Criza sanitară ne-a prins într-un moment nepotrivit din punct de vedere al polarizării și încrederii între noi, iar, pe acest fundal, comunicarea poate influența salvarea sau pierderea unor vieți, spune sociologul Dan Petre, specialist în ştiinţele comunicării și conferenţiar universitar.
Într-un interviu acordat pentru cititorii Spotmedia.ro, Dan Petre, doctor în sociologie și partener la D&D Research, vorbește despre cele trei crize suprapuse cu care ne confruntăm, analizează strategia de comunicare aleasă de autorități și le sugerează decidenților să facă trei lucruri: să evite dublul standard, să treacă ”de la modelul militar de comunicare (autoritar și de sus în jos) la unul care presupune un grad mai mare de empatie și de incluziune socială”, dar și să includă în dialog ”cealaltă parte a baricadei”.
Spot: Cât de importantă este comunicarea pe parcursul unei crize profunde, așa cum este această criză sanitară cu care ne confruntăm de mai bine de un an?
Este posibil, ca om de comunicare, să fiu în situația unui personaj din legile lui Murphy, care spune că dacă tot ceea ce ai este un ciocan, toate din jur ți se par cuie. Dar cred că putem afirma că felul în care este gestionată comunicarea este aproape la fel de important ca felul în care este gestionată criza de sănătate.
Iar pe măsură ce perioada de criză se prelungește, cu atât crește importanța felului în care se comunică.
În opinia mea, avem de-a face cu trei crize suprapuse. Una de sănătate, una economică (cu potențial de a deveni socială) și una de comunicare.
Daca ne uităm la modurile în care au gestionat alte state criza sanitară, vedem diferențe importante și în felul în care acestea au gestionat comunicarea. Cele care au comunicat bine au rezultate mai bune și în ceea ce privește criza sanitară.
Interconectarea, accesul facil la Internet și la smartphones, expansiunea rețelelor de socializare (95% dintre cei care au acces la Internet sunt și în rețelele de socializare) au făcut ca lumea în care trăim acum să fie mult mai puternic influențată de comunicare decât era acum 10 ani.
Spot: Care pot fi consecințele unei comunicări bune/proaste din partea autorităților în astfel de momente? E prea mult dacă spunem că ȘI de comunicare depinde dacă sunt salvate sau, dimpotrivă, se pierd MAI MULTE vieți?
Comunicarea influențează direct nivelul de încredere pe care oamenii o au unii în alții și în stat/conducătorii lor. Acesta diferă de la țara la țară, de la cultură la cultură.
Unele societăți au un grad mai ridicat de coeziune socială, de disciplină și de încredere. Altele mai scăzut. Din păcate, România face parte din a doua categorie.
Tot din păcate, felul în care s-a făcut politică în România în ultimii ani a dus, pe acest fond, la o creștere foarte mare a nivelului de polarizare.
Mulți sociologi au semnalat de-a lungul timpului existența a cel puțin două Românii (România profundă și România urbana; România educată și România mai puțin educată; România corporatistă și România care lucrează la stat, România care a plecat la muncă în străinătate și România care a rămas acasă; România de o parte a Carpaților și România de cealaltă parte). Și aș putea continua.
În opinia mea, aceasta criză sanitară ne-a prins într-un moment nepotrivit din punct de vedere al polarizării și încrederii între noi. Iar pe acest fundal comunicarea poate influența salvarea sau pierderea unor vieți. Lucru pe care îl vedem deja că se întâmplă.
Spot: Ce direcții/strategii ați observat în comunicarea publică?
Și în ceea ce privește felul în care au comunicat diverse țări au adoptat strategii diferite.
România a ales ca echipa care gestionează criza sanitară să fie una militară (sau asimilabilă). Iar acest lucru a determinat un stil de comunicare autoritar, de sus în jos, de pe poziția „eu știu cum stau lucrurile și îți spun ce să faci, iar tu trebuie să faci ce îți spun”. Deci de pe poziția adultului responsabil care îi spune adolescentului rebel cum stau lucrurile și îi impune cu forța anumite comportamente.
Știm cu toții cum funcționează acest model în viața reală. În condițiile unui grad scăzut de încredere, între noi și față de autorități, și unul ridicat de polarizare, era de așteptat ca acest stil de comunicare să accentueze reacțiile de rezistență sau refuz al măsurilor impuse de autorități.
Nu vorbesc aici de corectitudinea sau necesitatea acestora, ci de felul în care au fost comunicate și implementate.
Cred că autoritățile pot face mai bine măcar 3 lucruri în ceea ce privește comunicarea.
Primul este să evite dublul standard. Este dificil să îți menții credibilitatea atunci când nu există aliniere între ceea ce le ceri celorlalți să facă și ceea ce faci tu. Este dificil să ceri oamenilor să respecte reguli pe care membri ai guvernului nu le respectă. Iar soluția „nu am fost atent, cer să fiu amendat” determină mai degrabă reacții de tipul „își permite să plătească amenda, în timp ce eu nu mai am un loc de munca”, decât înțelegere și iertare.
Al doilea este să treacă de la modelul militar de comunicare (autoritar și de sus în jos) la unul care presupune un grad mai mare de empatie și de incluziune socială.
Al treilea este să includă și cealaltă parte a baricadei în dialog. Doar a ironiza sau demoniza pe cei care au opinii diferite de versiunea oficială (corona-sceptici, antivacciniști etc.), oricât de eronate din punct de vedere științific ar fi acestea, este o rețetă sigură pentru a îi face să se adâncească și mai mult în convingerile lor.
Iar pe măsură ce criza se prelungește, probabilitatea de a trece de la opinii la comportamente crește.
Spot: Pe umerii cui a stat, de fapt, responsabilitatea în ceea ce privește modul în care s-a comunicat public despre pandemie, restricții, decizii, prognoze etc? Ai președintelui Iohannis, ai lui Raed Arafat, ai col. Valeriu Gheorghiță?
Îmi este dificil să spun la cine a fost responsabilitatea. Probabil de aceea s-a folosit soluția unui Grup de Comunicare Strategică.
Spot: Cum mai pot fi contracarate teoriile conspiraționiste, minciunile, manipulările în ziua de azi? Cum pot fi informați corect oamenii în epoca FB și a televiziunilor de partid, unde se amestecă de-a valma tot felul de adevăruri cu fake-news-uri?
Eu cred că vaporul informării corecte și responsabile a plecat de mult din port, în timp ce noi stăteam pe Facebook pe telefonul mobil postând selfie-uri și dând like-uri prietenilor care gândesc la fel ca noi.
Felul în care sunt construite platformele de social media (algoritmii de expunere și interacțiune) este atât de eficient în a ne oferi recompense emoționale, cognitive și comportamentale, încât nu cred că se mai poate face ceva.
Soluțiile de informare care presupun corectitudine și responsabilitate sunt pur și simplu depășite.
Vedem asta în rezultatele modeste obținute de acestea în ultimii patru ani, indiferent de subiect, indiferent de efortul din spatele lor.
Este ca și când ai cere unei clase gălăgioase de copii să renunțe la un tort de ciocolată pentru o porție de legume fierte. Oricât ar fi acestea de sănătoase, nu vor oferi niciodată recompensa ciocolatei.
Nici chiar soluția reglementării acestora nu cred că mai exista. Din motive geopolitice.
Concluzia mea este că în acest moment nu există soluții colective. Suntem fiecare pe cont propriu. Persoanele care au nivelul de educație și capacitatea de gândire critică mai ridicate vor performa mai bine în încercarea de a face diferența dintre fake news și informații corecte, între neutralitate și excese emoționale.
În ceea ce privește acest subiect, cred că putem să manifestam înțelegere față de Grupul de Comunicare Strategică și să ne modificam nivelul de așteptări realiste.
Spot: Vine Paștele, se apropie și vacanța mare. Ce recomandări le-ați face guvernanților?
O singura recomandare: Aliniere între ceea ce fac și ceea ce ne cer nouă să facem.
Și o rugăminte: mai multă empatie și mai multă înțelegere. Suntem cu toții speriați, obosiți, frustrați și enervați de aceasta nebunie căreia nu îi vedem încă sfârșitul.