Nu-mi mai aduc aminte în ce clasă am învățat teorema împărțirii cu rest, nu că nu m-ar mai ajuta memoria, dar am făcut foarte multe clase și am pierdut șirul.
Cert este că văzând poziționările în scandalul ruperii coaliției de guvernare, în spatele baletului televizat al protagoniștilor se citește limpede în ce ecuație ne aflăm și care sunt rolurile reale ale fiecăruia dintre ei.
La un moment dat, în zorii lansării campaniei electorale din cadrul PNL, latura obscură a puterii a hotărât că e necesară o nouă ecuație de guvernare în care un rol important să-l joace Cîțu, acest newcomer în politica românească, așa cum sunt sigur că îi place chiar lui să i se spună într-o engleză americanizată cu accent oltenesc de Vâlcea și iz de student îmbibat în cel puțin 7-8 beri.
Dar cine e deîmpărțitul, împărțitorul, câtul și restul în ecuația momentului?
Păi, deîmpărțitul poate fi PNL care, amețit de putere și perspectiva a 8 ani de șefuire a guvernului, a devenit brusc o vacă bună de muls pentru diverse cercuri de interese și de putere ascunse sub alternativa obosită de nou val, reformă, schimbare.
La fel de bine, deîmpărțitul poate fi ciolanul, puterea, afirmarea politică..., dar luând în considerare că PNL deține în prezent toate aceste plocoane de oferit, am simplificat variantele la cea care le cuprinde pe toate. E atât de simplu că până aici niciun elev de clasa a patra nu m-ar contrazice.
Având în față o plăcintă a guvernării gata coaptă, pudrată și ornată, apare în ecuație și împărțitorul, nimeni altul decât Iohannis, cel cu vorba mută, voința în stare de standby și agerimea în slow motion. Astfel, împărțitorul Iohannis se apucă să împartă deîmpărțitul PNL și ce a rezultat este Cîțu, adică însuși câtul din ecuația guvernării.
Zis și făcut! Mai departe împărțitorul, îmbrăcat într-o combinație letală de scamator fără joben și ospătar fără scrupule, a început să plimbe câtul prin mulțime, afișând larg o dentiție ce l-ar fi făcut chiar și pe Fernandel să pălească de invidie.
Imediat s-a activat și tabăra de PNL-iști ”pursânge” proveniți din reminiscențele PDL-ului, răsculații PSD-ului și metresele abandonate ale unor foști mahări transpartinici, iar ce a rezultat nu a fost altceva decât un măcel pe viață și pe moarte după lozinca ”decât să plângă mămica, mai bine să moară mă-ta”.
Numai că ecuația asta a împărțirii feliilor de plăcintă, înjurăturilor și banilor de la buget, nu a fost una exactă și a rezultat un rest care nu lasă guvernarea să-și construiască podul Saligny al banilor deturnați pe filieră politică, acest surplus fiind chiar USR-PLUS, cel care nu mai are loc alături de cât, adică de Cîțu.
Somația aia cu ”băi Steliene, dacă nu semnezi te execut” este piatra de temelie a revărsării puterii discreționare în aparatul administrativ, sintagmă care aliniază de frică hoarde de funcționari incompetenți gata să semneze, să înfăptuiască și să laude orice emanație care ar agresa aparatul olfactiv al oricărui om de bun simț.
Întâmplarea face ca acum somat să fie un demnitar, reprezentant al unei forțe politice cu interese diferite de cele ale unui premier jucător, ceea ce lasă loc unei riposte pe măsură, care în cazul unor funcționari zeloși, de la secretar general de minister în jos, nu ar fi fost posibilă.
Dacă mă întrebați pe mine, ca un insider și un bun cunoscător al sistemului, vă spun că nici corupția, nici prostia nu au făcut atâta rău României precum obediența. Asta e cuvântul cheie prin care toate puterile succedate după 1989, își promovează interesele, oamenii și orgoliile.
Să ne întoarcem la ecuația despărțirii cu rest! Spuneam că restul USR-PLUS rămas din acțiunea împărțitorului Iohannis asupra deîmpărțitului PNL, după ce a generat câtul Cîțu, este ceea ce face ca ecuația guvernării să se rupă cu efecte negative asupra economiei și vieții sociale, dar cu doi mari câștigători de conjunctură: AUR și PSD.
Ceea ce este tragic în această ecuație a guvernării, constă în faptul că evenimentele au îmbrăcat logica dezastroasă a unei reacții în lanț cu efecte ușor de anticipat și greu de evitat. Câtul Cîțu a apăsat trăgaciul Stelian Ion, restul USR-PLUS a luat foc, deîmpărțitul PNL s-a scindat irevocabil, iar împărțitorul Iohannis s-a ascuns sub umbra ficusului de la celebrul palat prin care s-au succedat de-a lungul timpului și alți împărțitori celebri.
Nu avem nevoie de asemenea ecuații care să arunce în aer bunul mers al unei economii și așa cu destule probleme, nu avem nevoie de instabilitate, nu avem nevoie de răfuieli, șmecherii cu bani pentru oamenii de partid sau folosirea tribunelor țării pentru tranșarea puterii în propriile fiefuri. Avem nevoie de ecuații în care să intre și interesul românilor, bunăstarea nației, performanța în economie și stabilitatea.
Așadar împărțitorilor cu umbra suită în ficus, deîmpărțiților vremelnici și câturilor de conjunctură, încercați să păstrați și restul în ecuație și nu compromiteți șansa românilor de a crede în schimbare, în reformă și într-o nouă mentalitate!
Nu de alta, dar alți deîmpărțiți, precum PSD și AUR, abia așteaptă să apară un împărțitor precum Dragnea, Ponta, Ciolacu, care să măsluiască ecuația guvernării, astfel încât câtul să rămână o necunoscută pierdută în negura timpului, iar restul să si-l împartă ei frățește ca în vremurile în care noi stăteam în piață și aprindeam flacăra speranței pentru români și care azi abia mai pâlpâie sub uraganul creat de o ecuație a guvernării în care rolurile s-au schimbat, interesele s-au conturat, iar orgoliile s-au exacerbat.