Auspiciile sub care începe negocierea noii majorități guvernamentale și, implicit, a noului guvern nu sunt strălucite, iar miza lor este, după cum arătam deja, imensă.
Sunt câteva puncte fixe pe harta politică.
1.Din guvern nu poate lipsi PSD, câștigătorul scrutinului parlamentar, fără de care nu poate exista majoritate parlamentară.
2..PSD este îndreptățit de scor să ceară poziția de premier. Este, de altfel, dificil politic ca un partid mai mic să impună premierul partidului mai mare. Acesta devine rapid prizonierul unei ecuații politice pe care nu o poate controla decât cu prețul demisiei în permanență pe masă.
3.Oricare dintre partidele din zona proeuropeană care s-ar putea gândi la o coaliție cu extremiștii ar fi terminat în plan extern și s-ar îndrepta direct spre dezastrul unei combinații cu unul sau mai mulți parteneri instabili, populiști.
4.Guvernarea va lua în piept situația extrem de rea lăsată de anul electoral nici măcar cu adevărat încheiat, va fi obligată să înceapă corecțiile impopulare, deci va asuma un inevitabil cost politic.
5.Guvernarea de coaliție cu costul arătat mai sus ar trebui să funcționeze în condiții de precampanie și apoi campanie electorală prezidențială, cu efecte pe care numai ce le-am experimentat. După 2009 am avut anul acesta o nouă dovadă că nicio coaliție nu rezistă presiunii unor alegeri de magnitudinea celor prezidențiale, dacă au candidați rivali.
Acestea fiind puse pe masă, rămâne de văzut cum vor fi conectate punctele fixe.
Variante de guvernare, practic, sunt PSD -PNL- UDMR - minorități în variantă de majoritate minimală, sau cu USR inclus, pentru o majoritate mai relaxată.
O problemă în alegerea între ele este atât la PSD, cât și la USR. La pesediști sunt două aspecte: pe de-o parte, se tem de o alianță PNL-USR în Guvern care să îi pună în minoritate, pe de altă parte, momentul înregistrării făcute de Cătălin Drulă în biroul de ministru a rămas de neuitat.
La USR cei care strâmbă din nas la combinația cu PSD nu realizează că în Opoziție cu extremiștii nu vor avea nici cel mai mic spațiu de manevră. Orice moțiune va fi condiționată de o asociere care le va fi scoasă pe nas, iar vocea lui Simion și :osoaca sigur va fi mai puternică printr-o stilistică pe care USR nu și o mai poate permite. Electoratul nu e dispus să plângă de mila neputinciosului, stau dovadă procentele pierdute de USR în Opoziție.
Da, sigur că ar fi corect politic ca un partid proeuropean să rămână în Opoziție pentru a nu permite confiscarea ei de către extremiști. Dar cu excepția PSD, și PNL, și USR ar fi înghițite, nu mai vorbesc de UDMR.
Cea de a doua chestiune delicată este cea a alegerilor prezidențiale: dată și candidați.
Fac parte dintre cei care cred că nu se justifică amânarea stabilirii calendarului pentru noul guvern. Actualul guvern are puteri depline și ar fi putut să stabilească deja. Înțeleg că dl Iohannis ar dori ca amânarea să se întindă până în vară, ceea ce ar fi imens.
Vreau să cred că în spate este speranța că lunile viitoare vor aplatiza valul susținerii pentru extremiști, nu dorința de a mai prinde niște călătorii gratis. Dar speranța ar fi bazată pe mai nimic, cât timp până atunci s-ar târâi o guvernare sub semnul electoral care limitează libertatea de acțiune și accentuează dezechilibrele.
Dimpotrivă, alegerile ar trebui organizate cât mai repede pentru a putea intra apoi pe o traiectorie de redresare economică și pentru a credibiliza decizia anulării care să nu mai pară o șmecherie care să prelungească sinecuri. Cine își asumă măsuri impopulare necesare cu alegerile la ușă?
Asta cu atât mai mult cu cât în privința candidaților va fi foarte greu. Dacă partidele la guvernare vor avea candidați diferiți, coaliția va fi greu de ținut. Dacă vor fi comuni, cine să fie?
Teoretic ar putea fi un candidat de dreapta PNL - USR, însă el va fi foarte greu de stabilit cât timp un tandem președinte-premier nu poate fi oferit, cât timp cele două partide nu au cum să formeze o majoritate. Cel mult ar putea fi oferită garanția că niciunul nu-l va abandona pe celălalt în Opoziție, discutabilă desigur.
Mult mai probabil ar fi un candidat comun PSD - PNL, bazat pe rezultatul alegerilor parlamentare și în care să fie oferit tandemul cu premierul. Da, premier va exista deja, dar e posibil ca în funcție de rezultatul prezidențialelor Guvernul care urmează să fie instalat în următoarea perioadă să fie unul de sacrificiu.
Cine să fie rămâne de văzut, dar nu cred că dl Ciolacu are vreun motiv să își mai dorească o candidatură, iar șocul din 24 noiembrie ar putea să facă și partidul mai flexibil. Singura întrebare este ce ar putea face partidul fără candidat să tragă pentru candidatul celuilalt partid?