Cum în 2024 se va juca guvernarea pe vreo 8 ani, partidele vor intra din 2023 în pregătiri intense. Ierarhiile vor fi decise de succesul sau insuccesul gestionării crizei și lansarea unor lideri populari în cursa prezidențială, arată sociologul și consultantul politic Cristian Andrei de la Agenția de Rating Politic.
Într-un interviu pentru SpotMedia.ro, Cristian Andrei a detaliat întrebările cheie ale anului 2023 în pregătirea confruntărilor majore din 2024.
Cristian Andrei consideră că în 2023 nu vor exista anunțuri ferme de candidaturi prezidențiale din partea marilor partide, ci doar semnale. „Ce lipsește complet de pe scena politică, deși ar putea avea un succes în acest context tulbure, este un lider ’vizionar’, care să nu fie doar reactiv, să aibă o strategie de marketing de ’leading’”.
Agenția de Rating Politic indică trei întrebări cheie care vor defini strategia partidelor în 2023. Să le luăm pe rând: Când și care lider important își va anunța primul intenția pentru prezidențiale?
Va fi un joc al nervilor care va dura până în 2024. Un anunț venit prea devreme poate fi extrem de riscant, îl poate transforma pe cel care face pasul în ținta tuturor. Îl poate eroda. De aceea, în 2023 liderii importanți doar vor da semnale discret, vor sugera, vor da de înțeles, vor vorbi despre aspirații de viitor. Vor testa apele.
În același timp, în toate partidele, mari sau mici, va crește o presiune internă pentru o nominalizare, lumea se va uita la sondaje, la șanse. Anul 2024 e un an politic „all-in”, nu poți juca doar cu primarii, asta s-a văzut și la ultimele alegeri. Vrei să ai cea mai tare locomotivă. Va exista, așadar, o competiție nedeclarată, dar fără anunțuri oficiale. Un fel de primaries americane de facto.
Ce fel de președinte își doresc românii? Figură polarizantă sau coagulantă?
Astăzi mergem mai degrabă către o confruntare între un profil al schimbării și un profil comod, cald, de tipul unui primar care oferă o garanție. Crizele au creat două tipuri de reacție: frustrare, radicalism, de o parte, și nevoia de protecție, de securitate, de cealaltă.
În funcție de datele sociale și economice, unul dintre cele două poate învinge. Pe fiecare culoar ar putea exista concurență. Și, chiar dacă în finală ar ajunge doi „moderați”, unul dintre ei va fi forțat să joace și o carte mai radicală. Ce lipsește complet de pe scena politică, deși ar putea avea un succes în acest context tulbure, este un lider „vizionar”, care să nu fie doar reactiv, să aibă o strategie de marketing de „leading”.
Partidele mari vor merge pe soluția clasică: președinte de partid-candidat?
Partidele cu bază mare de primari, PSD și PNL, au șanse mari să aleagă acest model, pentru că sunt construite așa. Să nu uităm că între turul 1 și turul 2 din 2024 se va negocia și susținerea pentru următoarea coaliție de guvernare – deci candidatul la președinție are nevoie de toată legitimitatea pentru a-și conduce partidul în negocieri.
Dar, pentru desemnare, în final vor conta sondajele și șansele de a câștiga. Liderii din teritoriu știu că în 2024 se joacă guvernarea pe vreo 8 ani. La fel și pentru partidele mai mici, precum USR, vor fi forțate să riște cu nume noi, dacă perspectiva este doar de opoziție de 10%. 2024 nu este un an când să faci strategii de partid-balama.
A doua întrebare cheie, potrivit Agenției de Rating Politic, privește ordinea alegerilor din 2024. Ordinea clasică a fost deja perturbată în 2020, cu mutarea localelor în septembrie. Acum se discută și despre variantele de comasare. Care credeți că va fi ordinea scrutinelor?
Va fi o tensiune politică extraordinară în 2024, pentru că sunt toate alegerile în interval de 6 luni. O formă de suprapunere va exista: parlamentare cu locale ori parlamentare cu prezidențiale, pentru că e un interval scurt.
Legarea parlamentarelor de locale e ceva înșelător. Politizarea campaniei pentru primării se poate întoarce ca un bumerang împotriva celor care mizează pe forța electorală a primarilor. Un tsunami politic ar putea distruge avantajul unui singur tur pentru primarul în funcție.
Dacă tensiunea politică și socială va crește, partidele vor dori să mărească distanța între locale și alegerile naționale.
Dar vom ajunge la alegerile la termen? Cât de probabile ar fi ruperea coaliției și anticipatele?
Rațional, nu cred că cineva și-ar asuma în plină criză circul declanșării unor anticipate, care implică numirea unor premieri marionetă care să pice în Parlament, când mesajul este tocmai cel de stabilitate.
Iar lipsa de alternative imediate pe scena politică și continuarea crizei vor face mai probabilă menținerea actualei coaliții.
Iar a treia intrebare cheie: ce formule de alianțe de guvernare se discută pentru 2024?
Deciziile acestea se vor lua înainte de turul 2 de la prezidențiale. Până atunci, partidele, mai ales cei din opoziție, și-au lăsat spațiu limitat de negociere. Au un număr foarte redus de combinații posibile.
Chiar și dacă AUR sau USR fac un salt surpriză în sondaje, nu au parteneri de guvernare. Iar asta face mai plauzibilă continuarea actualei coaliții.
Alternative nu prea sunt. O coaliție PSD+AUR ne-ar duce într-o zonă extrem de dubioasă politic, iar o variantă PNL+USR nu cred că are susținere azi nici în interior, nici public. Cât privește un PSD de peste 45%, care să gândească o guvernare singur, asta nu e realizabil.
Care ar fi de așteptat să fie temele care vor domina discursul și așteptarea politică în 2023?
Toate prognozele arată un an economic cel puțin la fel de greu precum 2022. O spun și cei de la putere și cei din opoziție. E un fel de consens. Temele vor fi, deci, diverse interpretări ale temei crizei: cum o gestionăm, cine e mai aproape de popor, cine sunt vinovații, soluții mai mult sau mai puțin exotice, de tip „suveranism” sau „hai să controlăm prețurile”.
Lebedele negre pot veni dinspre extern, din modul cum decurge războiul, cu consecințe politice inclusiv în Europa.
Anul 2023 ar putea aduce schimbări importante în ierarhia politică actuală și, mai ales, în funcție de ce anume?
Apropierea alegerilor schimbă optica votanților. Se pune în mod real problema unei decizii, crește interesul și oamenii încep să se exprime, inclusiv în sondaje.
La finalul lui 2023 vom fi deja într-o logică pre-electorală pentru alegerile europene și cu tatonări, cel puțin, din partea celor care doresc să fie președinte. Deci sunt doi factori care vor schimba intenția de vot: succesul sau insuccesul gestionării crizei și lansarea unor lideri populari în cursa prezidențială.
Este de așteptat crearea unui pol suveranist?
Va fi un concurs de exploatat nemulțumirea socială, cu mulți concurenți pe acest culoar, de tip AUR, Simion sau Șoșoacă. Ideile și mesajele naționaliste nu stau într-un singur recipient. Va fi complicat de agregat un singur candidat și un singur pol.
În plus, insatisfacția socială și economică este și va fi foarte diversă, eterogenă. „Suveranismul” este un tip de mesaj, dar sunt multe altele contestatare.
Să nu uităm că avem o generație nouă în politică, tânără, cel puțin 25% dintre votanți care nu au cunoscut deloc inflația generalizată și acest tip de climat economic nesigur, dar care au și altfel de relații sociale.
Reacțiile acolo pot fi surprinzătoare și să meargă către alți lideri care vorbesc credibil despre justiție socială sau un nou „contract social”. O partitură pe care o pot interpreta și liderii mainstream.
Se va produce rotativa premierilor?
Partidele din coaliție au foarte multe motive să rămână împreună în 2023, pentru a evita un conflict politic, deci e o presiune să respecte înțelegerea. Consecința principală este că, pe cât va dura mai mult, această coaliție va deveni principala opțiune și pentru 2024.
Un fel de model german în care ne concurăm, suntem rivali, dar împărțim puterea, mereu cu un lider diferit. Iar sistemul electoral românesc este unul care împinge mereu spre coaliții, spre negociere, chiar dacă în competiția prezidențială a domnit de multe ori logica „winner takes all”.
Va reveni interesul pentru politică? Va accesa cineva bazinul nehotărâților?
Una din greșelile politicienilor români este să considere că românii sunt adormiți-politic, că sunt dezinteresați. Asta îi face să se uite doar la baza de votanți „duri”. În spatele dezinteresului aparent există mereu o acumulare.
Sunt toate șansele ca 2024 să fie un vârf de participare pentru că se adună toată emoția politică, toate așteptările pentru viitor într-un singur moment. Va fi o „descărcare” a tuturor frustrărilor sau a așteptărilor față de viitor, iar platformele online le vor amplifica, din nou.
Nehotărâții sunt și vor fi din două categorii: cei care caută o soluție sigură, caldă, și vor merge către partidele mari, mainstream, și nehotărâții care vor un reset și care vor aștepta până în ultima clipă un Salvator.