România rămâne în jocurile de provocare și amenințare ale Kremlinului, într-o perioadă în care Moscova încearcă să destabilizeze întreaga regiune.
Aderarea Republicii Moldova la UE este posibilă, dar nu direct, ci prin crearea unei noi Românii Mari, explică Dimitri Medvedev, vicepreședinte al Consiliului de Securitate, fost premier (2012-2020) și președinte al Rusiei (2008-2012).
Tema unirii nu este nouă în discursul Moscovei, dar direcția de abordare este diferită în funcție de necesitățile propagandistice de moment. În 2017, ambasadorul Rusiei la București, Valeri Kuzmin, recomanda României și R. Moldova să urmeze precedentul folosit de Moscova: „Cum ar trebui să se unească România cu Republica Moldova: în baza dreptului istoric sau cu ajutorul referendumului? (...) Eu v-aș propune să mergeți pe ideea referendumului, ținând cont că o astfel de situație s-a întâmplat în Crimeea”.
Rusia încerca atunci să vadă ce reacții poate declanșa la București cu astfel de sugestii, mai ales că adăuga și Bucovina de Nord, parte a Ucrainei, la această idee subversivă a unificării teritoriilor care aparținuseră în perioada interbelică României.
Moscova știe cum să manipuleze resentimentele naționale, cum să stimuleze naționalismele și cum să folosească ortodoxia pentru a le arăta esticilor că Occidentul le alterează identitatea. Într-o paradigmă de acest fel, Medvedev insistă că România „percepe cu aroganță teritoriul dintre Nistru și Prut”, ca și cum ar fi „provincia sa ruptă temporar”.
Mesajul le este adresat cetățenilor moldoveni, cărora le spune că România și-ar fi intensificat „eforturile de preluare legală” a R. Moldova, dar că nu s-ar pune problema unei unificări de la egal la egal, ca între „popoare frățești”. Înaltul oficial rus trece rapid la amenințări, sugerând că președintele de la Chișinău „devalorizează statalitatea moldovenescă” prin apropierea de UE și că acest traseu „urmează tiparele ucrainene”, deci o potențială invazie.
Medvedev a ironizat ședința comună a parlamentarilor români și moldoveni care și-au încheiat discuțiile cu o horă a unirii: „Consecințele pot fi mult mai puțin amuzante”. A amintit că în Transnistria se află peste 200.000 de cetățeni ruși, sugerând că la o adică aceștia ar trebui apărați.
Spusele lui Medvedev fac parte din strategia propagandistică a Moscovei, care îi vizează pe cei dilematici, pe cei nehotărâți, care încă nu înțeleg care e partea bună și de unde vine răul. În România, poate că propaganda rusă are efecte mai mici decât în statele din jur, dar istoria continuă să facă victime, indiferent dacă e vorba despre ostilitatea față de maghiari sau de nostalgicii României Mari.
Antagonismele rămân insolubile în această parte a lumii, în care hazardul pare mai important decât rațiunea și trecutul mai valoros decât prezentul.
Disputele, inclusiv cele teritoriale, din regiunea Balcanilor sunt și acum exploatate de Kremlin cu rezultate importante.
Astfel, Bulgaria se opune aderării Macedoniei de Nord la Uniunea Europeană și îi pretinde să admită că are o identitate bulgară, că până în 1944, deci înainte să fie inclusă în Iugoslavia, istoria acestei țări s-ar fi suprapus cu cea a Bulgariei.
Căderea guvernului pro-european de la Sofia, blocajul pe care îl face la Bruxelles împotriva Macedoniei de Nord, pozițiile pro-ruse ale președintelui Rumen Radev și ale socialiștilor se adaugă la celelalte crize ale regiunii balcanice.
Președintele Croației, Zoran Milanović, militează pentru blocarea Finlandei și Suediei la porțile NATO, cel puțin până când croații din Bosnia-Herțegovina nu-și modifică legislația electorală astfel încât croații să-și poată alege reprezentanții în instituțiile reprezentative.
Kosovo ar vrea să înceapă negocierile de aderare la UE, dar nu poate fiindcă cinci state ale Uniunii refuză să-i recunoască independența: Cipru, Grecia, România, Spania, Slovacia. În plus, Bruxelles-ul consideră că e nevoie ca Serbia și Kosovo să facă eforturi pentru o reconciliere serioasă la aproape un sfert de secol după războiul dintre cele două părți în care au murit 13.000 de oameni.
Puțin mai spre Vest, Ungaria își extinde influența în tot Bazinul Carpatic în marșul lui Viktor Orban de a recâștiga viitorul și de a le reda stima de sine maghiarilor.
În Est, Turcia testează din nou rezistența internă a NATO, refuzând să se delimiteze de Rusia, opunându-se extinderii Alianței cu Suedia și Finlanda și încercând să reînvie puterea pe care o avea altădată în Balcani.
Rusia exploatează faliile balcanice, dar și pe cele din Vest, unde americanii și britanicii mizează totul pe victoria Ucrainei împotriva Rusiei care a invadat-o, în vreme ce Franța, Germania și Italia, marile state fondatoare ale UE, ar prefera începerea negocierilor de pace și oprirea războiului.
Tentația unirii României cu R. Moldova, despre care fostul președinte Traian Băsescu a declarat că ar trebui să fie următorul obiectiv strategic, ar putea fi mai degrabă o capcană întinsă de Rusia. Orice pas spre acest deziderat ar însemna recunoașterea rapturilor teritoriale făcute de Rusia în Ucraina și ar arunca țara într-o stare de alertă și de incertitudine pe termen lung.
Deocamdată România Mare este o iluzie și totul depinde de felul în care se va reconfigura lumea după război.
Sabina Fati