Ce va urma după ce valul de proteste anti-rasiale (citește de extremă stângă) din SUA se va domoli?
Reacția socială la bălăriile ideologice BLM va crește și va duce în timp la dezumflarea mișcării. Dar nu la moartea ei. Eu cred că pentru a supraviețui, BLM va trebui să se transforme.
Liderii Black Lives Matter ar trebui neapărat să iasă din cuibul universitar și să-și asume ce a făcut mișcarea, cu bune, cu rele. Dar chiar dacă BLM va deveni o organizație, cu siglă, cu membri, cu lideri, societatea nu va avea cu cine discuta, din cauza caracterului ideologic strict al mișcării.
Dacă va rămâne la forma difuză de azi, formă ce dă oricărui adept posibilitatea să lanseze în spațiul public idei extreme, iar apoi să fugă de răspundere dacă ele devin realitate nocivă, mișcarea își va pierde din putere din cauza acestei forme de existență.
Coagularea mișcării și apariția unor lideri ar avea un avantaj major pentru societate, acela al pieptănării concepției de bălăriile ideologice. Deoarece în mișcare sunt mulți travestiți așa cum la manifestații au fost mulți jefuitori de magazine și sunt acum mulți anarhiști care vor să schimbe ordinea socială, ca la Seattle. Vor înțelege activiștii woke acest imperativ sau vor persevera în concepția lor neo-marxistă?
Când ai un singur țel, și acela extrem de concret, îndeplinirea lui înseamnă moartea organizației. Uite, de aia e nemuritoare ideologia, pentru că țelul ei nu poate fi împlinit pe pământul acesta, pentru că e o minciună politică și socială. Deci întrebarea corectă poate fi pusă așa: cât se va dez-ideologiza mișcarea ca să supraviețuiască politic? Ca să nu ajungă un soi de ku-klux-klan negru?
Grupările rasiste albe din America se vor întări pentru că parte din cei aflați la mijloc vor fi siliți să facă o alegere.
Polarizarea socială va crește, falia socială se va adânci. Resentimentul populației albe împotriva mișcării va crește, pentru că Black Lives Matter nu va ști sau nu va putea să poarte un dialog și se va așeza cu încăpățânare de partea opusă. Dacă va continua să profereze amenințări ,,corecte politic” și execuții publice, rezultate pozitive nu vor fi.
Vom vedea filme sau vom citi cărți despre subiecte dragi celor corecți politici.
Nu vor fi mai bune ca cele care au apărut până acum pentru că inspirația nu vine la comandă și scriitorilor nu le crește talentul în urma răzmerițelor sau din ghiftuirea cu ideologie de stânga. Probabil însă că asemenea producții vor măguli orgoliul celor porniți azi la luptă, vor câștiga premii și cam atât.
În universități se va studia intensiv sclavia și implicațiile ei sociale, istorice și economice. Lumea va afla astfel cât de nenorocit a fost comerțul cu sclavi și va înțelege cât rău a făcut sclavia. Dacă aceste studii vor determina o răsturnare socială în favoarea urmașilor celor ce au suferit acum, rapid, cum ei își doresc, nu cred.
Mai degrabă efectele pozitive social se vor simți în timp dacă mișcarea nu se va radicaliza. Dacă se va radicaliza s-ar putea ca efectul să fie cel nedorit. Cât și cum se vor eroda câștigurile de azi din cauza extremismului ideologic al mișcării?
În urma răzmeriței, activiștii woke au fost scoși pe scenă și puși în lumina reflectoarelor publice. Ideologia lor va fi discutată, dezbătută, analizată.
Se va cântări fiece idee, fiece rezultat obținut de mișcare va fi cântărit. Dacă nu azi, când cei blamați de activiști își pun cenușă în cap, sigur mâine. Probabil că asta va face ca mișcarea ce s-a umflat acum să se micșoreze la o dimensiune social suportabilă sau mai bine zis corectă social.
Mișcarea va fi presată și ea ori se va radicaliza ori va culisa spre ieșirea din zona extremistă. De dorit ar fi ca extremismul să se subțieze, iar rațiunea să recupereze parte din teren. Cine dintre activiști are mintea, puterea și curajul să facă asta, să separe ce e corect de ce e greșit?
Dacă nu va fi așa, reacția la acest soi de progresism va fi cea radicală de dreapta, iar noi ceilalți vom fi prinși la mijloc fără ca vocea să ne mai fie ascultată, iar acesta ar fi cel mai prost scenariu.
PS. Mă bucur că belgienii găsesc de cuviință să-și ceară scuze pentru cele zece milioane de crime din Congo. Numai de ar fi și sincere și nu silite de împrejurări.
Mă bucur că la Seattle Poliția a spart cuibul anarhist care a înflorit câteva săptămâni într-un cartier din oraș.
Autor: Mihai Oprișor, cititor SpotMedia.ro