Cumva toată lumea încearcă să meargă spre electoratul alfa, care este bisericos, conservator, dar România e mai complexă, în stradă o vezi altfel și nu e bine să o minți. Iar tinerii sunt un mare potențial, vorbesc cu părinții lor, care sunt fericiți să-i vadă implicați și dornici să rămână în țară.
Asta a fost, în mare, strategia politică prin care Nicu Ștefănuță (Verzii europeni) a devenit povestea de succes a alegerilor europene, pentru că a fost singurul candidat independent care a trecut pragul.
Între un candidat pe care îl vede lumea pe stradă și-l atinge și unul pe care îl vede doar la TV va câștiga cel cu prezența fizică.
Nicu Ștefănuță, deja la Bruxelles, ai început în forță acest nou mandat. Ce-mi poți spune din secretul acestei reușite? Care au fost pașii pe care i-ai făcut și care au contat esențial în această reușită? Pentru că ești totuși exemplul de succes al acestor alegeri.
Ce am reușit să fac, poate diferit față de restul lumii, este să fac lucruri într-o manieră profesionistă. Adică m-am apucat de peste un an de zile să pregătesc această campanie. O campanie presupune organizare, presupune buget, presupune oameni și mai ales presupune suflet. Am reușit să inspir oameni care au devenit voluntari și care au fost motorul acestei campanii. Deci, practic, cu resurse foarte puține, am reușit să mobilizez oameni mulți și asta cred că a avut de-a face cu mesajul politic care a fost autentic, care a fost real și care a fost bun pentru publicul pentru care am vorbit eu și pe care îl reprezint.
Toată lumea acum încearcă să se lipească cumva de această rețetă a independenților. L-am auzit și pe Mircea Geoană care ar vrea să se prezinte acum drept un candidat independent, fără trecut politic. Poate oricine să intre în această haină de independent și pur și simplu să aibă succes?
Eu cred că nu și nu cred că rețeta a fost cea de independent. Eu am și zis public, am declarat că fac asta ca un pas spre construirea unei mișcări progresiste reale în România. Deci eu am declarat intenția mea și pașii mei și lumea a înțeles că, având în vedere constrângerile electorale din România, faptul că îți trebuie 5% să-ți faci partid, că îți trebuie milioane de euro, dacă vrei să ajungi la 5%, că ai blocaj mediatic, n-ai resursă de la stat, pentru mișcarea progresistă din România varianta unei candidaturi independente este cea mai bună. Și după aceea folosim acest succes în a construi o mișcare progresistă. Deci am declarat public asta înainte de alegeri.
Nu m-am dat Jeanne d’Arc, nu sunt, am fost în USR șase ani, am fost funcționar european, nu am stat chiar departe de politică, nu sunt venit din baschet sau din fotbal sau mai știu eu ce. Deci n-am ascuns lucrurile astea, pur și simplu am zis că este o strategie.
A contat deci asumarea.
Contează foarte mult asumarea asta, cumva să nu-i minți pe oameni în față, să le spui exact despre ce e vorba și ce intenționezi să faci.
Cât de solid e acest electorat progresist, pentru că, în general, am observat, partidele se cam feresc de această etichetă, ca și cum ar fi doar o etichetă ideologică. Și toate mizează pe un bazin puternic conservator în România.
N-am înțeles niciodată de ce fac chestia asta. Pentru că bazinul conservator nu știu cât reprezintă din societate. Desigur, societatea e foarte diversă și are foarte multe părți încă nereprezentate. Dar ăsta e și efectul politicii și al sistemului politic de la noi. De ce? Pentru că este făcut să fie un monopol, trebuie să depășești niște granițe foarte mari, sute de mii de semnături, procente înalte, accesul la TV acum este contra plată. Deci toate chestiile astea fac ca aceiași jucători, Pepsi și Cola, să rămână pe piață și să nu poți să faci tu cea mai sănătoasă variantă de cola de pe piață, pentru că ai prețul de intrare prohibitiv.
Deci ăsta este efectul, dar nu înseamnă că nu trebuie să încerci și nu înseamnă că nu trebuie să încercăm să demolăm regulile astea, care de fapt păstrează monopolul partidelor-stat.
USR s-a îndepărtat mult de progresism, a devenit chiar libertarian
Unde a fost punctul nevralgic atunci pentru USR și pentru REPER, care nici măcar nu a atins pragul?
Acum nu vreau să dau lecții sau ceva de genul, dar am impresia că au uitat că demografia se schimbă, că populația se schimbă și au jucat prea mult pe mesajul acesta centrist. Cumva nici caldă, nici rece. USR, după mine, s-a îndepărtat mult de progresism, a devenit chiar libertarian. Ca partid s-a dus mult spre dreapta, chiar au declarat ei public că doresc să fie un fel de nou PNL sau să înlocuiască PNL-ul. Pe partea asta, ambiția asta au mai avut-o și Ciudadanos în Spania, cu același rezultat ciudat, de la 21% ajuns la 2% și cumva sunt procese similare, pentru că lumea nu mai înțelege despre ce ești tu de fapt. Eu aș afirma chiar și cu alegerea candidatei de acum: reprezintă ea valorile partidului într-așa măsură? Atunci care sunt valorile partidului de fapt?
Cumva toată lumea încearcă să meargă spre electoratul alfa, care este bisericos, conservator și mai știu eu cum.
Să meargă mult pe identități secundare și ideologice, religie, tot felul de alte opțiuni, în loc să meargă spre agenda reală a oamenilor?
Să spun sincer, uite, mă uitam pe campanii în timp ce eram în stradă, că am fost foarte multe luni în stradă și asta au uitat mulți politicieni, contactul cu strada. Au făcut evenimente regizate în teatre, cu membri de partid, cu fulare din acelea tipice de partid și au uitat să dea mâna cu oameni la metrou, în stradă, în parcuri. Și credeți-mă, între un candidat pe care îl vede lumea pe stradă și-l atinge și unul pe care îl vede doar la TV va câștiga cel fizic mereu și asta contează mult.
Oamenii de dragul ideilor dau mai mult decât de dragul banilor
Cum ai reușit să convingi studenții? În Olanda a contat foarte mult, probabil, acel mesaj pentru dreptul la transport gratuit și pentru studenții români.
Ideea este că eu nu am făcut politică pentru tineri doar în campania electorală. Fac politică pentru tineri de șase ani de zile. Când eram în USR, am fost cel care a sprijinit cel mai mult înființarea acelui USR-Tineret și am dus politici de tineret pe tot mandatul meu, m-am bătut, am crescut bursele Erasmus, am și o campanie pentru bursele Erasmus. În plus, am cunoscut destul de bine temele și cred că am vorbit veritabil despre ele. Am fost în foarte multe centre universitare, nu mi-a fost frică și cred că așa, câte un pic, câte un pic, am ajuns să să fiu cunoscut în această lume.
În plus, trebuie să recunosc că și oamenii din zona asta, influencerii de tineret, au avut partea lor de contribuție, pentru că au promovat în mod curajos și nebonificat cu nimic ideea de participare la alegeri și de vot. Ei s-au implicat pe partea de semnături, pentru că li se părea un sistem absurd să avem încă acest sistem. S-au simțit foarte utili și relevanți, cred.
E noua teză a lui Fukuyama, că oamenii acum mai degrabă acționează civic dacă le dai o oarecare relevanță.
Eu am constatat ceva ce știam tot așa, din filozofie, că oamenii de dragul ideilor dau mai mult decât de dragul banilor. Oamenii merg la războaie de dragul ideilor, se știe. Și asta am văzut la voluntarii mei, după o zi de muncă până la 00:00 nu aveau cu ce să-și plătească un Uber sau un Bolt ca să meargă acasă. Deci sunt copii care au nevoi serioase, care nu-și permit mare lucru, dar care au dat atâta din timpul lor pentru campania asta. Și le sunt super recunoscător, să știi. Și nu cred că ar fi fost la fel de motivați dacă îi plăteam cu ora.
Aceiași tineri pe care i-am blamat înainte de alegeri pentru că a apărut acel sondaj din care ar fi reieșit că foarte mulți dintre ei optează pentru platforme extremiste.
Eu știam deja că sondajul nu este corect, eram pe străzi de mult timp, strângând semnături și simțeam că, dimpotrivă, generația Z este foarte asumată, foarte progresistă, își ia informațiile din toată lumea. Acum, nu oricine din generația Z, că țara asta este complexă, are tineri care de-abia se descurcă la țară, nu oricine stă la Cluj și o arde hipsterește sau la București.
Ideea este că probabil era o parte de adevăr, în sensul că le plăcea simplitatea comunicării. A fost și vina politicienilor, pentru că au lăsat dreapta să crească foarte, foarte solid pe zona asta de online.
Te-ai întâlnit vreodată cu noii europarlamentari care provin din formațiunile astea populiste? Nu le-aș spune extremiste, nu știu, suveranisto-populiste.
Nu m-am întâlnit, dar nici nu am mari emoții. Ca să zic sincer, sunt convins că ne vom contra-argumenta și ne vom contraataca de fiecare dată când este cazul. Din păcate, de-abia încep. Am primit certificatul de europarlamentar vinerea trecută, deci am stat la București două săptămâni peste alegeri, pentru că au fost renumărări, probleme cu procesele verbale, deci în timp ce colegii își împărțeau funcțiile la Bruxelles, eu încă eram la la București pentru că nu erau rezolvate lucrurile.
E improbabil să fie Înaltul Reprezentant, chiar dacă al nostru este înalt
Acum, la Bruxelles am văzut, este împărțeala posturilor de comisar, de acum am trecut de top jobs, am ajuns la comisar. Ce comisariat ar putea cere România, unde ne-am potrivi și unde am putea primi?
Depinde și de candidat, pentru că uită-te în urmă, când am venit cu varianta Plumb. Deci trebuie să fim foarte atenți la candidat. Și eu înțeleg că al României ar fi chiar președintele, sau cel puțin așa se se speculează pe toate zonele mediatice, și atunci cel mai bun portofoliu ar fi unul de apărare. E improbabil să fie Înaltul Reprezentant, chiar dacă al nostru este înalt, nu este și varianta principală. Înțeleg că este altcineva în joc.
În orice caz, ar fi foarte ciudat să fie un portofoliu de rutină. Atunci probabil n-ar mai fi președintele cel mai bun candidat, pentru că nu poți de la președinte de țară să mergi la transporturi.
Am vorbit despre establishment-ul care permite puține breșe. Avem cazul Statele Unite, unde am văzut o dezbatere cumva ratată, pentru că am avut în față doi candidați care deja sunt uzați, să spunem așa, în sistem. Dar vulnerabilitatea pare a fi aceea că establishment-ul american nu nu mai permite breșe.
Da, ai completă dreptate. Mașinăriile de partid sunt atât de rutinate, se bazează pe sondaje, pe măsurători, că nu mai lasă posibilitatea de a visa, într-un fel. Și este o problemă, cred eu. Și de ce zic? Pentru că, bineînțeles, deținătorul postului are mereu prima șansă și de aceea îl mențin în viață pe Biden în această poziție, ca acela care deține postul, ca la primar, într-un fel, are cea mai mare șansă să continue. Acum, nu sunt sigur că e cea mai bună alegere. Dacă ar merge cu un candidat mult mai progresist, cum mi-ar plăcea poate mie, s-ar putea să piardă statele cheie în lupta cu un republican. Asta este realitatea. Și atunci cumva îi înțeleg de ce fac lucrul acesta. Este însă supărător că candidatul nu mai pare fizic să facă față.
E democrația costisitoare? Sistemul de selecție, practic, e mult prea costisitor și financiar și ca aparat de care ai nevoie pentru a ajunge acolo în competiție?
Nu știu cum poate pătrunde cineva într-un sistem finanțat cu miliarde de dolari, cum este cel din SUA. Campania noastră a avut buget de 50.000 euro. Noroc că suntem poate în România, că altfel nu aveam nicio șansă.
Cum o alianță din trei partide - PMP, Forța Dreptei și USR - risca să nu treacă pragul.
Eu am avut un feeling că va fi o prezență foarte mare, deși m-am consultat cu sociologi de renume, care dădeau undeva o prezență de 40%, dar noi am dat mesajul „mai vorbiți cu cinci prieteni, mai vorbiți cu familia”, iar tinerii chiar au făcut lucrul acesta. Noi am avut fani și din zona de sub 18 ani, liceeni, care acum dau bac-ul și chiar le țin pumnii. Dar ce au făcut oamenii ăștia extraordinar pentru campania noastră? Au vorbit cu părinții lor și a fost așa o solidaritate intergenerațională. Cumva, părinții au fost impresionați că tinerilor le pasă, au și dorit ca tinerii lor să aibă motive să rămână pe mai departe în România. Și a funcționat.
Te-ai întoarce în USR, ai primit vreo ofertă?
Nu, decât dacă, să zicem, USR-ul și-ar dori clar să-și asume platformă progresistă și să intre într-o zonă progresistă foarte clară. Deci pentru mine este clară despărțirea. Mi-am și mutat familia politică, ca să fie clar despre ce e vorba. Nu era despărțire de orgoliu sau temporară. Eu când am plecat din USR, la două săptămâni, am plecat și în grupul Verzilor, deși am făcut-o cu inima un pic mai grea, pentru că familia Renew are o componentă de centru-stânga, dar mă simt mult mai bine în familia verde europeană și consider că este nevoie de politică verde progresistă și la noi acasă.
Clasa politică uită că și generațiile de români se schimbă
E ultima întrebare și sunt curioasă. Ce crezi despre tot acest entuziasm al diasporei? La meciurile echipei noastre de fotbal? Am văzut că sunt români care s-au coagulat și au mers din toate orașele europene. Nostalgie după țară, e un corp politic pe care diaspora îl vrea sau pur și simplu e singurul prilej de bucurie colectivă?
Țara nu se uită niciodată, chiar dacă în amintiri este idealizată uneori sau nu se mai potrivește România de azi cu ce ne amintim noi. Eu am descoperit o Românie de azi stând foarte mult în stradă, complet diferită, de multe ori surprinzătoare, de multe ori mai bună ori mai proastă decât mi-o imaginam săptămânal, de la Bruxelles.
Dar este un aspect foarte important. Demografia se schimbă. Am impresia că clasa politică uneori uită că și generațiile de români se schimbă și percepțiile lor se schimbă.
De aceea rămâne închistată într-un conservatorism care nu-și mai are loc în societatea care a evoluat între timp, nu mai este atât de închisă și închistată, cum crede lumea politică. Eu așa cred. S-a schimbat mult și eu cred că în multe părți în bine.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech