Prin recentele sale poziționări vizibil politizate, Curtea Constituțională din România și-a cam încălcat atribuțiile până la limita nerespectării Legii Fundamentale.
Moartea unui bărbat care a refuzat zilele trecute să se lase internat, deși fusese diagnosticat infectat cu Covid-19 în formă asimptomatică, a făcut valuri în online-ul românesc. Unii, mai cinici, l-au invocat pe Darwin, alții speră, pur și simplu, că nefericitul sfârșit al unui individ să fie un semnal pentru bolnavii de coronascepticism contagios.
Vestea a venit în plină politizare a crizei sanitare. O politizare care a fermentat în ascuns, până a răbufnit odată cu interzicerea, de către Curtea Constituțională, a carantinării bolnavilor de Covid-19. Au greșit juriștii guvernului liberal, fără doar și poate, când au dat Curții șansa de a le respinge legea.
Au demonstrat, a câta oară, că școala românească de drept este pe măsura marilor juriști care au populat prim planul în ultimii ani. Dar a fost și un (alt?) semn al încropelii actualei puteri sau poate a limitelor ei (ca să nu cădem în conspiraționisme și să suspectăm că cineva îi subminează pe liberali din interior sau pe guvernanți din aparatul administrativ).
În joc e sănătatea publică
Bazaconiile unora nu minimizează, însă, ticăloșia membrilor Curții Constituționale: au măsurat cu rigurozitate litera sesizării de neconstituționalitate, închizând ticălos ochii la alte motive constituționale care justificau respingerea contestației. Sunt destule pasaje în legea fundamentală care obligă statul să-i protejeze pe cetățeni și mai este și mențiunea referitoare la dreptul fiecărui cetățean la sănătate. Dacă de acestea ar fi ținut magistrații CCR cont și ar fi fost suficient să nu se joace cu punerea sub control medical strict a purtătorilor agresiv transmisibilului virus care pune în pericol deopotrivă organismele slăbite, dar și bolnavul sistem românesc de sănătate.
Ne aducem aminte că, peste tot în lume unde au existat lideri rezonabili, când boala a început să prindă proporțiile pandemice, mesajele au fost asemănătoare: s-a pus problema autoizolării (benevole și, apoi, unde a fost cazul, instituțional impuse) pentru a nu se ajunge la creșterea explozivă a numărului pacienților peste limita de suportabilitate a sistemul de terapie intensivă, acolo unde sfârșesc toți pacienții molipsiți cu Covid-19, atunci când organismul nu mai poate lupta singur.
Blocarea constrângerilor aplicate populației în baza unor excepții de neconstituționalitate ar fi fost posibilă și în alte democrații. Dar a primat, în cele mai raționale cazuri, interesul colectiv. Nu asupra libertăților individului, ci în beneficiul lor. Sănătatea publică.
Negaționiștii, coronascpeticii, multiplicatorii teoriilor conspiraționiste sunt fenomene marginale, cultivate pe canale obscure de ciudățenii politice. Singura lor armă este răspândirea, cu sau fără rea intenție, de adevăruri ciopârțite și minciuni rău intenționate. În România au avut parte de parteneri nesperați: au fost încurajați de singura instanță inatacabilă din stat, Curtea Constituțională, și de tot felul de politicieni epuizați, rămași în schemă doar datorită sistemului electoral, făcut și păstrat să conserve dictatura mediocrității și a corupției. În completarea acestor mastodonți mumificați în mandate pe care rareori le-au meritat, ci care le-au fost mai mereu oferite, alte figuri jalnice cu dezlegare de la partid au jucat la ruperea adversarului cu orice preț.
Iar prețul nu a fost deloc ieftin - și nici nu va fi. Biostatisticienii români avertizează că dacă ritmul de multiplicare a bolii se menține la valoarea actuală, peste două luni vom avea aproape 1.900 de cazuri de îmbolnăvire pe zi, iar în secțiile de terapie intensivă vor fi spre o mie de pacienți simultan. Nici o altă boală nu va putea fi tratată așa cum se cuvine, pentru că nu va mai fi loc pentru nimic altceva. Probabil că, la un moment dat, europenii se vor îndura și vor prelua unele cazuri în spitalele lor. Dar, după ce vor fi salvat vieți de români, vor analiza atent cauzele. Iar concluziile vor spune destul de multe atât despre români, cât și despre cei pe care românii și i-au ales să-i guverneze.
Circ politic cu urmări grave
Or, săptămâna din urmă, în care s-a tergiversat legea carantinării, a demonstrat că, pentru PSD, care controlează Parlamentul, circul politic și notorietatea cu orice preț sunt mai presus de grijile reale ale oamenilor simpli. PSD pare să-și facă agenda după Marcel Pavel, Carmen Tănase, Mugur Mihăescu, Teodosie Tomitanul fost Snagoveanul și alte primadone de late night shows, a căror pregătire medicală este filtrată de Google. În loc să se înregimenteze în războiul anti fake news, pesediștii încurajează orice aberație care duce la creșterea neîncrederii în stat și autorități.
Altfel, să ne bucurăm că nu mai trăim în Europa vremurile războaielor tradiționale. Probabil că dacă ne-am trezi în centrul Bucureștilor cu tancurile vreuneia dintre țările care amenință în mod repetat România, armata română ar rămâne consemnată în unitățile militare. Cu siguranță există prevederi care, combinate de cel care s-a dus să bea șampanie la Sankt Petersburg, deși Ministerul român de Externe i-a recomandat să nu o facă, ar interzice constituțional militarilor români să iasă din unitate cu armele din dotare și cu muniție de război.
De altfel, instituția condusă de cel pe care ediția în limba română a Sputnik l-a desemnat ”personalitatea anului 2019 în România” cochetează intens, chiar ea, de ceva vreme, cu neconstituționalitatea.
Prin deciziile pe care le-a luat recent s-a substituit deseori legislativului, a flirtat deschis cu anumiți actori politici (cu PSD-ul, de ce ne ferim s-o spunem?) și a ajuns, în ultima vreme, să dicteze politicile economice, prin subminarea bugetului.
A dat verdict de neconstituționalitate amenzilor aplicate celor care au încălcat prevederile stării de urgență, zădărnicind combaterea răspândirii bolii. Fără îndoială, în analfabetismul lor funcțional, mulți dintre cei care au dat amenzi au comis abuzuri. Dar amenzile ilegal date trebuiau să sfârșească în instanță, cu sancționarea celor care le-au dat, nu printr-o decizie paușală a CCR.
Sentința prin care același CCR declara, chiar săptămâna aceasta, constituțională dublarea alocațiilor pentru copii a omis un detaliu fundamental: orice exercițiu de cheltuieli bugetare trebuie să vină la pachet cu o sursă de finanțare, or, legea dată de PSD nu specifică din ce bani vor fi dublate alocațiile. O posibilă rezervă de bani ar fi pensiile speciale pe care le primesc inclusiv unii constituționaliști. Sigur, cei 7.000 de euro lunar încasați doar din pensii de Valer Dorneanu nu vor rezolva problema, iar dacă mai adaugi aici și pensia specială de 30.000 de euro lunar pe care o încasează sinistrul ex-ministru al Justiției, Tudorel Toader, poți cel mult simți că se face puțină dreptate și că încrederea în umanitate s-ar mai restaura un pic.
România ”originală”
Dar astfel de lucruri nu se vor întâmpla, iar România s-a ales, cu această ocazie, cu o altă lege populistă, mincinoasă și profund amăgitoare pentru cei care speră și chiar merită să prindă zile mai bune. Curtea Constituțională s-a pus, într-un final, într-o ipostază de neconstituționalitate: arbitrând disputa bugetară în felul în care a făcut-o, a interferat cu principiul separării puterilor în stat.
Doar că, în statul român, nu instituțiile își împart puterea, ci oamenii care le compun. De cele mai multe ori, în disprețul oricăror norme. Dovadă este viitorul șef al Curții de Conturi și al auditorilor financiari din România, Nicolae Bădălău, scăpat de închisoare pentru furt, înainte de 1989, grație unui decret amnistie dat de Nicolae Ceaușescu în ziua în care a împlinit 70 de ani, și care, mai apoi, a rămas nepedepsit în mai multe dosare de suspiciuni de corupție, fals în declarații și spălare de bani. Acest baron pesedist de Giurgiu va trebui să trimită controale în județe colegilor săi baroni sau la instituțiile căpușate de oamenii PSD, care au rezistat tuturor schimbărilor de putere politică sau de gardă pesedistă, poate mai adevărați baroni decât cei din prima linie a partidului.
Fără nici o legătură aparentă - ministrul german al Apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer, a pornit într-un turneu est-european. O face în dubla calitate de reprezentant al țării care a preluat, de două săptămâni, Președinția semestrială a Uniunii Europene și de lider al celui mai puternic partid (CDU) din Bundestag (Parlamentul motorului principal al Europei), AKK este într-o misiune de tatonare geostrategică. Vrea să-și facă o imagine asupra temerilor pe care le are regiunea față de pericolul rusesc sau, dimpotrivă, vrea să știe cât de mult mai depind politicienii estului post-comunist de Moscova. Un compas european comun ar fi mai eficient, crede diplomația de la Berlin. AKK a fost la Varșovia, va merge la Sofia, Budapesta, Bratislava și Praga. Lipsește ceva din acest itinerar?
Cristian Ștefănescu