Temerea legată de ascensiunea extremiștilor în Europa este justificată până la un punct. Pe rețelele de socializare, viitorii adulți exprimă însă mai multă solidaritate europeană decât a văzut continentul în ultimele decenii. Tinerii își doresc o Europă mai unită, sub forma unei confederații, care să rivalizeze cu SUA.
Un soldat futurist al UE stă de gardă, cu laserul pregătit. Avioanele de vânătoare europene zboară pe cer, iar o hartă imaginară arată o UE mult extinsă, înghițind totul, de la Groenlanda până la Caucaz.
Aceasta e lumea propagandei online pro-europene, unde UE nu este un club fracturat compus din 27 de țări, ci o superputere energică, la egalitate cu China sau Statele Unite, doar că mai înțeleaptă și mai cultivată.
Acest tip de conținut, care reimaginează UE ca un imperiu paneuropean, o Federație Europeană sau Statele Unite ale Europei – cum doriți – a inundat platformele de socializare în ultimii doi ani, acumulând miliarde de vizualizări pe X, TikTok și Instagram, în timp ce UE s-a clătinat după invazia Rusiei în Ucraina și un acord comercial SUA-UE calificat drept „umilință” pentru Bruxelles în multe părți ale Europei.
Pe fondul atacurilor vehemente ale președintelui american Donald Trump, care i-a numit pe liderii europeni „slabi”, precum și a tiradelor anti-UE din partea proprietarului X, Elon Musk, astfel de mesaje pro-UE circulă mai dens și mai rapid ca niciodată, scrie Politico.
Dacă navighezi prin aceste postări, ar putea fi tentant să ignori întreaga tendință ca fiind o propagandă bazată pe inteligență artificială fără sens.
Într-adevăr, Europa viitorului, imaginată de conturi cu denumiri precum „propagandist european” sau „Ave Europa”, nu prea seamănă cu Uniunea Europeană din realitate, unde liderii rămân divizați în privința a tot felul de subiecte, de la modul de finanțare a războiului Ucrainei până la reformele care ar trebui întreprinse pentru a inversa o lungă tendință de declin economic.
Însă pentru cei din spatele acestor conturi ideea nu este să se limiteze prea mult la realitatea cotidiană a politicii UE - ci să genereze un sentiment de acțiune, viziune și posibilități într-un moment în care intimidarea din partea lui Trump, expansionismul din partea Rusiei și competiția dintre SUA și China i-au lăsat pe tinerii europeni cu un sentiment de neputință.
Viitorul înseamnă o Europă mai puternică
Politico a luat legătura cu 11 dintre utilizatorii aflați în spatele acestor conturi și a aflat că sunt oameni reali, cu opinii politice foarte diferite, de la stânga la extrema dreaptă, și au folosit termeni diferiți pentru a-și descrie poziția asupra viitorului Europei.
Unii și-au numit convingerile „Eurofed”, prescurtare de la federalist european. Alții s-au descris ca imperialiști paneuropeni, subliniind noțiunea de „civilizație” europeană de apărat, mai degrabă decât orice configurație politică existentă.
Un lucru pe care toți îl aveau în comun: vârsta lor e sub 35 de ani. „Oamenii caută să scape de neputință… să-și recapete suveranitatea și să acționeze”, a spus Christelle Savall, fostă președintă a Asociației Tinerilor Federaliști Europeni, un grup non-profit care există din 1972, dar care a înregistrat recent o creștere a numărului de membri.
Ani de zile, narațiunea politică dominantă a Europei a fost că extrema dreaptă e în ascensiune și singura întrebare este cât de mult va crește și cât de mult va eroda proiectul vechi de 80 de ani care a izvorât din cenușa celui de-al Doilea Război Mondial pentru a deveni Uniunea Europeană.
Acești războinici online cred că această abordare e greșită și că viitorul constă într-o Europă mai puternică, viziune reflectată într-un val tot mai mare de opinii în lumea reală.
Așa cum mișcarea online MAGA a oglindit și a alimentat ascensiunea lui Trump înainte de alegerile prezidențiale din 2016, ascensiunea online a Europei se reflectă în sondajele care prezintă încrederea şi susţinerea pentru UE la un nivel record, notează Politico.
Existența UE nu e sub semnul întrebării, ci rolul ei
Majorități puternice ale europenilor din toate grupele de vârstă favorizează acum ideea de securitate și apărare mai integrate, conform Eurobarometrului din 2025. Un alt sondaj realizat în nouă țări europene a arătat că majoritatea germanilor - 69% - sunt în favoarea creării unei armate a UE, o perspectivă adesea luată în râs de lideri, fiind considerată o iluzie.
Și există indicii că această explozie de sentimente pro-UE determinată de tineri poate contribui și la câștigarea alegerilor.
Rob Jettens, politicianul de doar 38 de ani care a câștigat recent cele mai multe voturi la alegerile olandeze, este unul dintre aceștia, în opinia unor tineri federaliști.
Un partid paneuropean numit Volt Europa, care se definește ca fiind de centru sau de centru-stânga, și-a extins semnificativ prezența de la lansarea în 2017, inclusiv în Parlamentul European.
Pentru Joseph de Weck, analist de politică externă și autorul biografiei lui Emmanuel Macron, această creștere a patriotismului tinerilor este trecută cu vederea de lideri și de multe instituții media care sunt obsesiv concentrate pe extrema dreaptă. „Este o greșeală fundamentală… Opinia publică s-a schimbat”, crede el.
Realitatea e că extrema dreaptă a Europei nu mai este, în cea mai mare parte, antieuropeană, ci doar critică anumite politici emanate de Bruxelles, cum ar fi eforturile UE pentru emisii nete de carbon zero. Marea luptă politică din următorii ani nu se va concentra asupra dezmembrării sau nu a Uniunii Europene, susține el, ci asupra versiunii unui bloc mai federalist. „Nimeni nu mai pune sub semnul întrebării existența UE, dar fundamental unii nu sunt de acord cu ce ar trebui să facă”, a adăugat el.
O uniune fragilă
Ideea că Europa — punctul de plecare al celor două războaie mondiale — ar trebui să abolească granițele naționale și să se unească într-o politică unificată nu este nouă.
În 1849, vorbind la Congresul Internațional pentru Pace de la Paris, scriitorul francez Victor Hugo a prezis că „va veni o zi când voi, Franța, voi, Rusia, voi, Italia, voi, Anglia, voi, Germania, voi toate, națiuni ale continentului, fără a vă pierde calitățile distincte și individualitatea glorioasă, veți fi contopite strâns într-o unitate superioară și veți forma frăția europeană”.
Această idee a fost uitată la începutul unui secol XX marcat de naționalismul sălbatic.
Dar a reapărut cu forță în urma celui de-al Doilea Război Mondial, când un grup de țări europene au format Comunitatea Economică Europeană în 1957. Șase ani mai târziu, într-un discurs adresat parlamentarilor irlandezi, fostul președinte american John F. Kennedy a cerut crearea unor „Statele Unite ale Europei”, îndemnându-i pe lideri să formeze o „federație politică a Europei, nu ca rival al Statelor Unite, ci ca partener”.
În deceniile următoare, Uniunea Europeană, creată oficial în 1992, și-a extins masiv numărul membrilor la 28 de țări și peste 500 de milioane de cetățeni, iar chiar și după Brexit are 27 de țări și 450 de milioane de cetățeni.
Uniunea a făcut saltul uriaș de a aboli controalele la frontieră dintre unele țări în 1995, a introdus o monedă unică, euro, în 1999 și, în timp, a creat zona de liberă circulație Schengen.
Dar acum s-a ajuns la capătul proiectului continental. Viziunea lui Kennedy despre „Statele Unite ale Europei” s-a izbit direct de naționalismul unor lideri precum Charles de Gaulle, care a respins perspectiva unui federalism european. „Statele, odată create, au propria lor existență, care nu poate fi dizolvată. Sunt ireversibil individuale”, a scris el în „Memoriile speranței”, publicate în 1970.
Deși susțin extinderea, liderii europeni s-au opus în mod constant luării oricăror măsuri care ar transforma UE într-o adevărată federație - și anume o armată integrată și o uniune fiscală în care resursele sunt redistribuite fără probleme.
Chiar și după pandemia de Covid-19, care a determinat capitalele UE să centralizeze aspecte ale politicii de sănătate la Bruxelles, și invadarea Ucrainei de către Rusia, care a dus la o oarecare centralizare a politicii de apărare, starea de spirit care predomină acum în rândul liderilor europeni este una de „eurorealism” - un soi de a spune „nu încercați nimic nebunesc, nu veți ajuta decât extrema dreaptă”.
Până și Macron, care a ajuns la putere în 2017 în Franța cu o campanie pro-europeană fermă, pare să fi cedat stării de spirit predominant conservatoare.
Mario Draghi, fost prim-ministru italian și fost șef al băncii centrale, pe care mulți federaliști îl consideră simbolul lor, a recunoscut acest lucru. Având în vedere reticența generală de a schimba lucrurile, el a susținut într-un discurs din octombrie că Europa ar trebui să îmbrățișeze „federalismul pragmatic”, adică o coaliție de țări, cu aceleași interese, care acționează concertat în anumite domenii de interes, în loc să facă salturi mari înainte.
Ministrul de Externe al Cehiei, Jan Lipavsky, a descris atitudinea actuală a liderilor UE ca fiind „nerealistă” într-un interviu recent acordat Politico. Câteva zile mai târziu, ministrul belgian al Apărării a respins ideea unei armate europene.
Ce-și doresc, de fapt, tinerii și nu au acum
Totuși, tinerii Europei s-au săturat să audă că sunt prea idealiști. „Alegerea directă a președintelui Comisiei este absolut necesară. Atâta timp cât acest lucru nu se întâmplă, UE nu va câștiga mai multă încredere”, a arătat titulara contului European Challenges pentru Politico.
Savall spune că tinerii europeni tânjesc după politicieni care pot articula o viziune strategică asupra direcției în care se îndreaptă Europa, mai degrabă decât să lupte în bătălia politică internă a zilei. „Există o [viziune] pe termen lung, dar nimeni nu o vinde”, a spus ea, menționând că numărul membrilor grupului său a crescut cu 6% în 2024, ajungând la 10.000.
În octombrie, împreună cu alte grupuri pro-federaliste, grupul a relansat Comitetul de Acțiune pentru Statele Unite ale Europei, care fusese inactiv timp de decenii.
Un factor cheie pentru noii aderenți a fost acordul UE-SUA, acordul comercial semnat de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Turnberry, Scoția, care a fost criticat pe scară largă ca o umilință pentru blocul comunitar. „A fost dezamăgitor, deoarece puterea Europei era mandatul său comercial. Puterea soft era comerțul”, a spus Savall.
Alte grupuri pro-federaliste sau paneuropene raportează o creștere similară a numărului de membri.
Nu toți pro-europenii au aceeași foaie de parcurs însă. „Cred că termenul «federalism european» este pur și simplu nepotrivit pentru zilele noastre… Europa se va îndrepta probabil către o centralizare mai mare și va semăna mai mult cu un fel de confederație”, a spus Alex Asgari, un lobbyist ceho-american în vârstă de 25 de ani, din Washington, care a lucrat anterior ca asistent în Camera Reprezentanților din SUA.
Bătăliile de pe Reddit
Federaliștii sunt departe de a fi un grup omogen din punct de vedere politic.
Există o bătălie ideologică în cotloanele subgrupurilor și camerelor de chat federaliste de pe Reddit între oameni de centru, care cred în creșterea puterii instituțiilor existente de la Bruxelles, și cei de extremă dreapta care urăsc Bruxelles-ul, dar totuși vor ca Europa să se afirme pe scena mondială.
Mărul discordiei - politica identitară și politica de migrație: grupurile de extremă dreapta tind să-și imagineze Europa ca pe un „imperiu” omogen din punct de vedere cultural și etnic – adică alb și creștin, de preferință catolic – care ține străinii departe.
Pentru de Weck, ideea principală nu este că acești tineri europeni nu se pun cu totul de acord, ci că perspectiva lor se concentrează pe Europa - nu pe dezbaterea politică internă a Franței, Germaniei sau a oricărei alte țări membre ale UE. Este o schimbare profundă față de 2016, când votul Marii Britanii pentru ieșirea din Uniunea Europeană a fost perceput pe scară largă ca anunțând alte ieșiri din UE, iar politicienii eurosceptici, de la Marine Le Pen în Franța la austriacul Sebastian Kurz și olandezul Geert Wilders, au dominat titlurile ziarelor.
Într-adevăr, un factor important care îi leagă pe utilizatorii online pro-europeni este tinerețea lor. Întrucât toți au declarat că au sub 35 de ani, acești europeni s-ar putea să fi fost sau nu martorii ultimului val major al euro-idealismului de la începutul secolului, când moneda euro a fost introdusă în mai multe țări, iar filmul pro-UE „Apartamentul spaniol” a promovat programul studențesc Erasmus al Europei ca o modalitate ideală de a găsi dragostea.
Toți au trecut, însă, prin ceea ce a urmat acestei perioade de optimism: terorismul, o creștere a migrației, ascensiunea partidelor de extremă dreapta în Europa și, mai recent, expansionismul agresiv al Rusiei și prăbușirea unei ordini postbelice conduse de SUA.
Populiștii nu vor să iasă din UE
Astfel de răsturnări, combinate cu alte probleme - precum declinul economic drastic și îmbătrânirea populației - au înfățișat Europa ca pe o victimă, sau cel puțin un perdant, în mintea multor tineri. E un sentiment împotriva căruia acești oameni se revoltă - și unul care ar putea alimenta ascensiunea unei noi generații de politicieni mult mai europeni, dacă nu chiar federaliști în mod evident, în anii următori.
Deocamdată, populiștii și rivalii lor favoriți, centriști precum francezul Macron, continuă să ocupe prima pagină a ziarelor.
În ultimul deceniu, liderii de extremă dreapta au câștigat alegeri, devenind prim-miniștri în Austria și Italia sau factori de decizie politică, așa cum a fost cazul liderului olandez de extremă dreapta Geert Wilders în 2023. Prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, e la putere din 2010, poziționându-se ca un adversar redutabil al instituțiilor UE cu sediul la Bruxelles.
Însă realitatea este că, spre deosebire de 2016, când Europa se temea de un val de „ieșiri” de tip Brexit, niciunul dintre acești lideri nu pledează acum pentru retragerea țării lor din blocul comunitar.
Într-o discuție recentă cu Politico, directorul politic al lui Orbán a declarat că, în ciuda criticilor virulente la adresa UE în configurația actuală, Budapesta își vede în continuare locul ferm în cadrul UE.
„Vrem să fim înăuntru. Facem parte din club”, a spus consilierul Balasz Orbán (fără legătură de rudenie).
În mod similar, noul prim-ministru populist al Cehiei, Andrej Babiš, deși nu este un fan al Bruxelles-ului, a mers până la a exclude din programul său de guvernare un referendum privind apartenența țării sale la UE sau NATO.
Poate fi acesta primul indiciu al unei schimbări tectonice în politica europeană? Ave Europa, grupul fondat în martie, intenționează să prezinte candidați la următoarele alegeri europene. Volt Europa, un partid paneuropean, federalist, a câștigat cinci locuri în cele mai recente alegeri pentru Parlamentul European și are acum 30 de filiale naționale atât în interiorul, cât și în afara UE.
- Alianță neașteptată: Italia se alătură Belgiei și contestă planul UE privind activele rusești înghețate
Pentru a crește mult mai mult, astfel de partide ar beneficia de o modificare a regulilor Parlamentului European, care le-ar permite candidaților să concureze pentru un număr de locuri la nivelul UE în campanii electorale transnaționale, față de sistemul actual în care campaniile sunt doar la nivel național - o schimbare pe care Savall, de la Tinerii Federaliști, o indică drept prioritatea politică „nr. 1” a grupului său.
Dar pentru a deveni realitate, ar trebui să fie îmbrățișată de actualii lideri ai UE, care nu au arătat prea mult interes în ultimii ani.
S-ar putea ca Statele Unite ale Europei să nu devină realitate în următoarele luni sau chiar ani. Dar susținătorii săi online sunt hotărâți să aducă acest orizont mai aproape.
T.D.