Pe lângă genocid, distrugeri, crime și jaf, războiul din Ucraina a declanșat în aproape un singur an de război un exod cum rareori s-a văzut în istorie. Cifre oficiale nu prea există, dar ONU vorbeşte de peste 8 milioane ucraineni – în majoritatea femei și copii – care și-au părăsit casa presați de invazia rusă, plecând spre necunoscut, din calea invadatorilor.
Dar nici în tabăra acestor invadatori, situația nu-i tocmai roz. Sute de mii de ruși, poate chiar milioane – inclusiv bărbați incorporabili – au luat calea exilului, iar dacă n-au reușit ei, atunci și-au trimis familia: soția și copiii.
Șochează informațiile despre acele soții care încă n-au născut, dar care, gravide fiind, caută să nască undeva într-o țară străină, contând că acolo viitorul copil ar avea norocul să devină cetățean străin.
Poate o dinamică dintre cele mai interesante a acestor pribegii o relatează ziarul de limbă spaniolă El Pais, care nota, în ediția de sâmbătă, că „De la începutul războiului ruso-ucrainean, izbucnit acum aproape un an, și până în prezent, 10.500 femei însărcinate au sosit din Rusia în Argentina, anume ca sa nască aici. Atenție: nu sunt estimări, sunt cifre oficiale”.
Oficialii argentinieni presupun că respectivele doamne au dorit să nască în țara sud-americană, întrucât legislația de aici oferă posibilitatea obținerii unei a doua cetățenii pentru acești copii, cu perspectiva unor avantaje în terțe țări, mult mai permisive în fața celor cu cetățenia argentiniană decât rusă.
Avantajele sunt atractive: cetățenii argentinieni pot circula fără viză în 171 de țări și pot obține fără dificultate o viză de călătorie în SUA, pe o perioadă de zece ani.
Majoritatea gravidelor poposesc cu un pachet complet de servicii, pre-plătite: bilet de avion, transfer la hotel, sejur complet, interpret spaniolă-rusă, spitalizare, asistență medicală pentru ele și pentru bebeluși, formalitățile necesare pentru înregistrarea bebelușului în evidențele argentiniene și tot ce mai trebuie.
La epuizarea pachetului de servicii, doamnele speră să plece acasă, ținând în brațe un cetățean argentinian, cu dublă cetățenie.
Autoritățile de imigrare din Buenos Aires susțin că aproape 70% dintre gravidele care nasc aici nu rămân în țară mai mult de câteva luni. Cam atât ar dura ca să obțină un pașaport argentinian pentru bebeluși și să studieze posibilitatea ulterioară de a li se alătura și părinții, ca să nu rămână familiile despărțite.
Dacă nu le ține buzunarul pentru planul A, trec la planul B: lasă bebelușul unei persoane de încredere pe bază de procură (nu-i greu să găsești o persoană de încredere, contra cost), urmând să revină. Dar au fost și cazuri când n-au mai revenit.
Nu întâmplător, dintre cele cca. 10.500 de mame care au optat să nască în Argentina, peste jumătate, mai exact, 5.819 cazuri, au sosit în ultimele trei luni, cam de la data când președintele Federației Ruse a anunțat mobilizarea parțială.
Celelalte, până la concurența cifrei de 10.500, sunt sosite – iarăși neîntâmplător – de aproape un an: data când același președinte anunța declanșarea Operațiunii Militare Speciale.
Este alarmant să auzi că atâtea mii de femei gravide își părăsesc țara. Dar, dacă buzunarul le-ar permite tuturor gravidelor asemenea lux, atunci poate cifra ar fi ajuns de zece ori mai mare, iar maternitățile din Rusia puteau trage zăvorul: „închis”.
În ce privește costurile, ziarul La Voz informează că „pachetul de servicii” nu este deloc ieftin. Biletul Moscova-Buenos Aires este (numai dus) între 2.000 și 5.000 de dolari de persoană, închirierea unui apartament începe de la 500 de dolari pe lună. Aceste cheltuieli nu sunt însă singurele.
Chiar și un pachet modest de servicii, care include transportul, chiria pe trei luni aferentă unui mic apartament, serviciile medicale într-o clinica privată, inclusiv medicamente și hrană pentru mamă și bebeluș, cheltuiala se poate ridica ușor la 20.000 de dolari.
De aceea, cele mai multe gravide din Rusia sunt nevoite să dea naștere unui cetățean rus get-beget, la maternitatea populară din patria mumă, cu cheltuieli minime.
Dar nici gravidele îndestulate, cu poșeta plină, cu cont la bancă și cu servicii pre-plătite all inclusive, nu sunt într-o situație tocmai plăcută. Adevăratul scop al aventurii lor turistice nu poate fi păstrat secret.
În acest context, un comentator al postului TV Todo Noticias nota, cu o vădită eleganță, dar și o oarecare prudență: „Suntem încântați că ele vin să locuiască în Argentina, dar se întâmplă ca, după ce au ajuns și au născut, îi înregistrează pe copii ca argentinieni, lasă cuiva o procură de tutelă, pleacă acasă și nu se mai întorc, poate niciodată”.
Chiar dacă situația poate părea un simplu fapt divers, unele conotații mi se par înfricoșătoare. Căci nu este vorba despre un caz sau două. Sunt peste 10.500 de cazuri numai în Argentina. Dar câte alte asemenea „Argentine” n-or mai fi peste tot în lume?
Estimând, descoperim un adevărat dezastru demografic la care își expun țara liderii ruși, după ce au măcelărit în război o parte din populație, altă parte a plecat în exod de teama rachetelor, mulți bărbați s-au făcut nevăzuți de teama mobilizării, iar celor nenăscuți încă, mămicile le caută o cetățenie – oricare ar fi ea, numai rusă să nu fie.
Încet-încet, cea mai întinsă țară din lume se depopulează.
Mă întreb cu titlu de curiozitate: oare, s-a mai întâmplat așa ceva în istorie?
Marii cuceritori s-au preocupat să aducă oameni în imperii, nu să le depopuleze. Învățam în școală că suzeranii otomani confiscau anual câte 500 de copii din principatele române și-i „turceau”.
Romanii aduceau în Peninsulă persoane capturate de la popoarele învinse. Columna lui Traian stă mărturie că nici pe daci nu i-a ocolit această tristă soartă.
Faraonii egipteni aduceau sclavi de peste tot, unde repurtau victorii, pentru manoperă la giganticele lucrări înălțate de ei în Valea Nilului.
Toate acestea sunt însă situații care au dus la popularea, nu la depopularea unei regiuni. Există însă un caz notoriu de depopulare – chiar totală – cea a poporului hitit. Hitiții erau un popor numeros, cu o istorie proprie, o limbă și o scriere proprie, cu conducători civili și militari, cancelarie diplomatică.
Ei bine, acest popor, altădată puternic și numeros din Asia Mică și Orientul Mijlociu, a dispărut de pe hartă aproape brusc. O țară mare s-a depopulat 100%.
S-au emis multe ipoteze romanțate, dar niciuna n-a devenit teorie.
Unii au susținut că țara ar fi fost victima unei epidemii. Dar unde sunt scheletele celor răpuși de boală – căci nu s-a găsit nici măcr unul, cu excepția celor din cunoscute necropole?.
Alții au vorbit de o flotă cuceritoare a „popoarelor mării”, dar totul se bazează pe legendă și nimic pe istorie.
Evenimente au fost multe, istoricii leagă faptele între ele, dar dispariția bruscă a acestui popor, depopularea întregii țări, este încă departe de a fi total clarificată. Cu titlu de curiozitate îmi permit să citez modul cum tratează acest aspect enciclopedia Wikipedia, în finalul unei relatări bine documentate:
„Regatul hitit a dispărut astfel din istorie. O mare parte a teritoriului său a fost ocupată de Asiria. (…) O mulțime de probleme interne au contribuit și ele la colapsul regatului hitit. Dar sfârșitul regatului era parte a unei catastrofe mai largi…”
Mi-am amintit de hitiți, cu gândul la un istoric al viitorului, undeva să zicem, peste două sau trei secole, când s-ar putea întreba despre motivația care a determinat unul din popoarele mari ale secolului 21 să se lase depopulat rapid, inclusiv după ce mii de femei au plecat să nască pe alte meridiane, cum fac – de exemplu – somonii?
Istoricul ar putea construi multe scenarii, dar pun pariu că nu i-ar da prin cap varianta cu autocratul care își depopulează singur țara, convins că așa e bine.
Iar istoria ar mai înregistra astfel încă o enigmă nerezolvată.