Cu o privire severă, cu un aer de bătăuș de cartier, fericit că a intrat în afaceri cu băieții deștepți, Gabriel Țuțu, fostul director Romarm, pus sub acuzare de DNA pentru abuz în serviciu, trafic de influență și fals intelectual, reprezintă noua elită din România.
Fumează trabuc, cară câteva kilograme în plus, neras și descheiat la cămașă, omul cheie al industriei de apărare aduce mai mult cu un traficant de arme rus decât un profesionist chemat să pună pe picioare o activitate economică importantă, în contextul perioadei tensionate prin care trecem.
Gabriel Țuțu a fost numit să conducă 15 fabrici de armament, aflate în subordinea Ministerului Economiei, deși avea o interdicție de cinci ani de a lucra în domeniul asigurărilor, după o serie de escrocherii pe care le făcuse în timp ce conducea o firmă din domeniu.
De asemenea, a fost vreme de un deceniu agent de informații, angajat al SRI, cum anunță în prezentarea de pe site-ul companiei publice.
Punerea lui sub acuzare pentru achiziționarea și distribuirea de măști neconforme e al doilea caz după cel al lui Adrian Ionel, fost director UNIFARM, condamnat la 6 ani și opt luni închisoare pentru că a luat 780.000 de dolari mită.
Acesta se ocupa cu oferirea de contracte preferențiale unor firme pentru echipamente de protecție necesare sistemului de sănătate în perioada pandemiei.
O nouă politică de cadre
În ce privește atitudinea, cei doi par a fi frați, dar nu sunt, altceva au în comun.
Ei reprezintă noua elită care a trecut prin SRI sau „academia agenției”, care populează toate instituțiile centrale, dar și multe din administrația locală, companii publice sau structuri deconcentrate.
Începând cu sfârșitul anilor ‘90, „o nouă politică de cadre” a fost lansată în România după o serie de scandaluri financiare, privatizări frauduloase, falimente bancare și un carusel de scheme Ponzi, care au bulversat și sărăcit populația în deceniul care a urmat prăbușirii regimului comunist.
Într-o serie de întâlniri, liderii partidelor politice semnează în data de 21 iunie 1995 „Declarația de la Snagov”, documentul prin care România începea un lung proces de reformă și pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană, dar și NATO.
Deși pare incredibil, semnătura lui Gheorghe Funar, atunci liderul PUNR, dar și cea a lui Corneliu Vadim Tudor, președinte PRM, se află pe documentul respectiv.
La acele întâlniri, care au cuprins dezbateri cu experți din toate domeniile, a apărut și ideea, generoasă la acea vreme, că dacă România vrea să devină un stat democratic, puternic și competitiv are nevoie de o clasă de profesioniști de „încredere”, care să administreze averea publică, să n-o deturneze în buzunarele proprii sau ale unor puternici ai zilei.
România venea după un deceniu de jaf, în care toate companiile publice au fost falimentate și apoi transferate în portofoliile unor persoane și grupuri private.
Vremea mogulilor
Dar de la idee la aplicare a fost un drum lung și întortocheat.
Astfel s-a ajuns ca în anii 2000 întreaga societate să fie controlată de „moguli”, persoane îmbogățite peste noapte în urma unor „privatizări dubioase”.
Cei mai de seamă reprezentanți ai acestora au fost Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu și Dan Voiculescu.
Bogăția și puterea lor a devenit atât de mare încât s-a declanșat un război între ei, mogulii care se aliaseră, și grupări politice, pentru controlul statului.
Confruntarea a atins punctul culminant în 9 martie 2009, atunci când Sorin Ovidiu Vântu, proprietarul unui trust media, urmărea să-l înlăture pe Traian Băsescu, președintele de atunci.
Mogulul sună la o emisiune-dezbatere care se desfășura pe postul al cărui acționar era - Realitatea TV - și comentează afirmația făcută de jurnaliștii din studio cum că „avem un stat slab”. Vântu face un îndemn șocant, care a rămas în conștiința publicului: „Întăriți-vă statul!”
Expresia, în mod simbolic, a stat la originea politicii de „militarizare” ca o reacție la atitudinea mogulului, în realitate o nouă „securitizare” a administrației publice. Termenul nu există în limba română. L-am inventat pentru a face legătură cu modul de acțiune a fostei Securități din perioada comunistă, care controla și ea întreaga societate.
Noua origine socială sănătoasă
Profitând de sprijinul larg al opiniei publice sătulă de aroganța marilor îmbogățiți și de seria nesfârșită de scandaluri de corupție ascunse sub preș de autorități, a început procesul de promovare în funcții cheie doar a celor care aveau o „origine socială sănătoasă”, adică trecuseră prin instituțiile de învățământ ale SRI, lucraseră acolo sau în alte agenții de informații ale statului.
Așa au înțeles, la vremea respectivă, „întărirea statului” Traian Băsescu, președintele României la acel moment, și George Maior, directorul SRI.
Dar procesul început atunci s-a tot accentuat, indiferent de formațiunile politice care s-au perindat la putere.
În opinia mea, principalii vinovați pentru perpetuarea și accelerarea acestui proces sunt liderii politici, parlamentari, dar și aleși locali, care se bat să se asocieze cu reprezentanți ai serviciilor de informații, să promoveze și să angajeze foști lucrători din agențiile secrete, sperând în acest fel că vor avea „protecție” în fața legii.
Pe de altă parte, „serviciile” încurajează acest tip de comportament, care le permite accesul în mediile politice și în zonele de decizie, folosind, de cele mai multe ori, influența obținută în interes personal.
Academicienii SRI
În perioada 2016-2019, atunci când Liviu Dragnea și-a propus să impună în România un regim politic autoritar și populist, a avut loc o nouă confruntare între un președinte, Klaus Iohannis, ajutat de serviciile secrete, dar sprijinit și de o mare parte a opiniei publice, și un lider politic corupt, care voia să stopeze „domnia legii” (rule of law) și statul de drept.
Liviu Dragnea a fost înfrânt, democrația a învins, dar prețul plătit a fost o și mai mare putere oferită pe tavă serviciilor secrete.
Pandemia și războiul din Ucraina au dus procesul de „securitizare” a României la nivele paroxistice, ajungându-se în situația în care SRI controlează și poate influența prin „academicienii săi” multe instituții din țară, partide politice și companii.
Transferul puterii
Talentatul domn Țuțu este un reprezentant important al acestui val de „profesioniști”, împinși de multele agenții de informații în poziții cheie, unde nu fac altceva decât să servească interesele celor care i-au numit.
Astfel, România, cu război la graniță, a ajuns în situația să aibă o industrie de apărare falimentară, fără un cuvânt important de spus în ce privește desfășurarea evenimentelor din regiune.
A fost marginalizată de politica externă a Poloniei, care a devenit principala forță strategică din estul Europei.
După o perioadă de 15 ani asistăm, în realitate, la transferul puterii din mâinile unui număr de moguli în cel al unei elite a serviciilor de informații, care au distrus educația prin flagelul plagiatelor, etica socială, prin impunerea și promovarea „pensiilor speciale”, dar și o serie de companii publice și instituții, incapabile să se modernizeze și să funcționeze în interesul cetățenilor din cauza dublei comenzi, civile și „militare”.
Ștampila de patrioți
În opinia mea, Klaus Iohannis, care a avut un al doilea mandat catastrofal, după ce în primul a luptat pentru supraviețuire cu Dragnea, e responsabil și, mai mult, a încurajat procesul de „militarizare” a României, prin care s-a eliminat promovarea angajaților din domeniul public pe criterii de valoare, experiență și studii, fiind înlocuiți de „domnii Țuțu”, care flutură prin aer „ștampila de patrioți”, obținută de la SRI, direct sau indirect.
La nivelul conducerii partidelor se fac tot feluri de planuri și scheme pentru a continua acest proces, devenit toxic, în timp ce în societate mocnește o nemulțumire tot mai mare și se acumulează furia.