Noua strategie rusă demonstrează cât de frământat este Putin de situația din Rusia și de situația internațională, ambele defavorabile Kremlinului.
Situația internă este descrisă ca o imixtiune a Occidentului în viața socială și culturală rusă. Se vorbește în strategie despre echipamentele și telecomunicațiile care fragilizează resursele informative ruse, lucru ce înseamnă că țarul a înțeles că Internetul este principalul inamic al totalitarismului rus.
Nu numai pentru că prin intermediul Internetului rușii sunt la curent cu ce se petrece prin lume în varianța necenzurată, ci mai ales pentru că opozanții folosesc noua tehnologie ca să se cunoască și să pună la cale revolte împotriva statului totalitar, cum au fost manifestațiile din marile orașe ruse pentru Navalnîi.
Dacă un stat totalitar nu poate controla informația, nu poate controla decât foarte greu populația, fapt dovedit de necesitatea trecerii în ilegalitate a formațiunilor de opoziție ruse care au fost catalogate drept ,,teroriste”.
Dacă anterior Putin nu a uzat de o asemenea lege total antidemocratică a făcut-o pentru că deținea controlul social sau spera să-l obțină prin mijloace mai puțin contondente.
Acum teama ca partidul său să fie înfrânt în alegeri în unele din marile orașe ale Rusiei, cum s-a întâmplat la Vladivostok, și să aibă în Dumă o opoziție care să susțină idealurile lui Navalnîi l-a cutremurat și s-a repezit să elimine această posibilitate cu orice risc.
Mă aștept ca țarul să construiască și să implementeze un sistem asemănător Internetului prin care să controleze traficul și informațiile după modelul chinezesc.
Acesta va fi un nou pas antidemocratic care va inflama nu numai societatea rusă, ci și democrațiile occidentale. Poate că acest lucru va însemna noi sancțiuni economice și politice pentru Rusia, dar atunci când o dictatură alunecă pe panta măsurilor antidemocratice nu se mai poate opri și abuzează de ele.
Nici pe plan extern lucrurile nu stau bine. După ani de război hibrid inițiat de Rusia, iată că a sosit vremea când SUA s-au trezit și amenință cu represalii, iar UE, vrea, nu vrea, va adopta și ea aceeași linie.
Schimbarea din Germania nu e văzută cu ochi buni
Schimbarea doamnei Merkel din șefia CDU și noile alegeri parlamentare profilează o schimbare de mentalitate politică, care este în defavoarea Rusiei.
Noii actori politici germani nu numai că sunt pentru păstrarea sancțiunilor împotriva Rusiei, dar privesc Nord Stream II cu realism, văzând gazoductul a fi ce este în realitate: un instrument de presiune asupra Ucrainei.
Bineînțeles că de la nivelul declarativ al politicienilor până la implementarea unor măsuri economice și politice care să scoată Germania din atitudinea conciliantă față de Putin mai este cale lungă, dar perspectiva este cu adevărat îngrijorătoare pentru Kremlin.
Anunțatele investiții militare americane din Europa de Est vor crește capacitatea de ripostă a NATO și constituie un motiv de îngrijorare serios pentru Moscova.
Acest lucru este considerat ca o amenințare majoră pentru Rusia de parcă lucrurile s-ar petrece unilateral, de parcă armata rusă nu ar fi la granițele NATO, de parcă armata rusă nu ar fi inima conflictelor înghețate din Moldova și Georgia, de parcă nu Rusia ar fi invadat Crimeea și tot ea n-ar fi parte a conflictului din Donbas.
Exercițiile navale din Marea Neagră au crescut irascibilitatea Rusiei la cote maxime, pentru că sunt primele acțiuni militare care nu țin cont de liniile roșii trasate de țarul de la Kremlin.
Aviația rusă parcă este pe picior de război și vrea să dea impresia că nu va da un pas înapoi în privința chestiunii apelor teritoriale ale Crimeii. Trebuie să recunoaștem că NATO, permițând trecerea navelor sale prin aceste ape considerate ca fiind ucrainene, a găsit punctul nevralgic al problemei și a pus Rusia într-o poziție ofensivă.
Toate aceste lucruri sunt în defavoarea Rusiei, iar nevoia Kremlinului de a le prezenta din punctul propriu de vedere într-un document oficial de nivelul strategiei de apărare este un act politic important.
În strategie se discută, de fapt, indirect cu SUA și UE, nu doar direct cu statul rus. După ce a expus aceleași puncte de vedere la întâlnirea cu președintele Joe Biden la Geneva, țarul Putin le legiferează, ca să le confere greutate și pe plan intern, ca să justifice viitoare acțiuni ale Federației Ruse și să traseze granițe pentru Occident.
Putin a intrat în defensivă, se poate vedea acum cât de păguboasă a fost politica externă a lui Trump. După ce decenii întregi a văzut Europa de Est și Ucraina ca pe terenul propriu de acțiune, țarul de la Kremlin s-a trezit înconjurat.
Granița adevărată a NATO este împinsă spre est, acum nu doar cu precauție, ci și cu curaj. Iar dacă Putin a vrut să facă din strategia de apărare un document care să sperie Occidentul, în același timp a marcat și lucrurile de care se teme cel mai mult.
Dacă a pus pe plan secund pericolul intern, țarul greșește, mie mi-ar fi mai teamă de cei ce se pregătesc de alegerile interne sau de manifestații, decât de un distrugător britanic, care a intrat trei mile marine în interiorul apelor capturate de Putin de la ucraineni.
Citeşte şi:
