Psiholog: Care sunt traumele copilăriei și consecințele în viața de adult

dan.ivanescu

Psiholog

Dan Ivănescu este un psiholog și educator cu 15 ani de activitate, specializat în consilierea copiilor şi adulţilor cu probleme de sănătate mintală, abuz de substanțe, dificultăți emoţionale, probleme de adaptare, comportamente agresive şi auto-agresive. De-a lungul timpului a lucrat cu diverse categorii, de la copii aflați în medii sociale defavorizate din România la adolescenți cu tulburări de personalitate până la imigranți adulți. El crede în potențialul ascuns în oameni, dar și în capacitatea lor de a depăși chiar și cele mai dificile situații. Și crede în puterea de a face bine a celor care lucrează cu oamenii. Dan Ivănescu este de părere că nu vorbim suficient în România despre problemele psihice și psihiatrice. În consecință, specialiștii îi pot ajuta enorm nu doar pe pacienții lor, ci și pe cei din marea majoritate a populației. Aceasta nu înțelege rolul sănătății mintale, fie se ferește de un așa-zis stigmat pe care îl aduce grija pentru starea ta de bine. Dan vrea să vorbească despre aceste probleme, să le aducă la suprafață până când mai mulți oameni vor înțelege că a avea grijă de sănătatea minții și sufletului tău e la fel de importantă precum sănătatea fizică.

Traumele copilăriei pot proveni din abuzul/abuzurile la care a fost supus copilul, iar acest abuz poate fi emoțional, fizic sau sexual.

Aceste forme de abuz pot fi exercitate de diversele persoane din viața copilului și au efect pe termen scurt/mediu și lung.

Cele mai multe forme de abuz le regăsim în mediul familial sau/și în mediul școlar, iar aici includem și grădinițele și creșele.

Efectele acestor abuzuri le observăm ulterior la cei mici prin comportamentele lor, dar și ca adulți în special dacă abuzul nu a fost discutat și explicat într-un cadru sănătos și sigur cu ajutorul unui specialist sau în unele cazuri cu ajutorul mai multor specialiști.

ADVERTISING

Comportamentele celor care au trecut prin abuzuri sunt diverse de la agresivitate excesivă la izolare, lipsă de încredere în propriile forțe, în oameni, tentative de suicid, relații personale toxice sau chiar inexistente, comportament deviant sexual al unora care au fost abuzați sexual sau chiar fuga de orice fel de relație care ar putea duce ulterior la intimitate.

Unii dintre copiii care au fost abuzați ajung abuzatori la rândul lor, repetând comportamentul la care au fost supuși, crezând că prin ceea ce au trecut este normal și că așa trebuie să se poarte în relațiile cu cei din jur.

O altă formă prin care se declanșează trauma în copilărie este neglijarea. Neglijarea vine din partea părinților și ea poate fi fizică sau emoțională.

Neglijarea fizică poate provoca atât probleme pe termen scurt, cât și lung, în funcție de perioada în care s-a desfășurat neglijența. Neglijența emoțională în schimb are aproape sigur efecte pe termen mediu și lung, posibil pe viață, dacă nu ajungem să lucrăm cu ceea ce simțim şi să înțelegem prin ce am trecut.

La neglijența emoțională putem avea pe termen mediu și lung lipsă de încredere în propriile forțe, frică, poate chiar anxietate și cel puțin câteva episoade depresive, plus alte efecte secundare care pot apărea pe termen lung.

Alte momente care pot crea traumă copilului sunt divorțul dintre părinți, moartea subită a unei persoane foarte apropiate, violența fizică și/sau emoțională dintre părinți, abuzul de substanțe sau alcool al unuia sau ambilor părinți sau dacă unul dintre părinți suferă de o tulburare psihică, care poate fi nediagnosticată și implicit netratată.

https://psihologdanivanescu.ro/


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇