Propaganda în China s-a kremlinizat. România, văzută ca un vasal la remorca SUA Interviu video

Propaganda în China s-a kremlinizat. România, văzută ca un vasal la remorca SUA <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span>
Foto: Facebook Sorin Ioniță

Propaganda chineză s-a kremlinizat, adică a luat trăsături ale Rusiei, mai ales la ea acasă, unde tonul naționalist e foarte agresiv. Termenul favorit e „hegemonul” America, față de care țările mici, ca România, sunt slugarnice.

Publicitate

Sunt concluziile unuia dintre rapoartele de monitorizare a surselor online în chineză (mandarină) și engleză, realizat de Expert Forum, despre felul în care România e portretizată de propagandă, pentru că nu există site sau blog de limbă chineză, în China, care să nu aibă binecuvântarea Partidului.

Scopul principal al acestor pusee este să ridice temperatura emoțională la ei acasă. Și Rusia face chestia asta, dar are și o mare componentă cu care bate peste hotare. Rusia are nuclee pe care le țintește în societăți occidentale, unde vrea să încurajeze diverse lucruri și-și adaptează foarte bine agenda la agenda locală din țara respectivă. China nu vrea sau nu poate să facă asta.

Publicitate

America e hegemonul, România un vasal: ce spune China la ea acasă
Expert Forum tocmai a lansat un raport care privește felul în care România e portretizată în China, sunt două coordonate pe care le-ați urmărit: regiunea Mării Negre și contextul războiului din Ucraina. Care sunt concluziile?

Înainte de asta, să spun că este parte dintr-un proiect mai măricel, este o ediție dintr-un Newsletter, mai sunt încă patru numere anterioare pe care noi le-am publicat, este un proiect susținut de National Endowment for Democracy și a început de prin iarnă. În plus, urmează un raport mare narativ cu monitorizarea activităților Chinei în România offline, ce se întâmplă sub raza proiectelor mari, care nu s-au făcut, s-au blocat, dar asta nu înseamnă că rețelele politico-socialo-culturalo-academico-mediatice s-au rupt, la nivel mic și mediu e o întreagă furnicăraie și cooptare și exercitare de influență.

Partea de acum e numai monitorizare pe online, cu instrumente tipice. Am setat să vedem două lucruri în oglindă: în primul rând, blogguri, pagini online în limba chineză, în mandarină, și câteva din media de stat din China, dar în limba engleză, pentru că sunt câteva ziare mari, destul de agresiv-naționaliste, dar care sunt în limba engleză, tocmai ca să facă o propagandă în afară. Zona pe care o analizăm este cea a Mării Negre, sunt patru țări: România, Bulgaria, Ucraina și Moldova.

Am fost interesați să vedem ce spun, cum văd chinezii aceste țări.

Și am constatat câteva lucruri destul de interesante, la unele ne așteptam, la altele nu. Sigur, mare interes al Chinei pentru zona asta nu prea este, e o primă concluzie, noi nu suntem foarte interesanți pentru ei și e de înțeles de ce, s-a văzut și în eșecul acelui format 17+1, apoi 16+1, că de fapt era multă vorbărie și foarte puține fapte, în special din partea Chinei. Mulți est-europeni au fost dezamăgiți că nu s-a legat nimic economic și e normal, economiile noastre nu-s complementare, noi nu avem nici cine știe ce dezvoltări tehnologice, ca să ne spioneze, cum fac cu vesticii, nici companii foarte interesante să le cumpere, iar în proiectele de mare infrastructură au fost blocați, nu e mare lucru ce pot cumpăra de aici, deci interesul e mic.

Dar China continuă ofensiva pe tărâm academic, în spațiul mediatic, în politică internă, la nivel subnațional, sunt aceste înfrățiri la nivel de regiuni, de orașe, respectiv Consilii județene, municipii, sunt destul de multe și e interesant să vezi câte înfrățiri s-au făcut. Toate lucrurile astea acum încep să se discute mai deschis în Europa, până acum ni se părea că China e o chestie foarte departe, dar ea de fapt este prezentă, apasă într-un alt fel decât Rusia, mai insidios, mai apăsat pe partea economică, dar nu numai.

A apărut războiul din Ucraina și chiar de dinainte, încă din pandemie, spun experții, sinologii, că propaganda chineză s-a kremlinizat, adică a luat trăsături ale Rusiei, e mai agresivă, individualizând un pic țările țintă între ele. Nici acum nu fac customizare țară cu țară, pentru că nu prea alocă resurse pentru așa ceva, nu-i interesează.

Din cele patru țări, țara cea mai interesantă pentru ei era evident Ucraina.

Acolo au niște investiții.

Acolo se vorbește despre investiții foarte mult, s-a și făcut câte ceva, dar nu mult. Suna plauzibil, pentru că erau aceste capete de drum, celebrul lor drum al Mătăsii, pe la nordul Mării Caspice și Mării Negre, cu aceste trenuri cu care voiau să vină direct în Europa, să transporte mărfuri cu trenul până la Berlin sau până în portul Odesa, care era un proiect explicit. Și chiar au funcționat o vreme, acum totul s-a închis.

Ce discutau ei cu Ucraina, investiție în fabrica de armament, în metroul din Kiev, a căzut, cam cum s-a întâmplat și în alte țări, s-a vorbit foarte mult, Cernavodă, portul Varna, la bulgari, dar puține lucruri s-au făcut din poveștile astea chinezești în Balcani. Ce e interesant e cum s-a ideologizat și isterizat propaganda chineză.

Când monitorizezi spațiul online de limbă chineză, pe surse aflate fizic în China, poți să fii sigur că tot ce se discută, chiar dacă e privat canalul (site, blog, influencer), ce spun ei nu poate sta online mai mult de cinci minute dacă nu are binecuvântarea implicită a autorităților, au o cenzură agresivă, scot imediat din online ceea ce nu convine regimului.

Ce se spune în limba chineză pe surse chinezești cumva exprimă filosofia regimului. Ea s-a înăsprit foarte mult odată cu războiul din Ucraina, ea preia evident temele Kremlinului, dar în special având ca țintă publicul de acasă, învestec în propaganda de limba chineză, adică public de acasă, plus diaspora.

E mult mai apăsată, mai agresivă, mai naționalistă și cu termeni politc incorecți în limba chineză, față de ceea ce vezi pe sursele în limba engleză, acolo exprimă agresivitatea împotriva NATO, a hegemonului SUA. Hegemonul e cuvântul preferat, referitor la SUA, iar țări ca România sunt slugarnice, puse la remorca hegemonului, la fel ca Ucraina și alte țări, care sunt împinse către război de hegemon.

Lucrurile rămân la un nivel de abstractizare, foarte ideologice, o limbă de lemn foarte marcată și din obișnuință, dar pe de altă parte vor să ascundă de propriul lor public contradicții. De exemplu, în războiul din Ucraina ei susțin partea Rusiei, adică separatismul din Donbas, dar când mergi în Taiwan, acolo sunt contra separatismului.

Or, astea nu prea merg împreună: ori ești pentru regimul internațional stabil, al granițelor actuale, dar atunci ce cauți să susții Rusia în Donbas?, ori accepți că anumite teritorii se pot separa, dar atunci ai o problemă cu Taiwan. Lucrurile astea sunt foarte estompate prin acest limbaj general, se aruncă foarte des cu etichete. Nu vă spun ce a a fost acum, cu vizita lui Nancy Pelosi, apelativele cu care a fost ea gratulată în media și de către influenceri, cel mai blând era „băbătie”.

Noi am tras concluzia că scopul principal al acestor pusee este să ridice temperatura emoțională la ei acasă. Și Rusia face chestia asta, dar are și o mare componentă cu care bate peste hotare. Rusia are nuclee pe care le țintește în societăți occidentale, unde vrea să încurajeze diverse lucruri și-și adaptează foarte bine agenda la agenda locală din țara respectivă. China nu vrea sau nu poate să facă asta.

Am citit și într-un raport CEPA, China s-a prins că nu are sens să împingă narative pozitive despre ea însâși și merge doar pe narativul ăsta anti-NATO, anti-Vest.

Asta era într-o primă etapă, când veneau aici cu broșurele, care nu treceau nicăieri, în special în țări foste comuniste, unde lumea era vaccinată la genul de propagandă naivă, infantilă.

Eu spuneam altceva: și Rusia, și China dau vina pentru toate problemele pe Vest. Rusia are o mai bună înțelegere a spațiului cultural occidental și est-european și-și adaptează narativele la spațiul din fiecare țară, astfel încât să joace pe butoanele care există acolo: curente extremiste, separatisme și tot așa. China spune cam același lucru peste tot, nu prea știe să se adapteze.

Ca dovadă, China nu prea înjură cu nume și prenume Ucraina și speră ca după ce se încheie războiul, ei să poată relua cooperarea economică, mari proiecte, ceea ce mi se pare puțin realist și ne arată că ei, într-adevăr, nu înțeleg și nici nu investesc prea mult ca să înțeleagă zonele astea.  Aici, în Europa, sunt foarte stângaci, ca un elefant în magazinul de porțelanuri și chiar și în relația cu UE, care e relația lor de prim interes în Europa- Bruxelles și Berlin – chiar și acolo sunt mecanici, robotici.

E interesant cât de strident e limbajul naționalist și occidental în limba chineză și cum când îl transpun în limba engleză, seamănă cu un ziar extremist din Occident, dar nu este o traducere exactă.

Îndeobște ne uităm cum face un stat propagandă în exterior, mai ales când vorbim despre cele autocratice, nu prea ne uităm la ce spun la ei în țară. Nici la Rusia am senzația că nu ne-am uitat cu mare atenție.

Expertiza rămâne foarte limitată, mai ales în țările acestea de la Marea Neagră, eu observ cu invidie în țări ca Polonia, Slovenia, Slovacia și chiar la Budapesta au început să se construiască nuclee de expertiză de sinologie contemporană, în universități de stat în primul rând, iată că resursele publice se pot folosi și util și au făcut tranziția către dezbaterea publică, sunt prezenți la televizor, publică și lumea începe să înțeleagă.

La Budapesta, unde acum câțiva ani Viktor Orban șantaja UE cu China: Dacă nu ne finanțați infrastructura, ne întoarcem spre China. Mizează cumva China și pe regimurile iliberale?

Nu am monitorizat Ungaria, dar ce pot să vă spun e că pivotul spre Est al lui Viktor Orban e mai vechi, e de pe la începutul anilor 2012. El a vorbit foarte mult, încet, încet a început să pună în aplicare această reîmprietenire cu China, analiza multora e că și Orban, ca Vucic, în Serbia, folosesc tot acest ambalaj retoric ca să ascundeă o agendă de politică internă foarte pragmatică.

Relația economică consistentă cu o dictatură care nu are stat de drept, cum sunt Rusia și China, e foarte avantajoasă pentru dictatori. Ea creează zone gri, creează rețele economice prin care se pot sifona bani. Practic, sub prietenia principială cu China, sunt niște relații foarte neprincipiale, în care Viktor Orban și-a plantat toți cunoscuții, verii, prietenii în firme care parazitează această relație, chinezii știu, dar nu au o problemă cu asta, pentru că așa înțeleg ei relațiile, tranzacționale și cu șpagă inclusă.

E studiul de caz când a cumpărat vaccinuri chinezești supraestimate și a pus un offshore la mijloc și banii s-au dus acolo, chinezii sunt foarte fericiți, ei știu că alimentează o rețea coruptă și chiar îi interesează să facă asta.

Bun, Viktor Orban atunci a alimentat și narațiunea disensiunii europene atunci, cu un vaccin neomologat în UE.

E în concordanță cu alte acțiuni ale lui. Nu trebuie să fim naivi sau idealiști, să ne imaginăm că face asta pentru că nu mai crede în Europa, în valori europene. Face asta, pentru că este avantajos.

Când ai ajuns să fii la putere atâția ani, ca lider autoritar și ai reușit să creezi atâta spațiu netransparent pentru afaceri, e foarte avantajos, se creează un cerc virtuos pentru ei: cu cât controlezi politic mai bine țara, cu atât ai aceste posibilități economice și cu cât extragi mai mult din ele, cu atât poți să controlezi mai bine țara.

Nimeni nu mai suflă nimic, nu te ridică Poliția de acasă în Ungaria dacă vorbești contra regimului, dar începi să te autocenzurezi, cum se întâmplă și în Ardeal pe aceeași relație. În afara Budapestei, în comunități mai mici, nu ieși să te lupți cu regimul, că nu mai vin banii la școală, nu mai vin banii la ONG. Nu-ți place Viktor Orban, dar taci din gură. Această politică a autocenzurii face parte din acest cerc virtuos al autocrației.

Când reușești să dezvolți relații comerciale cu alte dictaturi, se servesc unul de altul, nu cred că e foarte multă iubire sinceră între ei, este căsătorie din interes.

Acest viraj către China al lui Viktor Orban e mai vechi și e o dezbatere între comentatorii politici maghiari, dacă a pornit-o din convingere sau pentru că avea exact acest plan.

Din oportunism politic intern.

La fel este și în Serbia, nici Vucic nu e vreun ideolog. În privința lui Viktor Orban acum ezităm, acum câțiva ani nu aș fi zis că e ideolog, dar acum s-ar putea să fi ajuns acolo, ca Putin, că s-a prins în propriul cerc de paranoia și a devenit și el convins.

Rusia este amenințarea acută, dar boala cronică numită infiltrarea Chinei în țări democratice și subminarea din interior ș regimului se face și continuă să se facă.

L-a radicalizat pe Viktor Orban faptul că nu mai primește bani europeni, pentru că acum trebuie să dea explicații pentru austeritate și atunci e simplu să dai vina pe Bruxelles, de unde nu au venit banii.

Deocamdată, s-au amânat, dar banii nu s-au tăiat în valoare netă. Și nu s-a tăiat, pentru că s-ar tăia automat și Poloniei, care e țară eroină acum.

Cum a evitat România să fie percepută în rândul regimurilor iliberale?

Pentru că a înțeles un lucru pe care Liviu Dragnea nu l-a înțeles pe vremea lui, că poți să trăiești liniștit în Europa zicând ca ei și făcând ca tine. Ce-i trebuia lui să facă războiae pe față cu Bruxelles-ul? A făcut știri gratuit în Europa ca fiind un fel de Viktor Orban netalentat și care în loc să câștige alegerile, le pierde.

A ales varianta cea mai proastă, în loc să facă aidoma fratelui lui, Boiko Borisov, care tăcea din gură, corupea acasă, dar era băiat de echipă la Bruxelles, nu făcea atâta tărăboi. Așa a reușit România, PSD a renunțat la gestul ăsta de tărăboi, la antieuropenismul pe față.

***Proiectul de monitorizare integral poate fi citit aici