Putin vrea o nouă ordine mondială, dar în afară de produse petroliere, război în Ucraina și foamete la nivel global nu poate livra altceva lumii.
Mi se părea o mișcare mai inteligentă dezvoltarea relațiilor economice cu India, Brazilia, Africa de Sud sau Pakistan, ca o contrapondere la politica globală a SUA.
Dar economia Rusiei atâta poate, cât a făcut până acum, mai mult nu. Economia rusă nu poate participa la o cursă cu economia SUA, va pierde cum a pierdut URSS Războiul Rece. Și atunci resursele URSS erau mai serioase ca acum, iar influența ei militară în lume era incomparabil mai mare.
Putin nu poate accepta că Rusia riscă să ajungă din decăzuta poziție de putere regională o țară oarecare, adică un mare nimic geopolitic. O țară care livrează materii prime și depinde de tehnologia occidentală, o țară care asistă neputincioasă cum Europa se dezvoltă economic cu materiile ei prime, în vreme ce economia rusă bate pasul pe loc.
Asta încearcă locatarul de la Kremlin prin această invazie, să readucă Rusia în prim-planul politicii mondiale pe calea armelor, pentru că economic Rusia este neputincioasă.
Dacă a reușit cumva asta, adică a reușit să fie în prim-planul economic și politic mondial prin invadarea Ucrainei, viitoare negocieri de pace vor coborî Rusia la nivelul de stat puternic și cam atât, de aceea, nu văd Rusia captivă în această paradigmă mergând la negocieri, de aceea, nu o văd cedând.
Ghinionul este că, și dacă va păstra ce a cucerit acum, Donbasul și Crimeea, înghețarea inevitabilă a conflictului nu va crește anvergura mondială a Rusiei, ci o va scufunda în negura refacerii economiei.
Dacă termenul de două decenii avansat de analiștii economici vestici pentru a reveni la produsul intern brut de dinainte de invazie este real, atunci Rusia va dispărea din politica mare.
Mai mult, dacă Europa se va implica – și nu va avea încotro, se va implica – în reconstrucția Ucrainei, iar Rusia va bălti în zona neputinței economice, povestea de succes a Ucrainei va umbri și mai tare imaginea de putere regională a Rusiei.
Nu au trecut nici trei luni de la impunerea de sancțiuni, și Rusia deja nu se simte confortabil. Dar dacă sancțiunile vor continua astfel încă jumătate de an sau chiar un an după o înghețare a frontului?
Economia rusă își va continua căderea până în pragul unei implozii. Atunci SUA și Ucraina vor avea o armă puternică de negociere, care să determine Rusia să se retragă parțial din unele zone ocupate în schimbul ridicării sancțiunilor.
În câțiva ani, dependența Europei de petrolul și gazele rusești se va diminua, iar prețurile astăzi inflamate se vor calma. Asta va însemna reducerea bugetului rus și diminuarea capacității statului de a revitaliza rapid economia.
Mai mult, nevoia de revanșă va determina Rusia să-și dirijeze resursele spre industria de apărare, ceea ce va face și mai dificilă revenirea economică.
Există un singur mod pentru Rusia de a atenua asta, de a căpăta o șansă ca să-și revină rapid, și anume un ajutor chinez masiv, pentru că nu văd India, Brazilia sau Africa de Sud investind în economia rusă.
China ar avea nevoie de Rusia ca aliat împotriva SUA, mai mult, ar avea nevoie de un partener puternic. Dar va avea voința politică și mijloacele economice să contribuie masiv la revenirea economiei ruse, dacă aceasta se va prăbuși? Asta este dilema, rămâne de văzut cum se va poziționa China în problema reconstrucției economice ruse.
Mai degrabă, Rusia va fi nevoită să exporte mai multe materii prime, ca să încerce să-și vindece economia, iar asta va duce la scăderea prețurilor gazului și petrolului pe piețe, ceea ce nu va fi convenabil pentru Moscova.
Pespectiva economică pentru Rusia post război este destul de sumbră și va depinde de cât de mult timp vor acționa sancțiunile economice. De aceea, prelungirea războiului în Ucraina cu un an sau mai mult nu este o idee tocmai bună pentru Rusia, pentru că pe lângă consumul de resurse sancțiunile vor avea vreme să lucreze.
Nici URSS nu s-a prăbușit într-o zi, a fost nevoie de decenii de înflorire economică a Occidentului ca prăbușirea economică să devină evidentă.
În acest context, nu înțeleg graba unor domni politicieni ca Macron sau Scholz de a ajunge rapid la un armistițiu cu Rusia. În ciuda costurilor, un război de durată va avantaja Vestul și va dezavantaja Rusia. Înghețarea conflictului, dacă va însemna menținerea sancțiunilor, va avantaja tot Vestul.
Singura variantă bună pentru Rusia ar fi să recunoască realitatea, să declare obiectivele ,,acțiunii speciale” ca îndeplinite și să-și negocieze retragerea ca pe o victorie. Să se extragă din acest conflict păgubos înainte ca pagubele economice să devină aproape insurmontabile.
Să negocieze de pe poziții de forță cu Ucraina și cu Vestul, pe principiul pământ contra pace. Să lase Ucraina cu parte din infrastrutură distrusă și Occidentul cu grija cheltuielilor pentru refacerea ei.
Să lege și mai mult exportul de petrol spre Europa de pământul ocupat acum, ca să cedeze cât mai puțin la negocieri.
Să folosească pretextul înfometării Africii ca motiv umanitar ca să stopeze acțiunile militare.
O astfel de acțiune ar fi o pedeapsă suficientă pentru Ucraina și pentru Occident, Putin ar face Vestul să plătească un preț economic mare pentru independența Ucrainei și drumul acesteia spre NATO și UE. Iar Rusia va ieși bine din aventura asta și intern și extern, va juca cu aplomb cartea națiunii ce limiteză pedepsirea „agresorului” SUA de grija națiunilor „prietene” din Africa.
Dacă Rusia ar lua în calcul că „războiul” hibrid cu SUA va continua și ar fi total contraproductiv pentru ea să dispară din peisaj mai mult de un deceniu, ar proceda la extragerea din conflict, nu ar juca totul pe cartea militară, și-ar păstra muniție și pentru războiul de după război.
Dar nu cred că acest lucru se va întâmpla, mai degrabă Putin va escalada conflictul, dacă va fi pus cu spatele la perete, în loc să negocieze inteligent înainte ca asta să se întâmple.
Nu, Putin nu va renunța la ambițiile sale militare și va antrena Rusia în marasmul militar și economic care va duce la slăbirea ei, poate chiar la o criză economică lungă și greu de străbătut.
Putin va juca jocul autocratului pentru care altceva decât victoria totală nu există, victorie obținută cu orice preț.