La vremuri normale n-am fi observat aşa pregnant defectele personalităţilor politice, oamenii aceştia ar fi defilat prin funcţii și prin partide fără să-şi dezvăluie limitările profesionale sau comportamentale. Mai ales cei ce au ocupat timpii de emisie zilnic şi au fost expuşi exagerat atenţiei opiniei publice şi-au scos la iveală încet, pas cu pas şi bit cu bit, carenţele.
Disproporţia dintre discurs şi realizare a fost acum mai evidentă decât înainte de pandemie. Pandemia de coronavirus este o stare socială, politică şi economică ieşită din comun, o stare care nu poate fi gestionată prin măsuri obişnuite, ci prin măsuri excepţionale.
Măsurile excepţionale nu sunt apanajul politicienilor obişnuiţi. Am fi avut nevoie la aceste vremuri de oameni deosebiţi, de oameni excepţionali, care nu doar să gestioneze situaţia, ci să fie capabili să ia măsurile necesare pentru a limita efectele acestei stări.
Sub semnul imposturii. Dle Iohannis, dle Predoiu, nu vă e jenă?
N-avem parte de asemenea personaje, nu văd pe nimeni din peisajul politic, nici de la guvernare şi nici din opoziţie, cu calităţile necesare pentru a juca acest rol. Dacă în opoziţie ar fi cineva capabil să gestioneze mai bine pandemia, da, aş fi de acord cu moțiunea de cenzură.
Dacă în PNL ar fi altcineva mai capabil ca domnul Orban, da, aş fi de acord cu schimbarea premierului, cu asumarea tuturor neplăcerilor unei noi numiri.
Dacă aş vedea în PNL personaje mai puternice, da, aş fi de acord cu o remaniere ca lucrurile să funcţioneze mai bine. Dar personalul politic nu dă dovadă că în rândurile sale ar exista asemenea oameni şi atunci tot cu oameni mediocri ca Vela se merge înainte.
Cât de josnic trebuie să fii, ca să te folosești de copii pentru a capitaliza politic
Marcel Ciolacu pare depăşit de situaţie, dacă a lăsat partidul captiv discursului şi jocului politic învechit, bazat numai pe atacuri suburbane la adresa Guvernului.
Tactica de a dezbina societatea punând bază pe discursul fals al ,,apărării drepturilor cetăţeanului” este una mizerabilă, demnă mai degrabă de un politician ca Dragnea şi dovedeşte că liderul interimar nu controlează aripa pro-Dragnea din partid, că este un politician mărunt.
Tăriceanu şi pupila sa, Renate Weber, aplică aceeaşi tactică a subminării acţiunii guvernamentale de ţinere sub control a pandemiei.
Ba chiar, folosindu-se de instituţia ocupată, şarjează împotriva PNL dincolo de limitele morale speculând orice fisură în activitatea acestuia. Dezgustător joc politic, descalificant şi mărunt.
Fantasme spitalicești cu izolete și Tăriceanu
Victor Ponta, plagiator cu acte, se zbate ca un şarpe să mai smulgă ceva din oastea PSD şi ba e alături de acesta criticând Guvernul, ba nu-i e alături dacă nu primeşte sinecuri pentru alegeri.
Lipsa lui de direcţie şi vulgaritatea jocului dublu al Pro România dovedesc că liderul acesteia şi-a terminat muniţia veritabilă şi se ocupă de mărunţişuri politice.
USR PLUS a terminat perioada de euforie politică şi a căzut în capcana jocurilor pentru ocuparea locurilor eligibile la alegeri. Alianța lui Barna şi Cioloş, care pretindea că va face un nou fel de politică, a sfârşit lamentabil prin a îmbrăca hainele vechi ale mult huliţilor săi adversari.
Nu au putut ţine partidul sus, în zona curată, cu aer respirabil şi au aterizat în băltoaca politică uzuală, unde fac tot jocuri mărunte crezând că dacă îşi impun oamenii în contra PNL au parte de vreun mare câştig electoral.
Nici Klaus Iohannis nu se ridică cu mult deasupra nivelului comun, a dovedit-o felul în care a participat la gestionarea pandemiei.
Discursul său dur şi vehement la adresa PSD dovedeşte că nici el nu poate ieşi din cheia minoră şi răsuflată a raportării la adversar, care i-a adus al doilea mandat.
Dar nu de discursul acesta anti-PSD e nevoie ca să gestionăm mai bine criza, ci de măsuri concrete care să blocheze acţiunile acestui partid, dacă ele sunt nocive pentru ţară.
Unde sunt aceste măsuri, care sunt ele? Dacă nu se prea văd înseamnă că muniţia de război politic şi social a preşedintelui e formată majoritar din gloanţe oarbe verbale.
De fapt, l-a vrut cineva pe Nicușor Dan? Efectul Băsescu și speranța realistă pentru București
Peisajul acesta din preajma alegerilor îmi pare unul pierdut definitiv într-un registru minor.
Provocările sunt mari, pandemia, reformarea clasei politice, revenirea la normalitate a justiţiei, reforma adminstrativă, necesitatea acută de investiţii. Provocările acestea par prea mari pentru foşgăiala de dinainte de alegeri în care toţi politicienii sunt ocupaţi doar cu poziţionarea la ciolan.
Mai există o mică speranţă, aceea că alegerile parlamentare vor limpezi apele politice şi vom avea la dispoziţie patru ani de reconstrucţie. Cu cine vom merge însă înainte, cu plevuşca de azi?
Bineînţeles că tot cu ea, pentru că nu văd profilându-se peste balta mediocră în care ne zbatem umbra vreunui personaj excepţional. De aceea, tare mi-e teamă că mica speranţă de care vorbeam este în mare parte iluzie.
Autor: Mihai Oprișor, cititor SpotMedia.ro