Medicul Gabriel Diaconu, care în ultimele zile a avut mai multe poziţii controversate pe tema scandalului de la Spitalul Pantelimon din Capitală, și-a anunțat demisia din funcţia de consilier onorific al ministrului Sănătăţii Alexandru Rafila.
„Din demnitate profesională, şi în semn de protest la demonizarea profesiei mele de medic, după o discuţie cu domnul ministru în timpul acestei după-amieze, am convenit să-mi depun demisia din funcţia mea onorifică”, a declarat Diaconu.
Medicul mai precizează că poziția lui din ultimele zile reprezintă opinia lui personală, de medic, de om care lucrează în domeniul sănătății de peste 20 de ani, de expert național și internațional.
Și își explică decizia de a demisiona: „Dată fiind poziția mea de consilier onorific al ministrului Sănătății, presa a folosit această calitate benevolă drept argument c-aș vorbi, în vreun fel, în capacitate oficială. Presa știe că, oricând am vorbit în capacitate oficială, am avut grijă să menționez asta. Vreau să cred că încă trăiesc într-o țară în care nu există delict de opinie. Acest incendiu dement împotriva doctorilor mă obligă, însă, la următoarea decizie, pe care o anunț acum”.
Cum s-a poziționat medicul Gabriel Diaconu față de situația de la spitalul Pantelimon
Într-o postare pe Facebook intitulată „Ce are, ce n-are sens, în scandalul de la spitalul Sf. Pantelimon”, psihiatrul Gabriel Diaconu spune că Secțiile ATI din spitale nu sunt „saloane de paliație” și pune în discuție ideea că în anumite situații poate fi justificată decizia unui medic de a întrerupe medicația care menține în viață un pacient aflat în stare foarte gravă pentru a face loc altui pacient.
”Ce are, ce n-are sens, în scandalul de la spitalul Sf. Pantelimon. Continui să îmi mențin părerea că în scandalul de la spitalul Sf. Pantelimon, unde mai mulți medici sunt acuzați c-ar fi scăzut intenționat medicația unor pacienți terminali cu scopul de-a precipita decesul, nu reflectă neapărat adevărul, deci ne uităm la anatomia unei mistificări.
Dacă ești copilul pacientului care moare în ATI, susținut în viață (doar) de noradrenalină, dar jos în UPU e părintele unui copil care nu poate urca pe ATI pentru că nu sunt paturi, acolo unde asta i-ar salva viața, ai accepta trocul? Dar dacă doctorul face trocul ăsta, e salvator sau criminal?”, se întreabă Diaconu într-o postare de joi pe Facebook.
El se întreabă și dacă decizia unui medic de a lăsa să moară un pacient aflat în stare foarte gravă nu poate fi considerată folositoare în anumite situații:
„Întrebarea e de ce? Cui prodest? Câtă vreme ai – ipotetic – toate paturile din ATI blocate, și ai cazuri cu șanse mai bune de supraviețuire în UPU care nu pot fi transferate, este un gest compasionat să curmi suferința unui bolnav cu șanse minime de supraviețuire ca să faci loc altuia care poate va trăi? Asta s-a întâmplat, dacă asta s-a întâmplat, acolo?”