- Războiul din Ucraina a creat un interes mai mare pentru activitatea instituțiilor europene.
- Faptul că Ucraina și Republica Moldova au primit, împreună, statutul de țări candidate, după ce ani de zile nu le-a băgat nimeni în seamă, e un efect al invaziei lui Putin.
- Siegfried Mureșan, eurodeputat: A fi stat candidat pentru integrarea în UE reprezintă începerea procesului de aderare și nu sfârșitul lui.
- Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene: Moldova, sub conducerea Maiei Sandu, a făcut pași decisivi pe drumul către UE.
- Dosarul de aderare e un document stufos, un chestionar cu mii de întrebări adresat instituțiilor unui stat.
Un soare prietenos mângâie clădirile uriașe din sticlă și beton, iar una dintre intrările în Parlamentul European e luată cu asalt de turiști curioși, grupuri organizate și jurnaliști.
După ieșirea din pandemie, o precipitare a cetățenilor și a politicienilor de a intra în contact unii cu alții, un număr mare de evenimente, dar și disfuncționalități în transportul aerian și rutier au generat aglomerație, blocaje și proteste în centrul Bruxelles-ului.
Războiul din Ucraina a creat un interes și mai mare pentru activitatea instituțiilor europene, cei mai mulți oameni așteptând de la acestea să rezolve problema refugiaților ucraineni, să trimită arme la Kiev și să stopeze inflația.
Primirea statutului de țări candidate la aderare pentru Ucraina și Moldova, statut votat cu o largă majoritate în Parlamentul European, a dus la o accelerare a interacțiunilor politice între statele membre, dar și la o mare emoție în rândul parlamentarilor europeni și a membrilor Comisiei datorită solidarității fără precedent din cadrul Uniunii vizavi de războiul din Ucraina.
“Imaginile pe care le-am văzut în întreaga lume în ultimele luni au fost ale distrugerii, ale morții, ale unor vieți nevinovate sfâșiate, ale femeilor, copiilor nevoiți să-și abandoneze casele și viața”, a declarat Roberta Metsola, președinta Parlamentului European, într-un discurs ținut la Kiev.
“Dar Europa și lumea au văzut și curajul și îndârjirea familiilor ucrainene. Și în curând - nu am nicio îndoială - vom asista triumful speranței asupra fricii pentru că ucrainenii au arătat lumii că teroarea nu poate intimida și că bombele nu vor distruge niciodată mândria și nu vor distruge niciodată demnitatea”, a mai spus Roberta Metsola.
Culoarele întortocheate ale politicii europene
Deși tot mai puțină lume e conectată la tragedia din țara vecină, iar explozia prețurilor, provocată în parte de război și pandemie, generează tensiuni între guvernați și guvernele europene, pe culoarele întortocheate ale politicii de la Bruxelles s-au întâmplat lucruri greu de anticipat cu un an în urmă.
Faptul că Ucraina și Republica Moldova au primit, împreună, statutul de țări candidate, după ce ani de zile nu le-a prea băgat nimeni în seamă, e un efect al invaziei lui Putin, dar într-un sens neașteptat pentru liderul rus, care considera Occidentul leneș, nepăsător și cu reacții întârziate.
În data de 2 martie, la o săptămână după începerea războiului, Parlamentul European a cerut Comisiei să declanșeze procedurile de oferire a statului de candidată la integrare pentru Ucraina.
La scurt timp, profitând de rarele momente de solidaritate și emoție europeană, “Republica Moldova și Georgia au depus și ele cereri pentru obținerea statutului de state candidate”, și-a amintit eurodeputatul Siegfried Mureșan, vicepreședinte al Partidului Popular, cel mai important grup politic din Parlamentul European, cu 176 de membri din 705.
Întreaga istorie a UE e povestea transformării unor state slabe și sărace în democrații puternice
“A fi stat candidat pentru integrarea în UE reprezintă începerea procesului de aderare și nu sfârșitul lui. Ce trebuie să știe Moldova, acum, după această reușită, că mai devreme sau mai târziu va deveni membră a Uniunii. Totul depinde de continuarea procesului de reformare și modernizare a statului”, a mai adăugat eurodeputatul Siegfried Mureșan.
De exemplu, România a obținut aprobarea candidaturii pentru integrare în data de 15 februarie 2000, iar întregul proces de aderare a durat 7 ani.
Nici pentru Ucraina și nici pentru Moldova nu va fi un parcurs ușor. Prima e o țară aflată în mijlocul unui război defensiv în care mii de soldați se sacrifică pentru supraviețuirea statului. A doua țară vine după trei decenii în care s-a aflat, mai mult sau mai puțin, sub controlul Moscovei și a unor grupuri de influență corupte.
“Moldova a făcut pași importanți spre Uniunea Europeană… Întreaga istorie a UE se bazează pe transformarea unui stat sărac și slab într-o democrație puternică”, a declarat Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene (Guvernul UE), de la tribuna Parlamentului European.
“Să ne amintim cum era Germania după cel de-Al Doilea Război Mondial, cum era Spania înainte de integrarea din 1986, o țară marcată de dictatură. Cum erau Portugalia și Grecia”, a exclamat șefa Comisiei, susținând că Moldova, sub conducerea Maiei Sandu a făcut pași decisivi pe drumul către Uniunea Europeană.
Negocieri importante au fost în jurul ideii dacă statele membre acceptă asocierea dintre Ucraina și Moldova, mai târziu a fost pusă pe listă și Georgia, în ce privește candidatura la UE.
Reprezentanții Ucrainei au avut ezitări și au crezut că șansele lor vor fi diminuate dacă se pregătește o “aderare la pachet”. Dar în cele din urmă au realizat importanța strategică a unei candidaturi în grup, într-o regiune vizată de expansionismul rusesc.
Diplomația românească a profitat de conjunctura favorabilă
Mulți parlamentari de la Bruxelles s-au exprimat public, spunând că Maia Sandu a făcut minuni de când a devenit prim-ministru și, apoi, președinta Republicii Moldova, adică din 2019.
În discursurile ținute în plen cu ocazia sesiunii europarlamentare în care s-a adoptat oficial statutul de candidat pentru Republica Moldova, mai mulți oameni politici au lăudat schimbările din această țară, dar trebuie adăugat că și lobby-ul făcut de România a contat.
Cumva, diplomația românească a profitat de conjunctura strategică favorabilă pentru țara noastră, produsă de războiul din Ucraina, dacă se poate spune așa, presând atât statele occidentale, cât și Kievul pentru a accepta și Moldova pe listă.
Dosarul de aderare e un document stufos, un chestionar cu mii de întrebări adresat instituțiilor unui stat, cu date și informații care trebuie completate și care trebuie să respecte anumiți parametrii.
Conform unor surse, dosarul de candidatură al Ucrainei a fost completat de funcționari ai Comisiei Europene, care au intrat în legătură cu instituțiile din Kiev, “făcându-le munca”.
O altă performanță remarcabilă a Maiei Sandu a fost că a reușit, în termen de două luni, să completeze dosarul de candidatură. A fost un efort remarcabil pentru un guvern tânăr și pentru instituțiile de la Chișinău.