Comasarea alegerilor locale cu europarlamentarele pe 9 iunie pare deja o decizie luată la nivelul coaliției, spun surse politice, pentru că avantajează ambele partide ale coaliției. Discuția este acum mai degrabă despre candidaturi comune de primari în mai multe orașe, printre care și Capitala, cu Primăria Generală și sectoarele 1 și 2.
Comasarea se va întâmpla nu numai în România, ci și în alte șapte țări ale UE, inclusiv în Belgia, deci în sine nu este neapărat nedemocratică. Iar argumentul confuzării electoratului cu multe buletine este oarecum jenant.
În Romania se votează totuși de 34 de ani. Este suficientă o alfabetizare pentru a înțelege rostul fiecărui buletin de vot și nu cred că cineva ia decizia abia în cabină, răsfoind buletinele.
Problemele țin mai degrabă de specificul românesc.
1.Totul e făcut pe genunchi, heirupist, de parcă acum ar fi descoperit siderați că anul acesta sunt 5 chemări la urne. Și valul de furie populară care îi presează era ușor de anticipat cu o doză minimă de realism politic.
2.Eclipsarea totală a temelor europene către de cele locale, incomparabil mai accesibile. Da, este adevărat că în general temele europene nu interesează în România, de aceea, suntem atât de permeabili la toate manipulările despre deciziile de la Bruxelles.
Dar dezinteresul acesta este o mare problemă și unul dintre motivele pentru care de la Vlădică la opincă noi suntem reactivi. Încă nu am înțeles că suntem parte a deciziei europene în măsura în care ne implicăm în ea.
3.După cum puncta și Kelemen Hunor la Europa FM, este vorba despre haosul administrativ între alegerea noii garnituri de primari și consilieri și intrarea efectivă în mandat, după luni bune, acolo unde vor fi schimbări, desigur.
Cei care vor pierde nu vor mai face nimic în lunile rămase din mandat sau, chiar mai rău, vor sparge banii. Cei care vor câștiga vor sta pe margine și vor țipa că foștii nu fac nimic și fură banii, ceea ce va agita electoratul lor.
Cei care sunt în funcție, dar vor candida pentru alt partid vor pierde mandatul la depunerea candidaturii, după care, până în toamnă, va fi un interimat al unui viceprimar.
Prin mobilizarea mașinăriilor de partid la locale, PNL mizează la europarlamentare pe un scor cu 2 în față, iar PSD cu 3 în față. Dar există riscul să aibă și victime, primari care în loc să tragă partidul să fie doborâți de valul de ură împotriva partidului. Dar par pierderi asumate.
Unele tensiuni există, spun surse politice, în privința candidaturilor comune la primării, acolo unde acum sunt primari USR, acolo unde trebuie asigurate primăriile și șefiile de CJ pentru UDMR, ca să fie sigură susținerea la prezidențiale în turul al doilea, și acolo unde lideri din partide vor să devină baroni.
La București situația e complicată.
Marcel Ciolacu a dezmințit pentru SpotMedia.ro încă de vineri că ar avea vreo intenție de a candida la PMB, după cum se zvonise, însă asta nu înseamnă că e împăcat cu o candidatură a Gabrielei Firea. Disperarea acesteia este o dovadă concludentă.
O candidatură comună cu liberalii îl poate ajuta să scape de castana fierbinte Firea cu mâna PNL: eu, draga mea, te-aș vrea, dar nu te vrea PNL și candidatura comună e vitală ca să învingem.
Dar strategia asta presupune să vină cu o propunere acceptabilă pentru PNL, mai puțin amprentată politic, sau să le cedeze lor funcția. Este o chestiune încă neclarificată.
Și, sigur, este pe masă și restul funcțiilor de top: președintele, premierul, comisarul european și șefii camerelor. Rămâne de văzut dacă vor fi împărțite toate până la finalul acestei săptămâni.
Pesediștii visează la președinție după 20 de ani, liberalii știu că singura lor șansă de a supraviețui după alegeri este să își planteze acolo președintele. Dar și unii, și alții mai știu că e foarte greu de convins electoratul unui partid să se ducă la vot pentru președintele celuilalt partid. Și există riscul ca mulți să stea acasă, sau chiar să migreze, măcar de ciudă, spre AUR.
În cazul lui Marcel Ciolacu, de exemplu, doar 30% dintre liberali s-ar mobiliza, arată cercetări sociologice despre care vorbesc surse interne. Nicolae Ciucă sta mai bine în rândul pesediștilor.
De aceea, spun surse politice apropiate discuțiilor din coaliție, Marcel Ciolacu ar fi mulțumit să îl lase pe Nicolae Ciucă la Cotroceni, sigur pe loialitatea militară a acestuia, și să păstreze șefia Guvernului. Însă e greu să-și convingă și partidul, chiar apropiații.
De exemplu, Sorin Grindeanu știe că din momentul în care Marcel Ciolacu își anunță candidatura el este viitorul președinte PSD și premier, indiferent dacă actualul lider PSD pierde sau câștigă prezidențialele. Frate, frate, dar puterea e dulce, mai ales când ai gustat.
Postul de comisar ar putea fi prețul plătit lui Mircea Geoană ca să nu încurce socotelile prezidențiale. O alegere care, având în vedere imaginea externă bună a dlui Geoană, ar putea aduce și un portofoliu important pentru România.