu pare să fie nici pe departe în acord cu valorile președintelui.
Nu e prima afirmație a președintelui care este criticată, ne aducem aminte și de afirmația de după Colectiv.
În realitate, ce a vrut să spună președintele este că statul nu funcționează. Este o constatare care l-ar obliga la acțiuni săptămâna viitoare, după moțiunea de cenzură, ca statul să înceapă să funcționeze.
În acest moment, însă, mie mi se pare că PSD nu poate fi ocolit din soluție.
Oricare ar fi formula de guvernare, PSD trebuie să participe. Dacă vrem o reformă constituțională, avem nevoie de o majoritate de 66%, dincolo de faptul că avem nevoie de confirmarea reformei prin referendum. PSD trebuie să devină un actor responsabil.
Nu pot pleca de la premisa că PSD este în mod automat iresponsabil. Eu înțeleg că nu e un partid reformator și cu siguranță nu e un partid social-democrat, dar până la urmă este cel mai mare partid din România. Acum, față de perioada Dragnea, partidul e mult mai pregătit, cel puțin la nivelul conducerii, să asume valorile europene.
Inclusiv pentru combaterea pandemiei: fără PSD nu trece o lege. Nu ai doar PSD antivaccinist, îl ai și pe Rafila acolo, cu care se poate colabora.
Rupe Ludovic Orban PNL? A pierdut la un scor mic.
Împotriva președintelui Iohannis. Prezența președintelui la congres e dovada clară că, fără prezența lui, ar fi exista riscul ca Orban să câștige sau diferența să fie și mai mică, iar legitimitatea lui Florin Cîțu să poată fi pusă serios în discuție. Președintele a forțat, fiind prezent acolo.
Inițial nu am crezut că Ludovic Orban ar avea vreun interes să rupă PNL, dar declarațiile pe care le-a făcut, că nu mai există niciun parteneriat cu președintele, aproape că i-a pus pe cei din PNL în situația de a-l da afară din partid.
Eu cred că Ludovic Orban își dorește să se victimizeze și încearcă să vadă cât de departe poate merge. Actuala conducere îi este în proporție de 90% ostilă și-l va elimina imediat, dar va deveni responsabilitatea lor: nu Orban va părăsi partidul, ci cei din PNL îl vor da afară, legitimându-i acțiunea.
Nu se poate fără PSD, spuneți. Dar fără AUR? A fost legitimat?
Pe asta s-au bazat cei de la PNL într-un mod cinic: i-au obligat pe cei de la USR PLUS să facă ceea ce părea de nepermis. USR PLUS nu avea niciun fel de marjă de manevră, era pus cu spatele la perete și a făcut ceea ce părea imposibil. Dar eu nu cred că au legitimat mai mult decât pentru o perioadă scurtă AUR, AUR face toate eforturile pentru a se delegitima permanent.
Cred că găsim mai mulți sprijinitori, la nivel ideologic, ai AUR în PNL și PSD decât în USR PLUS. Da, iliberali există în PNL, în PSD și din nefericire în UDMR, care părea să fie o formațiune politică echilibrată, dar este din cauza situației de la Budapesta, o formațiune politică din ce în ce mai iliberală.
Cei care legitimează AUR sunt cei care au votat săptămâna asta împotriva parteneriatului civil și o să-i găsim în toate partidele.
Am văzut ce s-a întâmplat cu educația de gen, când toată floarea PNL a votat interzicerea educației de gen, care e o consecință a Convenției de la Istanbul, pe care România a ratificat-o, care spune că lupta împotriva discriminării de gen trebuie dusă inclusiv la nivel educațional.
Vaccinarea nu este decât un semn al unei situații care este mult mai gravă și asta pentru că o treime din populația României e liberală, una nehotărâtă și o treime este ultra-conservatoare, iar grupările ultra-conservatoare vor să-și impună punctele de vedere acum.