Uniunea Europeană trebuie să facă mai mult decât ne așteptam când a fost decis bugetul pentru șapte ani, ceea ce face ca acum să aibă suficienți bani în casă pentru toate lucrurile prevăzute, însă e nevoie de mai mult pentru a crea spațiu de manevră, pentru a crea rezerve, pentru a putea ajuta Ucraina și pentru a avea bani pentru situații neprevăzute, așa cum a fost războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.
De unde pot veni acești bani și cât de dispuse sunt statele membre să discute eventuale majorări ale contribuțiilor la bugetul UE?
Eurodeputatul Siegfried Mureșan (PNL/PPE), raportor al Parlamentului European pentru buget, spune, în interviul acordat Spotmedia.ro, că statele membre anul acesta trebuie să plătească oricum mai puțin Uniunii Europene decât a fost planificat. Pentru fiecare euro pe care l-au plătit deja vor primi înapoi 0,22 €. Ca atare, ar fi justificat și rezonabil ca din aceste 22 de procente pe care le primesc înapoi, să lase o parte în bugetul Uniunii Europene pentru urgențe maxime.
Sunteți raportorul, negociatorul pentru bugetul UE, spuneți-mi cum arată lucrurile, cum stăm cu banii?
Mereu, când oamenii politici gestionează bugete publice, trebuie să aibă mare grijă, fiindcă e vorba de administrarea banilor oamenilor și administrarea trebuie să se facă cu mare atenție, cu mare cumpătare.
Trebuie să ne asigurăm că toți cei care au nevoie de fonduri primesc fondurile din timp, predictibil, transparent. Trebuie să ne asigurăm în paralel însă că banii ajung la cei pentru care sunt destinați, că se combate orice neregulă, se reduce posibilitatea de evaziune, de fraudă, că banii sunt cheltuiți cu mare atenție fiindcă, în fond, fondurile europene nu sunt bani care vin de niciunde, sunt bani de la cetățenii europeni pentru cetățenii europeni și trebuie gestionați cu mare atenție.
Situația este următoarea. Mereu decidem un cadru bugetar mult anual, pentru 7 ani de zile, cu priorități pe termen lung, tocmai pentru ca beneficiarii să aibă predictibilitate, să știe în ce condiții, în ce domenii și câte fonduri vin pe termen lung.
Mari proiecte de infrastructură din fonduri europene, construcție de autostrăzi, modernizări de spitale, reabilitări de drumuri nu se fac într-un an de zile. De aceea, avem acest cadru multianual și, după aceea, în cadrul acestuia, decidem exact bugetul în fiecare an.
Și acum ne aflăm în următoarea situație. În anul 2020 am decis cadrul bugetar multianual pentru perioada 2021-2027, 2020-vara, în iulie, pandemia generată de coronavirus începuse, dar nu se știa încă şi cât va fi de gravă.
Am decis atunci un buget și, în plus, am decis atunci mecanismul European de Redresare și Reziliență, un nou fond, mulți bani, aproximativ 700 de miliarde de euro, din care România primește aproximativ 30 de miliarde de euro pentru PNRR.
Și fiindcă a existat acest al doilea fond, bugetul Uniunii Europene a fost construit într-un fel în care este suficient. Avem suficiente fonduri pentru cheltuielile curente ale Uniunii Europene, pentru a ajuta fermierii, agricultura, pentru infrastructură, pentru rețele de gaze, apă, canalizare la oraș, pentru burse Erasmus pentru studenți, pentru securizarea frontierelor externe.
Dar nu există fonduri pentru situații neprevăzute și, de la jumătatea anului 2020, atât pandemia a evoluat în mod neprevăzut, dar a apărut și războiul din Ucraina, cu toate consecințele. Trebuie să ajutăm Ucraina, să ajutăm Republica Moldova mult mai mult.
La noi, în comunitățile locale în care au venit refugiați ucrainieni, ei au nevoie de sprijin, prețurile la energie au crescut, trebuie ajutați consumatorii vulnerabili. Deci, pe scurt, Uniunea Europeană trebuie să facă mai mult decât ne-am așteptat când am decis acest cadru și, de aceea, răspunsul la întrebarea care e situația este următorul: avem suficienți bani pentru toate lucrurile prevăzute. Toți beneficiarii de fonduri europene din România care vor să aplice la fonduri europene și așteaptă bani europeni vor primi fondurile.
Sunt suficienți bani în casă. Uniunea Europeană își va plăti toate facturile la timp, însă avem nevoie de o revizuire a acestui cadru pe 7 ani de zile, pentru a crea spațiu de manevră, pentru a crea rezerve, pentru a putea ajuta Ucraina și pentru a avea bani în casă pentru situații neprevăzute, fiindcă, cu siguranță, până în anul 2027 vor mai apărea situații neprevăzute.
Pentru că războiul din Ucraina nu era prevăzut în acest buget, așa cum ați spus, mai avem bani de luna viitoare, de pildă, pentru a susține Ucraina în continuare și legat de Ucraina, Republica Moldova, pentru că deja, așa cum ați spus, și geopolitic și strategic, și din punct de vedere al Uniunii, sunt la pachet într-un fel sau altul?
În primul rând, Republica Moldova este astăzi pentru securitatea Uniunii Europene mai importantă decât oricând și la fel de relevantă ca Ucraina.
Faptul că Republica Moldova este condusă astăzi pro-european, de o președintă pro-europeană, cu o majoritate parlamentară clar pro-europeană care reformează Republica Moldova, este un câștig nu doar pentru cetățenii Republicii Moldova, dar este un lucru bun și pentru noi, România, și este foarte important și pentru Ucraina.
Dacă Republica Moldova ar fi condusă astăzi de un oligarh sau de un guvern pro-rus, situația ar fi mult mai dificilă și pentru Ucraina, evident, pentru noi, România, dar și pentru toată Uniunea Europeană în ansamblu. Ca atare, tot ceea ce Uniunea Europeană face pentru Ucraina trebuie să facă și pentru Republica Moldova.
Care e situația? M-ați întrebat dacă mai sunt bani pentru Ucraina. Am decis la începutul acestui an să alocăm 18 miliarde de euro, pe durata acestui an, 1,5 miliarde de euro în fiecare lună. Acești bani, împreună cu sprijinul pe care Ucraina îl primește de la Statele Unite ale Americii, de la alți donatori internaționali, este suficient Ucrainei anul acesta pentru a păstra școlile deschise, pentru a ajuta spitalele, a se asigura că armata funcționează, că oamenii își primesc pensiile și salariile.
Deci necesarul financiar al Ucrainei anul acesta este asigurat.
Dar trebuie să ne asigurăm că Ucraina are suficiente fonduri și începând cu anul următor. Și, de aceea, Comisia Europeană a propus alocarea a 50 de miliarde de euro Ucrainei pentru perioada 2024-2027. O treime din aceste fonduri ar fi fonduri nerambursabile, restul ar fi fonduri rambursabile, dar în condiții extrem de avantajoase, Ucraina ar plăti aceste credite înapoi doar pe termen foarte lung, la mult timp după ce ar înceta războiul, la o rată a dobânzii foarte mică.
Deci 50 de miliarde pe patru ani, ceea ce e suficient și ceea ce este și necesar pentru a păstra angajamentul Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, fiindcă noi, Uniunea Europeană, ca vecin imediat al Ucrainei, trebuie să fim cei care ajutăm cel mai mult.
Nu ne putem aștepta ca țări care sunt mai departe de Ucraina să ajute mai mult decât noi și chiar pentru noi, România, e important să înțelegem că e în interesul nostru faptul că oamenii din Ucraina apără valorile europene, că vor să fie aproape de Uniunea Europeană.
Nouă, în România, ne-ar fi mult mai rău cu Federația Rusă la frontieră. Deci tot ce se întâmplă ca sprijin pentru Ucraina este și în interesul direct al nostru, al României și al oamenilor din România.
Uniunea Europeană trebuie să ajute Ucraina și pentru ca Statele Unite să poată ajuta. În urmă cu câteva săptămâni fusesem în misiune oficială a Comisiei pentru Buget a Parlamentului European la Washington și partenerii americani cu care am discutat, reprezentanți ai guvernului, ai Congresului, mi-au spus foarte clar: vom fi alături de Ucraina, vom fi alături de voi, dar și sprijinul european trebuie să fie consistent, trebuie să fie rapid.
Și statele membre ale NATO trebuie să își îndeplinească angajamentele asumate în cadrul NATO, 2% din produsul intern brut pentru apărare, ceea ce noi, România, evident, facem, dar unele state încă nu-și îndeplinesc acest angajament.
Aceste lucruri sunt necesare pentru administrația americană favorabilă Ucrainei, pentru a păstra și la nivelul populației din SUA sprijinul pentru Ucraina.
Spuneți-mi cum se poate suplimenta acest buget. Luăm din zone în care banii n-au fost cheltuiți și mutăm acolo unde avem nevoie de bani? Pot statele membre să mărească contribuția? Cum facem să aducem mai mulți bani?
În primul rând, în viață nu poți să faci mult mai mult cu mai puțini bani. Ca atare, trebuie ca prin flexibilizare să putem da permisiunea statelor membre să folosească banii acolo unde au apărut noi urgențe, noi priorități.
Am făcut asta și în timpul pandemiei generate de coronavirus. Am flexibilizat regulile la absorbția de fonduri europene, astfel încât, de exemplu, Guvernul României atunci a venit cu un program pentru șomaj tehnic și oamenii care s-au aflat în șomaj tehnic au primit bani, inclusiv din fonduri europene.
Achiziția de echipamente de protecție atunci, în timpul pandemiei, a fost din fonduri europene. Deci... o chestiune este flexibilizare a regulilor, astfel încât banii să poată fi folosiţi acolo unde sunt necesari.
Acum, cea de-a doua chestiune este o eventuală creștere moderată a bugetului din contribuția statelor membre ale Uniunii Europene, fiindcă e firesc ca, dacă statele așteaptă ca Uniunea Europeană să le ajute mai mult, să facă mai multe, atunci e firesc ca ele să contribuie mai mult la bugetul Uniunii Europene.
Aici am să vă spun un lucru nou și important, fiindcă Comisia Europeană a propus în urmă cu o săptămână revizuirea cadrului bugetar, a propus aceste 50 de miliarde de euro pentru Ucraina și alte proiecte de flexibilizare și bani în domenii care ne sunt necesare: energie, reducerea dependenței de Rusia.
Și am văzut la doar două zile din nou, cancelarul Austriei, în tonul care ne-a obișnuit, un pic antieuropean, spunând că Austria nu va plăti niciun cent în plus în bugetul Uniunii Europene.
În acest moment trebuie să spunem următorul lucru: veniturile UE sunt contribuții ale statelor membre, dar Uniunea Europeană colectează direct taxe vamale, acea taxă pe plasticul de unică folosință și o parte din TVA și anul acesta și acesta e lucru nou pe care vi-l spun, anul acesta Uniunea Europeană colectează mai mult din taxele vamale, din TVA și din plasticul de unică folosință decât a fost prevăzut, astfel încât contribuția directă a statelor membre este cu 22% mai mică decât a fost prevăzută inițial.
Deci statele membre anul acesta trebuie să plătească mai puțin Uniunii Europene decât a fost planificat, decât au crezut și pentru fiecare euro pe care l-au plătit deja vor primi înapoi 0,22 €.
Ca atare, cred că este justificat și rezonabil ca din aceste 22 de procente pe care le primesc înapoi să lase o parte în bugetul Uniunii Europene pentru urgențe maxime. Când tragem linie, nu va fi o creștere a contribuției statelor membre și va fi o scădere oricum, fiindcă Uniunea Europeană a colectat mai mult din taxe vamale și din cota de TVA care-i revine.
Asta ne arată că asta poate fi o soluție pe termen lung, că UE are nevoie de surse proprii de venit.
În momentul de față, bugetul Uniunii Europene este stabilit pe acești 7 ani printr-o negociere politică între statele membre. Fiecare dorește să primească el cât mai mult și să plătească totuşi cât mai puțin. Și cel mai bine ar fi ca Uniunea Europeană să aibă surse proprii de venit, venituri pe care să le colecteze direct, acestea reducând evident contribuția statelor membre.
Fiindcă, exact cum am explicat, când Uniunea Europeană a colectat mai mult din taxe vamale, statele membre trebuie să plătească mai puțin. UE să aibă surse proprii de venit, astfel încât finanțarea Uniunii Europene să fie transparentă, predictibilă și cât mai puțin politică, cât mai puțin rezultat al unor negocieri politice, să fie un proces automat.
Așa cum știți, urmează alegeri. Ați amintit de populism, politicienii au de vândut la ei în țară această campanie electorală care urmează. Cancelarul Nehammer găsește mult mai facil, probabil, să spună că Austria nu va da bani în plus. Cum împăcăm lucrurile acestea?
Tocmai asta am spus. Dacă cineva cere unui guvern să plătească în plus, atunci această acuzație a cancelarului Austriei, că i se cer mai mulți bani la Bruxelles, ar fi justificată. Dar ea nu este justificată, fiindcă în momentul de față Uniunea Europeană reușește să colecteze mai mult la frontiera externă, din taxe vamale, iar statele membre trebuie să plătească mai puțin și nu se pune problema unei creșteri din partea statelor membre la momentul de față.
Însă, chiar dacă ar fi necesară o creștere moderată, o consider justificată, având în vedere că Uniunea Europeană ar trebui să facă față mai multor crize mari. Niciuna dintre crizele din ultimii 15 ani nu a fost cauzată de Uniunea Europeană, dar toate ne-au afectat: criza economică și financiară, criza migrației și a refugiaților, pandemia generată de coronavirus, războiul.
Niciuna dintre acestea nu a fost generată de Uniunea Europeană, dar în fiecare dintre aceste crize, oamenii au așteptat soluții de la UE. Și dacă aștepți ca Uniunea Europeană să facă tot mai mult pentru tine, trebuie să-i dai și instrumentele necesare încât să te poată ajuta.
Și unul dintre instrumentele importante pentru Uniunea Europeană este bugetul, iar pentru noi, România, adevărul este următorul și o spun foarte clar: cu cât UE e mai ambițioasă, cu cât Uniunea Europeană e mai activă și cu cât are mai multe pârghii pentru a rezolva crize, cu atât mai bine, fiindcă adevărul este că din majoritatea proiectelor de integrare europeană, România este beneficiar net.
Contribuim și noi cu cât putem, dar din fiecare inițiativă adevărul e că, de obicei, primim mult mai mult decât contribuim. Un exemplu este Planul Național de Redresare și Reziliență, unde și aici statele bogate contribuie mai mult și statele mai puțin dezvoltate primesc mai mult decât contribuie.
Deci sunteți mulțumit de cum a mers PNRR-ul? Pentru că am văzut că la a doua plată sunt două jaloane încă neatinse.
PNRR-ul este pentru toate statele membre un program ambițios de reformă.
Noi despre PNRR am vorbit în România la început ca fiind un program din care primim 30 de miliarde de euro. Este corect, însă, în paralel, este un program ce include multe reforme, multe dintre ele sunt necesare, sunt bune, vor moderniza România, o vor întări.
Nu toate sunt neapărat populare, însă toate aceste procese de reformă întăresc instituții ale statului, întăresc economia, o fac mai competitivă, vor atrage investiții, ceea ce va duce încet la o creștere a nivelului salariilor în România într-un mod sustenabil, nu într-un mod în care să genereze inflație, într-un mod sustenabil, care să fie bun pentru oameni.
Deci PNRR-ul este un pachet de reforme și investiții și trebuie să vedem ca atare, toate statele membre trebuie să facă eforturi mari pentru a reuși implementarea PNRR-urilor.
Și pentru Comisia Europeană este un instrument nou, care necesită un efort mare pentru a putea fi implementat.
Cum stăm noi în România? Suntem unul dintre cele 11 state, cred până în momentul de față, care au avut PNRR-ul aprobat la timp, pe finanțare plătită.
Prima tranșă aprobată și cea de-a doua tranșă, vedem, este în etapele finale de aprobare. Cred că până în momentul de față doar șase state membre au avut a doua tranșă plătită din partea Uniunii Europene.
Am văzut că la a doua tranșă există două ținte pentru care mai avem șase luni de zile timp să le îndeplinim, dar chiar și cu aceste două ținte nefinalizate până în momentul de față, noi primim din aceasta a doua tranșă aproximativ 3 miliarde de euro, 98% din bani.
Sigur că vreau să primim 100% și cred că vom putea, vom îndeplini și acele ultime două ținte și vom primi și ultimii bani, dar până la momentul de față, în această a doua tranșă primim 98%.
Suntem foarte departe de o notă nesatisfăcătoare, sincer, dar trebuie să fim conștienți că reformele la următoarele tranșe vor fi tot mai consistente, vor fi dificile și este nevoie de efort pentru a le îndeplini și pentru a primi toate aceste cazuri.
Ce facem totuși cu personajele recalcitrante din Uniunea Europeană, care pot bloca și bugetul Uniunii și ajutorul pentru Ucraina? Evident că mă uit înspre Viktor Orban, al cărui discurs e din ce în ce mai radical în țară. La Viktor Orban e o obișnuință să aibă un discurs în Parlamentul European și un altul la Budapesta.
Vă răspund direct. Prin tot ceea ce face Viktor Orban face rău poporului maghiar în momentul de față și sper ca oamenii din Ungaria să înțeleagă acest lucru cât de curând.
La ce mă refer? Avem în momentul de față reguli clare pentru accesarea de fonduri europene, inclusiv condiționarea fondurilor europene de statul de drept. Adică, dacă primești fonduri europene să respecți valori europene, inclusiv statul de drept.
Ungaria nu respectă aceste reguli europene și are blocate în momentul de față două treimi dintre fondurile europene care i se cuvin din bugetul tradițional al Uniunii Europene și blocat tot PNRR-ul.
Noi am primit deja șapte miliarde de euro din PNRR și primim încă trei. Ungaria a ratat finanțarea, nu a primit nicio tranșă din PNRR, ca atare, toți investitorii din Ungaria sunt îngrijorați, fiindcă în Ungaria nu mai intră fonduri europene în momentul de față și investitorii au îngrijorări cu privire la capacitatea Ungariei de a se finanța.
De aceea, vedem că Ungaria se poate împrumuta doar la rate ridicate de dobândă pe piețele internaționale. Adică costul banilor pentru Ungaria este tot mai mare, suferă, din păcate, oamenii de rând, poporul maghiar.
În plus, vedem că toate acele măsuri populiste din punct de vedere economic, adică consumați doar produse ungurești, au redus accesul oamenilor din Ungaria la produse de pe alte piețe și vedem că produsele pe raft în Ungaria s-au scumpit.
În Ungaria inflația la produsele alimentare este de 40% . Deci măsurile acestea izolaționiste luate de Guvernul Ungariei sunt, din păcate, rele pentru oamenii din Ungaria. Adevărul este că într-o lume globalizată, într-o Europă unită, izolarea aduce la sărăcie, iar Ungaria este una dintre economiile Uniunii Europene cel mai puternic integrată în Uniunea Europeană.
Pentru Viktor Orban, tentativa de izolare a Ungariei în cadrul UE va duce la sărăcie. Sper ca oamenii în Ungaria să înțeleagă acest lucru cât de curând.
El a încercat să se opună unor măsuri europene în ultima perioadă, însă fără succes. La final, am văzut că a reușit să întârzie unele măsuri, dar totuși am reușit să adoptăm chiar 11 pachete de sancțiuni împotriva Federației Ruse, în unanimitate, inclusiv cu votul Ungariei, în cele din urmă.
Mă gândesc că o Ungarie radicalizată social, pentru că mai este mult până la alegeri în Ungaria, nu convine nici Uniunii Europene. O Ungarie împinsă mai spre Rusia, așa cum e Rusia astăzi.
Nu ajută pe nimeni. Dar guvernul maghiar trebuie, la fel ca guvernul oricărui alt stat membru al Uniunii Europene, să respecte regulile europene.
Am văzut că, și în cazul Ungariei și în cazul Poloniei, Uniunea Europeană nu poate ignora sau încălca reguli europene de dragul guvernului de la Budapesta sau al guvernului de la Varșovia. Ambele guverne au complet blocate PNRR-urile, fiindcă nu respectă regulile europene.
În pofida faptului că au avut atitudini complet diferite față de Rusia și război, Uniunea Europeană a aplicat aceeași măsură.
Fiindcă au avut aceeași atitudine față de statul de drept.
Polonia a fost constructivă în ceea ce privește Ucraina, aveți dreptate. Însă în ceea ce privește statul de drept, guvernul de la Varșovia este foarte apropiat de guvernul de la Budapesta, ca tentative. Controlul guvernului maghiar asupra presei, asupra societății civile este poate mai dur decât în în Polonia, dar tentativa este aceea și mai ales tentativa de afectare a echilibrului puterilor în stat.