Pe 2 noiembrie, șefa de cabinet a Casei Albe, Susie Wiles, declara într-un interviu pentru Vanity Fair că eventuale lovituri terestre în Venezuela ar necesita aprobarea Congresului. Dacă Donald Trump „ar autoriza o acțiune pe uscat, atunci ar fi vorba de război, iar pentru asta ar fi nevoie de Congres”, spunea ea.
Câteva zile mai târziu, oficiali ai administrației Trump le-au transmis în privat membrilor Congresului un mesaj similar: nu exista o bază legală pentru atacuri asupra unor ținte terestre din Venezuela.
Doar două luni mai târziu, administrația Trump a făcut exact ceea ce susținea anterior că nu poate face, scrie CNN.
Statele Unite au lansat ceea ce Donald Trump a numit un „atac de amploare împotriva Venezuelei” și l-au capturat pe președintele țării, Nicolás Maduro, pentru a-l aduce în fața justiției. Operațiunea de schimbare a regimului a fost declanșată fără aprobarea Congresului.
- SUA au atacat Venezuela și i-au capturat pe Maduro și pe soția sa. Delta Force i-a luat din pat, în timp ce dormeau. Prima imagine cu Maduro arestat
- Cum a fost planificat și executat atacul SUA în Venezuela
(Trump afirmase încă din noiembrie că nu ar avea nevoie de autorizare din partea Congresului pentru o acțiune terestră, însă această opinie nu părea să fie una unanim acceptată în interiorul administrației.)
Lovituri pe teritoriul altui stat, fără acordul Congresului
Deocamdată, misiunea pare limitată la îndepărtarea lui Maduro de la putere. Totuși, ea a implicat lovituri militare pe teritoriul Venezuelei – exact situația despre care membri ai administrației afirmaseră anterior că ar necesita o autorizație legală pe care nu o aveau.
CNN relata încă de la începutul lunii noiembrie că administrația căuta o nouă opinie juridică din partea Departamentului de Justiție pentru astfel de acțiuni.
Mai mult, la conferința de presă susținută sâmbătă, Trump a vorbit nu doar despre arestarea lui Maduro, ci și despre administrarea Venezuelei și preluarea industriei sale petroliere – declarații care sugerează că operațiunea ar putea depăși cu mult obiectivul unui simplu arest.
Loviturile cu o bază juridică discutabilă în interiorul altor state – chiar și atunci când sunt limitate la îndepărtarea unui lider străin – nu sunt o noutate în istoria recentă a SUA. Dar chiar și în acest context, acest caz este ieșit din comun, subliniază CNN.
Justificări schimbătoare și lipsă de coerență
Motivul principal este lipsa unei justificări legale coerente. Administrația Trump nu a prezentat un cadru juridic clar pentru atac și nici nu pare să fi notificat Congresul în prealabil – ceea ce reprezintă, de regulă, minimum necesar în astfel de situații, mai scrie CNN.
O explicație completă nu a fost încă publicată, iar semnalele inițiale sunt confuze. Senatorul republican Mike Lee a declarat că secretarul de stat Marco Rubio i-a spus că atacul a fost necesar pentru a „proteja și apăra” persoanele care executau mandatul de arestare pe numele lui Maduro.
„Această acțiune se încadrează probabil în autoritatea constituțională inerentă a președintelui, conform Articolului II, pentru a proteja personalul american de un atac real sau iminent”, a spus Lee – deși este cunoscut ca un critic al acțiunilor militare externe neautorizate.
La câteva ore distanță, vicepreședintele JD Vance a susținut aceeași linie de argumentare. „Pentru cei care spun că acțiunea a fost ilegală: Maduro are mai multe inculpări în Statele Unite pentru narco-terorism”, a scris Vance pe X. „Nu poți evita justiția pentru trafic de droguri doar pentru că locuiești într-un palat din Caracas.”
Ulterior, Marco Rubio a reiterat ideea că armata sprijinea o „funcție de aplicare a legii”.
Un precedent periculos
CNN notează însă că există numeroase persoane inculpate în SUA care trăiesc în alte țări, iar Statele Unite nu lansează, în mod normal, atacuri militare pentru a le aduce în fața justiției. În plus, administrația nu indicase anterior că forța militară ar putea fi folosită legal într-un astfel de scop.
De-a lungul timpului, justificările s-au schimbat:
- inițial, Trump a amenințat cu lovituri terestre pentru a combate traficul de droguri;
- ulterior, administrația a susținut că Venezuela ar fi trimis „oameni periculoși” în SUA;
- iar după ce minimizase rolul petrolului, Trump a declarat acum că vrea să recupereze „petrolul, pământul și alte active pe care ni le-au furat”.
Confuzia a fost atât de mare încât chiar și senatorul republican Lindsey Graham, cunoscut pentru pozițiile sale dure în materie de politică externă, a cerut în decembrie „claritate” din partea administrației.
Precedentul Panama și un memorandum controversat
Administrația pare să compare cazul Venezuelei nu cu Irakul, ci cu Panama, în 1989, când SUA l-au înlăturat pe Manuel Noriega – lider aflat, la rândul său, sub inculpare în Statele Unite pentru trafic de droguri.
Un memorandum redactat în 1989 de William P. Barr, pe atunci oficial în Departamentul de Justiție, susținea că președintele are o „autoritate constituțională inerentă” pentru a ordona capturarea unor persoane în străinătate, chiar dacă acest lucru încalcă dreptul internațional. Documentul a fost folosit pentru a justifica operațiunea din Panama, dar rămâne extrem de controversat.
În cazul Venezuelei, miza este mult mai mare: este o țară mai mare, cu resurse petroliere semnificative, iar reacțiile internaționale deja apar. China a catalogat atacul drept „un abuz flagrant de forță împotriva unui stat suveran”.
O nouă testare a limitelor puterii prezidențiale
La conferința de presă și într-un interviu acordat Fox News, Trump a lăsat deschisă posibilitatea altor opțiuni militare, sugerând că operațiunea nu se limitează la arestarea lui Maduro.
Este încă un episod în care Trump testează limitele autorității sale constituționale – și toleranța publicului american față de această practică.
De data aceasta însă, scena este una dintre cele mai mari posibile, iar implicațiile juridice și politice sunt departe de a se fi încheiat, conchide CNN.