Narațiunile Kremlinului se insinuează tot mai mult nu la Chișinău, unde autoritățile au avut determinarea și curajul de a suspenda activitatea unor instituții media toxice, iar aici toxic înseamnă riscant pentru securitatea națională, ci la București, unde mizele sunt duale și deloc ineficiente.
Au fost în ultimele săptămâni trei mari teme lansate agresiv pe piață:
- minoritatea română din Ucraina și oprimarea lingvistică;
- prigoana preoților ortodocși români de către Kiev;
- distrugerea Deltei Dunării de către Ucraina, care ar lucra pe ascuns la canalul Bâstroe.
Au fost lansate atât politic, cât și mediatic și apoi prelucrate în retorică naționalistă și anti-occidentală de diverși purtători de mesaj și, prin excelență, de AUR, un partid care se umflă pe zi ce trece, alimentat exact de temele care apar mai întâi în mainstream, la actori politici instituționali, pentru ca în mișcarea a doua să fie împinse înspre extremități, unde capătă accente grotești.
Teoria spune că un fake news capătă aderență cu cât e mai gogonat, mai grotesc, suscitând astfel adeziuni de gloată.
Această strategie în doi timpi:
1) lansarea temei de la nivelul unei autorități politice, cum a fost cazul Bâstroe, unde ministrul Transportului a fost cel care a pus-o pe agendă;
2) preluarea ei în registrul naționalist grosier și adăugarea elementelor care se adresează resentimentelor, furiei și emoțiilor negative, cum, în același caz, o fac anumite instituții media și AUR – are o miză duală:
- Pe de o parte, fisurează încrederea în instituțiile statului, delegitimează autoritatea. Cu atât mai mult, atunci când autoritatea în culpă nu restaurează adevărul și încrederea.
În cazul Bâstroe, cu toate că președintele Klaus Iohannis a afirmat că Ministerul Transporturilor știa de lucrările pe care Ucraina vrea să le execute încă din toamnă, ministrul de resort a anunțat alarmist că România nu știe ce face Ucraina, dar pare că adâncește canalul Bâstroe, cu efecte nocive asupra Deltei Dunării.
Așadar, un ministru a lansat în arenă o temă alarmistă, care avea toate detaliile pretabile unei speculări, despre care președintele țării avertizează că nu e verificată.
Cu toate acestea, la ore bune după darea în vileag, autoritățile în culpă nu au explicat eroarea și nici nu au desemnat persoana/instituția care le-a furnizat o astfel de informație neverificată.
Sigur, președintele a avut o poziție moderată, dar a spus câteva lucruri clar: că autoritățile române fuseseră înștiințate, că toată această inflamare creată de politicieni servește Moscovei. Atunci, nu e cazul unei anchete care să-i spună președintelui exact care a fost traseul, dacă a existat vreo manipulare, dacă instituțiile și politicienii români sunt vulnerabili în fața Moscovei?
Gravitatea este exponențială, fiind vorba despre un element care ar putea fi folosit în războiul hibrid dus de Moscova, pentru că intenția aici este portretizarea negativă a Ucrainei, pentru a obține inversarea rolurilor de victimă și agresor.
Exact aceeași strategie utilizată în cazul temelor precedente, minoritatea română și preoții ortodocși români din Ucraina.
- Pe de altă parte, cresc curentele marginale, extremiste, potențând frustrările, resentimentele și sentimentul de victimă al oamenilor.
Nu e o strategie nouă, e folosită de Viktor Orban la Budapesta, a folosit-o și Nehammer la Viena, în campania pentru alegerile locale, unde la mijloc a fost și dosarul Schengen, o temă care în statele vestice e comercializată politic strict negativ.
AUR este cel care stă la prindere și se poate urmări și cronologia faptelor: ministrul Transporturilor și apoi șeful PSD lansează tema, cu autoritate instituțională – apar purtătorii de mesaj din spațiul public, care adaugă temei elemente naționaliste - tema este preluată și pusă în scenă de AUR/George Simion, care conectează direct segmentele marginale cu tema cetății asediate.
Din acest moment în care tema este abandonată de mainstream, fără ca autoritatea să restabilească adevărul integral și responsabilii și fără o analiză publică a consecințelor, ea capătă accente grotești și duce nu doar la creșterea AUR, ci la alimentarea tezelor suveraniste, anti-occidentale și anti-ucrainene.
Tema se sparge, așadar, în narative care vehiculează griji concrete ale oamenilor: astfel, sunt împachetări media care au pus laolaltă dosarul Bâstroe și banii europeni dați ucrainenilor, când copiii români au și ei nevoie.
Nu poate fi o coincidență că exact asta e și retorica lui Șor la Chișinău.
Această strategie amplă de răsturnare a adevărului este una utilizată de macabrul aparat represiv al URSS, în care victima trebuia nu doar ucisă, ci și compromisă.
În cazul nostru, sunt trei narațiuni de forță, a căror intenție este aceea de a detrona Ucraina de pe scaunul victimei, transformând-o, la rândul ei, în călău pentru alții.
Prinde în România, pentru că există acest teren al unui complex de nedreptate istorică (toate nedreptățile pe care românii le resimt sunt la scară istorică), dar mai ales pentru că nu sunt limitate la instituții media de propagandă și la marginali, ci sunt direct legate de instituții ale statului, folosite, după cum arată, pentru a regla conturile între PSD și PNL. Or, tocmai aici e semnalul de alarmă.