Există pericolul ca toate semnalele cum că se va abține de la măsuri foarte dure și de la o interpretare strictă a Islamului, a Shariei, ar putea fi doar de fațadă, însă, iată, sirienii sunt și ei dispuși să-și asume acest risc și unii se întorc acasă.
Influența Iranului este terminată la ora actuală, cu consecințe geo-strategice imense, practic s-a încheiat și influența rusească; era un binom acolo, în mod sigur câștigă Israelul, explică pentru Spotmedia.ro analistul de politică externă Dragoș Mateescu, fost profesor de științe politice la Universitatea din Izmir, într-un scurt interviu explicativ despre situația din Siria, încă în desfășurare.
Contextul: Rebelii care au reușit să-l alunge pe Bashar al-Assad sunt conduși de alianța islamistă Hayat Tahrir al-Sham sau HTS, împreună cu un grup de miliții siriene susținute de Turcia, numit Armata Națională Siriană, după cum a explicat The Guardian.
Fondatorul HTS, Abu Muhammad al-Jolani, a participat acum mulţi ani la insurgența irakiană împotriva SUA, ca membru al grupării care în cele din urmă a devenit Statul Islamic.
Gruparea de rebeli s-a numit iniţial Jabhat al-Nusra sau Frontul al-Nusra, astfel HTS și-a declarat loialitatea față de al-Qaida. Ulterior, gruparea de militanţi înarmaţi a rupt public legăturile cu al-Qaida în 2016 și s-a redenumit Hayat Tahrir al-Sham sau Organizația pentru Eliberarea Levantului. HTS este acum cea mai puternică facțiune rebelă din Siria.
Este desemnată ca grup terorist de către SUA.
Dragoș Mateescu, ce s-a întâmplat în Siria și ce înseamnă, practic, căderea regimului Al-Assad?
Înseamnă, iată, că la împlinirea a 60 de ani de dictatură Al-Assad în Siria, a venit eliberarea poporului. Vom vedea ce va fi de acum înainte, pentru că această eliberare este opera unui grup care reprezintă o majoritate religioasă sunni.
Însă Siria este o țară extrem de diversă, a fost întotdeauna de când avem cuvântul Siria în istorie, adică din antichitatea veche și a fost un pământ al diversității. Să vedem dacă acești noi conducători vor reuși să apere și să protejeze această diversitate.
Există riscul unui regim fundamentalist care să urmeze în Siria, pe modelul pe care l-am mai văzut în istorie și în regiune, mai ales?
Da, în primul rând HTS, Hayat Tahrir al-Sham, descinde din Statul Islamic, s-a separat cu surle și trâmbițe de Statul Islamic, dar conducătorii săi și în primul rând conducătorul Al-Jawlania fost foarte apropiat și de Al-Baghdadi, și de Al-Zarqawi, care, să nu uităm, în principal se afla în spatele atentatelor din 2001 de la New York și Washington.
Există pericolul ca toate semnalele cum că se va abține de la măsuri foarte dure și de la o interpretare strictă a Islamului, a Shariei, ar putea fi doar de fațadă.
Există asta în tradiția islamică, pentru a promova principiile religiei poți să mănânci carne de porc, de exemplu, nu e ceva anormal din punctul lor de vedere. De asta trebuie să așteptăm să vedem cum se va implementa legea, care cu siguranță va fi Sharia și mai ales dacă va fi interpretată și implementată cu strictețe maximă.
În Occident acest lucru, ați văzut, s-a interpretat aproape ca o sărbătoare: Putin a fost înfrânt. Asta a fost interpretare a occidentală. Este ea validă?
Este validă. Dacă nu mă înșel, deja a apărut și despre evacuarea bazei aeriene. Nu știm dacă Tarsus încă mai poate găzdui nave maritime rusești, dar este în orice caz un risc major pentru orice fel de prezență rusească acolo, pentru că această alianță care a câștigat și în frunte cu Hayat Tahrir al-Sham nu este prietenoasă față de Rusia.
Cred că Iranul, în primul rând, va suferi. Influența Iranului este terminată la ora actuală, cu consecințe geo-strategice imense. Practic, s -a încheiat în influența rusească; era un binom acolo, Rusia era cea care domina anumite aspecte ale regiunii. Deci Rusia înfrântă, Iranul înfrânt, aparent câștigă și Turcia, dar în mod sigur câștigă Israelul.
Am văzut că premierul Benjamin Netanyahu și-a arogat victoria. Victoria este și a Israelului, pentru că a dislocat practic Hezbollah din Siria?
Este corect. Deci practic tot ce însemna sprijin, atât iranian cât și intern, din Liban, pentru Hezbollah, în același timp, sprijinul pentru Hamas s-a evaporat.
Trebuie să corelăm și cu schimbările majore care au avut loc în guvernul Qatarului, mai cu seamă în diplomația Qatarului, care era mare susținătoare a ideii de axă a rezistenței. Schimbările au adus acum în funcție de conducere în Qatar oameni care vor facilita cu siguranță dialogul cu Statele Unite.
Miercuri am aflat și că Donald Trump, deși este doar președinte ales, a nominalizat deja noi ambasadori, atât în Turcia, o persoană cu multă experiență, ca să spunem doar atât, Tom Barrack și cu etnie libanezo-americană. La fel o nouă ambasadoare în Grecia. Deși mandatele ambasadorilor precedenți nu se încheiaseră.
Cred că Israelul câștigă, sunt semnale că și cauza kurdă va câștiga într-un final, fie prin federalizarea Siriei - și eu am considerat, de la începutul războiului din Siria din 2011, că nu se poate încheia fără federalizare și fără o autonomie oarecare pentru kurzi. Și așa va rămâne doar Turcia în regiune cea care nu recunoaște, pur și simplu, existența kurzilor.
Deci, până la urmă, este și nu este o victorie pentru Erdoğan.
Aparent acum este, dar s-ar putea să nu mai fie și numai pentru Erdoğan, ci pentru Turcia.
Credeți că va influența și soarta războiului din Ucraina sau tratativele pentru pace? Faptul că Rusia, acum, este văzută de pe poziția de înfrânt.
Să mai mergem puțin chiar mai în spate, pentru că Rusia pierde în Orientul Mijlociu, pentru că nu a mai avut resurse să-și susțină agenda în Orientul Mijlociu. Să nu uităm că și Wagner a fost practic retras, s-au predat altora sarcinile acestor Wagner, dar nu rușilor, ci turcilor, între altele, și în Africa.
În afară de asta, se pare că au nevoie de zeci de mii de soldați nord-coreeni pe front. Se leagă niște lucruri, bineînțeles. Cred că cei care susțin - și avem voci oficiale care spun - că în iarna aceasta ar putea începe negocierile de pace în Ucraina au dreptate. Eu adaug și spun că nu va fi o Rusie cu statut de parte victorioasă.
Iranul era cunoscut prin acei proxy pe care îi avea, în Orient. Cum arată acum situația, mai are Iranul pe ce să se bazeze?
Nu mai are pe ce să se bazeze. Și era de așteptat să se întâmple așa, pentru că practic cu rebeliunea Houthi din Yemen și cu acest război pornit pe 7 octombrie 2023 de către Hamas, practic se bloca o rută comercială, poate cea mai importantă din lumea asta, care lega Asia de Europa și de restul Occidentului, respectiv cea care duce prin Canalul Suez.
Trebuia să se oprească, trebuia să se rezolve cumva problema asta și Houthi cred că nu vor mai avea resurse oferite de Iran.
Hamasul este practic decapitat și agenda sa este în aer. La fel și în cazul Hezbollahului. Nu spunem neapărat, în cazul acesta, că Israelul învinge, el își rezolvă problemele de securitate, dar comerțul clar învinge și schimburile comerciale care se reiau. Deci Europa, Asia, toată lumea câștigă.
Va avea un efect asupra războiului din Gaza, care, iată, atinge totuși niște proporții destul de dramatice deja și în ceea ce privește oamenii din Gaza și în ceea ce privește ostaticii?
Din păcate, aici nu văd Israelul reușind să învingă și în sufletele oamenilor afectați, pentru că nu oferă deocamdată nimic la schimb, nu oferă în primul rând administrarea sau perspectiva de administrare a Gazei.
Dar să vedem, să nu uităm că Gaza nu înseamnă Hamas. Gaza ar putea însemna, de ce nu, implicarea Autorității Palestiniene. Gaza ar putea să însemne iarăși Al-Fatah, nu neapărat Hamas. Există soluții, dar încă nu am ajuns la acel punct. Deocamdată, Israelul urmărește să consolideze controlul acolo și apoi să decidă.
Suntem și în fața unei probleme umanitare. Vedem că Occidentul se grăbește să nu mai acorde statut de refugiat sirienilor și chiar să trimită înapoi sirienii care au avut acest statut, pentru că dictatura a căzut. Deci motivul de azil politic practic nu mai există. Se pripește Occidentul trimițând înapoi, iată, sirieni într-o țară care încă nu și-a revenit, practic?
Se pripește și s-ar putea să plătească această poliță politică mai devreme sau mai târziu, dacă cei care câștigă puterea la Damasc se vor comporta barbar. Există posibilitatea să se comporte barbar, însă, totuși, eu văd lucrurile dinspre Turcia, unde sute de mii de sirieni au umplut străzile, de bucurie, în noaptea în care a căzut acest regim al Al-Assad. Apoi și mai mulți au umplut autostrăzile care duc spre Siria. Oamenii păstrează contacte cu cei care au rămas acasă, au încredere la momentul actual.
Dacă nu se mai procesează cereri de azil, este și pentru că Europa nu mai poate. Cunoaștem destul de bine situația din Grecia, din Italia, din Austria. Nu se mai poate susține. Să nu uităm că a fost un val de imigrație imens.
Dar acum este prematur. Să vedem cum se comportă nou regim sirian. Însă, iată, sirienii sunt și ei dispuși să-și asume acest risc și unii se întorc acasă.
Transcrierea a fost realizată cu aplicația VatisTech