De ce nu se poate să nu fi fost Putin și ce îi mai trebuie liderului de la Kremlin, pentru a dormi liniștit. Se termină criza din Belarus fără violențe dramatice? - Interviu

De ce nu se poate să nu fi fost Putin și ce îi mai trebuie liderului de la Kremlin, pentru a dormi liniștit. Se termină criza din Belarus fără violențe dramatice? - Interviu

Pe termen scurt, ostilizarea relațiilor cu Occidentul, în chestiunea otrăvirii lui Navalnîi, îi poate folosi lui Vladimir Putin, pentru a-și consolida sistemul dictatorial, care are breșe. Germania a înțeles și ea oportunitatea unei ofensive și nu a permis nicio nuanță: Navalnîi, extras din Rusia, a fost otrăvit.

Dar Putin are cărți de jucat și în Belarus și criza sanitară din Rusia nu va putea fi mult timp ținută sub preș, spune istoricul Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române, într-un dialog cu SpotMedia.ro.

Vezi toate interviurile din rubrica Intelectuali față cu istoria

Cosmin Popa, Alex Navalnîi a fost otrăvit, nu avem niciun dubiu. Se poate să nu fi fost Putin?

E foarte greu de presupus că un asemenea eveniment se poate petrece fără un accept din partea cercului puterii sau fără o planificare anterioară.

Cred că este mai important să notăm faptul că aceste otrăviri misterioase ale opozanților, ale proprietarilor site-urilor, să spunem, de Opoziție, au intrat deja în banalul exercițiului politic din Rusia.

În mod normal, ele se întâmplă, i s-a întâmplat acum doi ani și proprietarului site-ului Meduza, sursă importantă de informație obiectivă, li se întâmplă video bloggerilor, video bloggingul este una dintre cele mai articulate forme de opoziție națională în Rusia, în absența oricăror alte canale în afara controlului statului.

Anchetele se produc foarte încet, fără rezultate foarte clare.

Toate indiciile duc la puterea politică din Rusia. Probabilitatea să nu fi fost Putin e foarte mică.

Miza otrăvirii lui Navalnîi pentru calculele lui Putin în Belarus. De ce contează și pentru România cum va fi îndepărtat dictatorul Lukașenko – Interviu

Există ipoteza descentralizării deciziei. Asta l-ar putea încurca pe Putin, cum pare că l-a încurcat situația lui Lukașenko din Belarus sau măcar l-a surprins nițel.

Această ipoteză a descentralizării este foarte intens promovată în manieră mai puțin transparentă de către cercurile de putere din Rusia și se referă, de exemplu, la relația dintre Putin și Ramzan Kadîrov din Cecenia.

Ar putea fi asemănat, dacă vreți, cu acel reflex al Führer-ului din Germania nazistă, unde, în absența unor directive foarte precise, apropiații și cei care își doreau să ocupe poziții cât mai aproape de Führer, încercau să îi ghicească intențiile, prin politici foarte concrete, pe care, de obicei, și le asumau.

Nu cred în această variantă a descentralizării deciziei politicii criminale în Rusia. Sigur, ea este fără precedent. Multe dintre lucrurile pe care le face Putin, la prima vedere, nu au precedent în istoria rusă, însă descentralizarea deciziei politice cu impact criminal este puțin probabilă, dat fiind faptul că ea este, de fapt, baza regimului politic actual din Rusia.

 Otrăvirea lui Navalnîi s-a produs în mod oportun sau a fost o coincidență faptul că a survenit în contextul acestei crize din Belarus?

Oportunitatea, dacă este să folosim acest termen, nu aș lega-o atât de mult de evenimentele din Belarus, ci mai degrabă de alegerile locale din Rusia.

Navalnîi este autorul unui sistem de propagandă politică alternativă, care se numește votul inteligent. Acesta apare în fiecare oraș, regiune unde există șansa învingerii la alegeri a partidului Rusia Unită, prin coalizarea mai multor candidați de Opoziție sau prin coordonarea votului celor care pot obține procente consistente în organismele parlamentare sau în organismele executive locale.

Navalnîi a făcut acest lucru în Omsk, a făcut acest lucru în Habarovsk și, având în vedere că ne apropiem de alegerile locale în Rusia, unde sunt câteva regiuni care, dacă nu au scăpat, sunt pe cale să scape de sub controlul operațional direct, imediat și cotidian al Kremlinului, acolo trebuie să ne uităm dacă este să vorbim despre oportunitatea înlăturării  temporare a lui Navalnîi.

Cum a reușit Germania să-l extragă din Rusia?

Germania are o relație foarte complicată cu Rusia și în virtutea experiențelor istorice, în virtutea rolului politic și economic actual al Germaniei, ea este obligată să joace în termenii unui dialog politic în care perioadele de relaxare sunt punctate de perioade de încordare.

Foarte multă vreme, Germania se face că nu vede anumite lucruri, nu vede, să spunem, politica energetică a Rusiei față de Ucraina, față de Balcani, dar sunt momente în care Germania trebuie să acționeze ofensiv.

Și aceste momente sunt acelea pe care ea le-a ales, pentru a-și consolida statutul de superputere a drepturilor omului în Europa.

De aceea, a făcut ceea ce a făcut în problema refugiaților, pentru că altceva nu putea să facă, de aceea, face ce face și în relația cu Rusia, în cazul Navalnîi.

Germania, practic, setează sau stabilește permanent limitele acestei relații de iubire/ură pe care o are în mod istoric cu Rusia, făcând în același timp pași foarte hotărâți pentru consolidarea unui statut internațional care asociază ideea de preponderență politică germană, nu numai cu o economie puternică, dar și cu o politică foarte articulată de respectare a drepturilor omului.

L-am auzit pe ministrul de Externe al Germaniei amenințând, nu foarte voalat, că Germania își poate schimba poziția în privința Nord Stream. Să fi fost asta pe masă de la început, în chestiunea Navalnîi?

Nu aș nega foarte précis problematica Nord Stream, însă trebuie să ne uităm și la relațiile trans-oceanice, acolo unde există o presiune constantă și din ce în ce mai puternică a președintelui american pentru renunțarea la acest proiect.

Nu știu sigur dacă nu cumva Trump va fi reales, pentru că în America au loc fenomene politice uluitor de asemănătoare cu cele care se întâmplă în Europa Centrală și de Est.

Cred că diplomația germană a intuit această oportunitate de a împușca două ținte deodată, de a pune în așteptare un proiect controversat din punct de vedere politic, până la clarificarea scenei pe care se desfășoară toate aceste evenimente și de a-l presa în mod suplimentar pe Putin, care are, în mod evident, probleme de ordin economic, probleme despre care vom afla, mai ales că în Rusia suntem și în mijlocul unei crize medicale, pe care puterea politică o ascunde cu bună-știință, pentru a-și menaja statutul internațional și, de ce nu, pentru a-și consolida relațiile cu China.

Nu cumva lui Putin mai degrabă îi folosește această logică a Războiului Rece în care se plasează Germania, și UE, până la urmă, față de Rusia?

Pe termen lung, o astfel de stare încordată, care presupune tot felul de instrumente diplomatice care nu se aplică în relațiile dintre țările partenere sau prietene, îi deservește lui Putin.

Pe termen scurt, este un ajutor aproape nesperat pentru consolidarea dictaturii. Putin se află în fața unui test fantastic, trecerea la acest sistem mixt, de natură să îi prelungească sine die puterea de care se bucură în momentul de față, după un scenariu de tip Kazahstan, în care președintele rămâne stâlpul principal al puterii, indiferent de ce nume poartă funcțiile pe care le ocupă.

Ceea ce lipsește din Rusia și face problematică tranziția către acest sistem al permanentizării dictaturii este cultura de clan foarte puternică pe care o avem în Kazahstan.

Dacă în Kazahstan, în privința acestui lucru, putem spune că este un succes, așa cum este și în Azerbaidjan, se întâmplă pentru că se bazează pe acest lucru sine qua non, și anume cultura de clan.

În Rusia există grupări, dar nu există clanuri structurate pe criterii geografice și familiale, așa cum există în Asia Centrală sau în Orientul Mijlociu. De aici vine în principal dificultatea pe care trebuie să o administreze Putin.

Ne întoarcem la chestiunea Belarus. Care sunt scenariile rămase pe masă?

Belarusul este ilustrativ pentru psihologia politică rusească. Uitați-vă la toate aceste scenete pe care le organizează, într-o manieră mai degrabă rurală, sătească Lukașenko, înregistrările unei convorbiri care sună ca în filmele sovietice cu spioni, în care așa-zișii protagoniști nu uită să-l laude pe Lukașenko și Lukașenko iese bine din convorbirea asta, care nu are loc între două persoane, ci între Varșovia și Berlin, capitalele care ocupă un loc politic important în imaginarul politic rusesc și în special în cel din Belarus.

Cum vrea Putin să rezolve dosarul Belarus: Moscova să își mențină controlul, dar să își păstreze și banii în buzunar. Plus: România e copilul cuminte – Interviu Video

Toată această butaforie cu el, ținând acel automat care nu are încărcătorul, țopăiala lui permanentă în elicopter, întâlnirile cu muncitorii, în care el este într-un film de propagandă comunistă cu cele mai clasice accente, toate îți arată un mediu politic îmbâcsit, primitiv, lipsit de cele mai elementare semne de modernitate.

În privința evoluției regimului, este foarte limpede: atâta vreme cât alternativa la putere în Belarus nu va da Moscovei garanții ferme de continuare a politicii externe pe care o duce deja Lukașenko, lucrurile nu se pot schimba, fără un grad semnificativ de violență.

Însă, cu cât întârzie această alternativă, cu atât este mai mare posibilitatea apariției unor violențe extreme în Belarus, urmare a refuzului lui Lukașenko de a lua contact, ca pe vremea lui Ceaușescu, cu ceea ce numim realitatea politică generală.

Regimul din Belarus va continua să facă tot ceea ce știe el mai bine: să practice o propagandă primitivă, să comită o serie de asasinate politice, așa cum s-a întâmplat și la mijlocul anilor ’90, atunci când a preluat puterea, și să încerce să-i convingă pe bieloruși și pe ruși că sunt în mijlocul unei ofensive occidentale menite să îl înlăture pe el de la putere.

Fără Moscova, spuneți, nu se poate schimba nimic la Minsk. Fără voia Moscovei.

Suspectez că pentru a păstra Belarusul, Rusia e gata să întreprindă măsuri și mai energice.

Mi se pare foarte puțin probabilă, cel puțin pentru moment, ieșirea Belarusului din orbita strictă a Moscovei, însă trebuie să nu uităm că ceea ce se întâmplă în Belarus, se întâmplă o revoluție civică, e adevărat, este o închidere a revoluției naționale bieloruse începută în anii ’90 și înghețată de regimul Lukașenko.

Dan Dungaciu: Vestea proastă este că nu suntem într-un nou Război Rece. Proiecția este un cordon sanitar de la Prut până în Belarus – Interviu

Încă se produce desovietizarea.

Desovietizarea, mai puțin, pentru că, din păcate, trebuie să admitem faptul că sovietizarea este o parte componentă importantă a filonului național bielorus. Existența acestei republici autonome se datorează regimului comunist, aici nu facem nimănui procese de intenție, doar contabilizăm o realitate.

Desovietizare, nu știu, dar maturizarea conștiinței naționale a acestui popor are loc.

Gândiți-vă, totuși, că Belarus este cel mai mare producător de software din CSI și este țara care beneficiază de cel mai mare număr de vize Schengen cu intrări și ieșiri multiple, din CSI. Asta arată că Belarus, cel puțin în dimensiunea sa urbană, este o țară integrată în curentele economice occidentale.

Am văzut rezultatele unui sondaj –e făcut de Levada Center: majoritatea rușilor crede că alegerile din Belarus au fost în regulă și că protestele bielorușilor contra regimului de putere al președintelui Lukașenko sunt mai degrabă provocate din exterior. Narațiunea lui Lukașenko a prins în rândul rușilor. Cum se explică?

Dați-mi voie să fiu foarte circumspect. Sigur că Levada Center era cândva un institut serios de sondare a opiniei publice. Astăzi nu mai există institute serioase de sondare a opiniei publice în Rusia.

Zilele lui Lukașenko la conducere sunt numărate. Putin vrea un lider apropiat de Moscova. Uniunea Europeană nu este de acord

Levada Center, pentru că mai păstra urmele acestei credibilități, este pus periodic în momentele de criză politică ale regimului să iasă pe piață cu astfel de enormități.

Iar această enormitate este una dintre ele, este un ajutor pe care Putin i-l dă lui Lukașenko, mimând susținerea generală pentru el, și este, dacă vreți, o pre-narațiune a unei eventuale intervenții frățești în Belarus, pentru sprijinirea regimului Lukașenko. Acest sondaj este o parte a construcției politice care se pregătește pentru Belarus.

Citește alte texte scrise de Magda Grădinaru pentru SpotMedia.ro