Dacă vor fi ținute la termenul fixat, ceea ce partidele cu primari în funcție au tot interesul, alegerile locale de anul acesta vor fi în bună măsură doar bifarea unui exercițiu electoral fără schimbări notabile.
Cu o campanie electorală lipsită de interacțiuni, cu un posibil absenteism important din cauza fricii de Covid sau a frustrării restricțiilor, este foarte probabil ca mai toți primarii în funcție, deja avantajați de alegerile într-un tur, să fie realeși, iar scorul politic să reflecte exclusiv traseismul și racolările care avantajează acum PNL exact în modul în care cu ani în urma avantaja PSD.
Modificări pot apărea doar în localitățile unde au fost realizate coaliții. Bucurestiul este, desigur, un punct fierbinte și pentru că harta candidaturilor a devenit foarte complicată, și pentru că în mod tradițional Capitala dă tonul politic pentru alegerile parlamentare.
Până nu demult, coaliția anti-PSD părea formula câștigătoare și pentru Primăria Generală și pentru sectoare. Dacă ar fi fost o coaliție reală.
Când Victor Ponta a anunțat că Pro România va avea candidat propriu și Robert Negoiță a întors armele, iar PNL și USR-PLUS au ajuns la înțelegere, Nicușor Dan părea să se desprindă în învingător. Iar disperarea agresivă a Gabrielei Firea susținea această ipoteză.
Doar că două decizii tactice au schimbat jocul.
Pe de-o parte, este vorba despre refuzul PNL și USR-PLUS de a include și PMP în combinația electorală, deși condițiile acestuia erau modeste: candidatura la un sector neeligibil și niște locuri de consilieri pe liste comune.
Sigur că, principial, PMP este un partid problematic în București, unde a făcut sistematic alianță cu PSD în Consiliu. De aceea își merită soarta. Pe de altă parte, aritmetica electorală spune că la scoruri strânse orice procent contează.
Când refuzi alianța cu un partid trebuie să te aștepți ca acesta să iți devină adversar. Scopul existenței unui partid este să participe la alegeri. Când nu o face se autoanulează. Iar PMP, aflat sub pragul electoral în acest moment, dacă nu intra în luptă dispărea cu totul. Nu poate fi blamat pentru că luptă pentru supraviețuire.
Era previzibilă candidatura lui Traian Băsescu? Într-un fel nu, pentru că fostul președinte este uzat politic și are problema cu CNSAS. Pe de altă parte, Traian Băsescu a fost lezat personal de faptul că, deși a avut ideea candidaturii unice a lui Nicușor Dan, a sfârșit prin a fi lăsat pe afară. Iar în starea limită în care a ajuns PMP, umilit de refuzul restului partidelor, avea nevoie de ceva spectaculos. Și Traian Băsescu știe să fie spectaculos.
Nu cred că va câștiga alegerile, nici nu cred că își dorește asta, dar mă aștept să ia destul de multe procente de la Nicușor Dan, probabil consistent peste 10. Din mai multe motive.
Pe de-o parte, dincolo de păcatele lui, deja cumva banalizate, dar din cauza cărora nu mai poate emite reale pretenții de victorie, Traian Băsescu are acel nerv electroal după care tânjește o bună parte din electoratul Capitalei. Le zice bine, cum ar veni, și ca formă, și ca fond. Ceea ce este cu atât mai evident cu cât clasa politică actuală este foarte slabă, foarte plicticoasă, foarte lipsită de consistență.
Mai mult, Traian Basescu țintește o zonă frustrată de evoluția PNL, de felul în care dl Orban a negociat la București cu USR, o stare de tensiune despre care știe bine că mustește mai ales între foștii pedeliști. De aceea, pentru fostul său partid și fostul său electorat, Traian Basescu a pus pe masa o siglă încărcată de nostalgie – PDL. E ca un sunet de goarnă în numele unei vechi victorii.
Nicușor Dan va fi afectat electoral și la nivel de procente, dar probabil și la nivel de vizibilitate, pentru că scena va fi ocupată de bătălia dintre Traian Băsescu și Gabriela Firea care vor capătă întreaga atenție.
O altă schimbare tactică importantă a fost a lui Victor Ponta, care în locul unei candidaturi proprii de tip Traian Băsescu, care ar fi erodat-o masiv pe Gabriela Firea, a ales să aibă un candidat distinct al partidului, pentru a se diferenția clar de PSD, dar unul foarte slab și șters, cu potențial minim de a afecta procentele Gabrielei Firea.
Cât despre Călin Popescu Tăriceanu, nu știu dacă va lua mai mult din zona Firea decât din zona PNL, pentru că nu toți liberalii sunt fericiți cu candidatul oficial al partidului și mai ales cu modul în care s-a negociat la București.
Și aici ajungem la punctul sensibil. Au vrut cu adevărat liderii PNL și USR - PLUS să-i maximizeze șansele lui Nicușor Dan? Am mari indoieli.
Ludovic Orban nu este interesat de București. El este interesat, după cum spun, chiar îi reproșează liberalii cu care am discutat, doar să nu aibă vreun rival în partid și să mențină controlul total asupra PNL. Și cum orice primar liberal în București ar fi putut să devină un rival, mai bine să nu fie.
Ludovic Orban urmărește scorul politic PNL în București, pentru care liberalii vor trage fiind liste proprii, și scorul politic național, care va fi bun datorită racolărilor masive de primari PSD.
Dan Barna nu văd de ce să fi vrut să-l aducă pe Nicușor Dan în poziția de a revendica șefia USR, iar PLUS, la o adică, va putea spune că ar fi fost mai bine cu candidatura lui Vlad Voiculescu. Deci și alianța USR-PLUS va trage tot pentru scorul politic al listelor pentru consilii.
Dacă ar fi vrut să-i maximizeze șansele lui Nicușor Dan, acceptau condiționat PMP. Din momentul refuzării chiar a unei negoceri reale cu PMP, efectul asupra lui Nicușor Dan era perfect previzibil.
Deci dl Dan trebuie să pună la bătaie tot farmecul personal pentru a învinge, ceea ce cu Traian Băsescu pe același culoar nu va fi simplu.
La sectoare nu e cu nimic mai bine. Liberalii nu vor trage pentru candidații USR și PLUS, aceștia nu vor trage pentru candidații liberali. Cele două tabere se detestă. Liberalii se simt trădați de negocierea lui Ludovic Orban, în vreme ce USR- PLUS se ține ostentiv de nas și reprezentații lor au grija să tot repete că nu e nicio alianță cu PNL, ci doar o asociere de conjunctură anti-Firea.
Și mai e o mare problemă cu candidați de la sectoare, una de fond. Cu excepția lui Ciprian Ciucu, bine profilat pentru administrația Capitalei de 4 ani, restul par scoși din joben și sunt total necunoscuți publicului larg.
Candidaturile nu trebuie să fie precum o tombolă, fiecare candidat trebuie pregătit din timp, fixat în mintea electoratului ca alternativă. Altfel alegerile vor rămâne o loterie bazată în general pe vot negativ și/sau seducție de moment.
Nu cred că în afara de sectorul 6 PSD este în pericol real să piardă vreun sector în fața PNL- USR-PLUS, nici măcar sectorul 1, unde Clotilde Armand nu mai este surpriza proaspătă de acum 4 ani.
Pentru Primăria Generala Gabriela Firea păstrează deocamdată prima șansă, însă cu un Consiliu în care PNL- USR-PLUS probabil că vor avea majoritatea, deci în condiții cu mult mai grele decât în primul mandat.