Alegerile pentru Parlamentul European, din care va rezulta o nouă Comisie Europeană, sunt la o zi distanță.
E un moment bun să tragem o linie și să ne întrebăm: ,,Ce-a făcut Europa în ultimii 5 ani?’’
Înainte de asta ar trebui să calibrăm bine întrebarea. Mai precis, să ne întrebăm și ,,ce putea face Europa în ultimii 5 ani?’’
Pentru că trebuie să reținem că Uniunea Europeană este departe de a avea puteri absolute. Statele naționale păstrează prerogative largi, așa că bună parte din ce se întâmplă nu are legătură cu performanța sau lipsa de performanță a instituțiilor Uniunii Europene.
De asemenea, viteza de reacție și spațiul de manevră al instituțiilor europene DEPINDE ÎN MARE MĂSURĂ DE ALINIEREA STATELOR NAȚIONALE, CARE ESTE UN PROCES ADESEORI DIFICIL, LUNG ȘI IMPERFECT.
Pentru că UE NU este UN STAT, ci o ENTITATE MIXTĂ, care îmbină puteri asemănătoare statelor cu puteri în care e nevoie de consensul sau cvasiconsensul statelor și cu zone în care nu are nicio putere.
Cu toate astea, sunt zone largi în care Uniunea Europeană a acționat cu relativ succes:
1. Gestionarea pandemiei și mai ales a crizei economice
Uniunea Europeană a contribuit masiv la gestionarea unei crize de sănătate și economică de proporții, care risca să se transforme într-o nouă Mare Criză ca acum aproape 100 de ani.
Sigur, aici trebuie să împărțim chestiunea în două.
Dacă ne referim strict la criza de sănătate, UE și statele naționale au lucrat împreună. Cu rezultate nu din cele mai rele. Țările Uniunii Europene au avut mortalitate per 100.000 de locuitori semnificativ mai mică decât cea din Statele Unite, spre exemplu.
Dacă ne referim strict la partea a doua, cea referitoare la măsurile de evitare a unei crize și de revenire economică, aici rolul covârșitor îl are umbrela Uniunii Europene.
Sub ea s-au luat măsuri fără precedent, precum crearea unui pachet masiv de stimulare financiară (reprezentat cel mai bine de PNRR-urile fiecărei țări, prin care se pompează sume masive), însoțit de crearea unei datorii europene comune.
Mai mult, Banca Centrală Europeană, parte din arhitectura de guvernanță europeană, a luat măsuri ferme, din care putem remarca programul de 1.850 de miliarde de euro de obligațiuni bancare și linii de credite pentru bănci, cumpărarea de active, plus creșterea capacității de creditare a acestora, tot felul de garanții și flexibilizări și așa mai departe.
Asta făcut 2 lucruri: A permis sistemului financiar european să rămână funcțional și cu acces la lichiditate și a TRANSMIS UN SEMNAL CLAR DE ÎNCREDERE ECONOMIEI CĂ BCE NU VA PERMITE ALUNECAREA ÎNTR-O CRIZĂ PRELUNGITĂ.
Sigur că revenirea din criză, deși notabilă, nu a fost excepțională, dar aici ține mai mult de problemele structurale ale Europei decât de cum a acționat Europa.
2. Sprijinirea Ucrainei și dezvoltarea unei posturi strategice
Trebuie să pornim de la un enunț simplu: Uniunea Europeană a ajutat masiv Ucraina să facă față agresiunii rusești și să supraviețuiască economic.
A, că se putea mai mult, că uneori sprijinul a fost întârziat din cauza unor prieteni ai Rusiei precum Ungaria, că au fost și ezitări, e adevărat. Dar adevărul este că Ucraina cu greu ar fi supraviețuit doar cu ajutorul american.
Făcând asta, Europa a făcut și ce ar fi trebuit să facă demult: A dezvoltat o postură de apărare și securitate care era în cel mai bun caz firavă până de curând.
Sigur că încă suntem departe de a avea o Uniune puternică și integrată în zona de apărare, dar s-au făcut pași importanți. Așa cum agresiunea Rusiei ne-a arătat, este nevoie.
3. Diminuarea spre eliminare a dependenței energetice de Rusia
Europa a reușit, într-un timp scurt, să scape aproape total de dependența de gazul rusesc, practic a eliminat cărbunele rusesc și a redus mult și din importurile de produse petroliere.
Cine credea că vom îngheța în case din cauza Rusiei s-a înșelat.
E adevărat că am beneficiat de două ierni blânde, dar avem toate indiciile că Europa ar fi făcut față din punct de vedere energetic și fără ele. Substituirea cu importuri de gaze (inclusiv lichefiate) din America, Qatar, Norvegia sau Egipt, măsuri pentru eficiența energetică și economie de energie, creșterea ponderii energiei regenerabile chiar în condițiile scăderii ponderii cărbunelui (după o fază inițială de creștere) și măsuri de integrare și sprijin energetic între state - fie ele și parțiale - au ajutat mult. Iar UE a venit nu doar cu măsuri, ci și cu multe miliarde prin programele sale, începând cu RePower EU.
Sigur că au existat și încă există costuri. Ne-am confruntat cu prețuri mari la energie, chiar dacă ele au scăzut semnificativ în ultimul timp. Sigur că asta a afectat competitivitatea economiilor europene, începând cu ,,motorul’’ lor, Germania.
E un preț pe care trebuie să-l plătim pentru securitatea noastră, pentru a nu trăi cu frica armatelor Rusiei la granițe, pentru a nu vedea distrusă întreaga arhitectură de securitate care a făcut din Europa un continent liniștit. Noi, în România, ar trebui să fim primii care să ne dorim asta.
4. Pași mari în tranziția energetică
Pornim de la un adevăr simplu: Planeta se încălzește, în primul rând din cauza activității umane, și deja efectele se simt. De la distrugerea recoltelor la valuri de căldură și afectarea sănătății oamenilor și de la inundații la deșertificare și distrugerea habitatelor.
Peste toate astea, activitatea umană a generat poluare care afectează sănătatea oamenilor și ne omoară prematur. Cam 25.000 de români mor ANUAL înainte de vreme din cauza poluării.
Ce e de făcut? Desigur, să reducem consumul de energie (în primul rând prin renovări de clădiri și reducerea consumului industrial), să împădurim, să reciclăm și să trecem la surse de energie cu emisii scăzute de carbon, în primul rând regenerabile.
Nu în ultimul rând, măsurile astea sunt necesare și pentru a nu mai alimenta Rusia cu bani pentru energie.
UE a lansat în 2019 Green Deal / Pactul Verde European, un program vast care-și propune să facă din Europa primul continent cu emisii zero de carbon până în 2050. Pune la bătaie și aproximativ 1.000 de miliarde de euro pentru asta.
În ultimii 5 ani, UE a făcut progrese enorme. Zeci de directive adoptate, de la unele legate de energie la eficiența energetică a clădirilor, protejarea naturii, reciclare și multe altele.
Nu întâmplător, emisiile de gaze cu efect de seră în Europa au scăzut cu aproximativ 17% în 2023, un minim istoric în ultimii 60 de ani.
În plus, deja avem un ,,boom’’ la capitolul investiții în energie regenerabilă, renovări de clădiri pentru eficiență energetică, reciclare și în toate zonele care țin de Pactul Verde.
Înseamnă asta că unele industrii, precum cea a cărbunelui, mașinilor pe benzină și gazolină și altele vor avea de pierdut? Da. Dar nimic nu se va întâmpla peste noapte. Și e un sacrificiu pe care trebuie să îl facem. Nu mai există alternativă la trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon. Din contră, există numeroase avantaje.
5. Adâncirea integrării europene
Un proces tăcut, dar care merge fără oprire, este adâncirea integrării europene, o mai mare interconectare a statelor membre. Un lucru de care Europa are nevoie, în contextul în care competitori precum SUA sau China sunt state care acționează coerent tocmai datorită faptului că într-un stat atât economiile și afacerile regionale, cât și politicile sau contactele dintre oameni sunt prin definiție mult mai interconectate.
Această adâncire a integrării europene nu s-a făcut prin vreo modificare a tratatelor, ca în deceniile trecute, ci la cel mai mic nivel. De la reglementările tehnice care permit nu știu cărui produs să fie introdus mult mai rapid pe o piață din altă țară europeană (creând astfel o piață unică mai coerentă) până la directivele care, prin natura lor dacă nu prin intenție, armonizează politicile statelor europene.
Nu e puțin lucru.
Ce putea să facă UE? Multe lucruri, care ar merita un material separat. Deși ar trebui să subliniem încă o dată că UE nu este o țară, ci o entitate mixtă, așa că nu poate face multe dintre lucrurile pe care un stat le poate face.
Dar să nu uităm că ultimii 5 ani au însemnat un progres al UE.