‚‚Să trimitem controale la companiile austriece din România, să le rupem cu amenzile’’. Alții, mai îngăduitori, merg doar pe ‚‚să nu mai cumpărăm nimic de la firmele austriece, boicot total’’. Asta ca ‚‚răzbunare’’ pentru că guvernul austriac nu ne-a primit în spațiul Schengen.
Ok, eu nu zic să stăm și să privim senini la decizia asta, înțeleg că emoțiile sunt mari, dar oare a lovi firmele austriece din România e cel mai bun lucru pe care-l facem?
Și nu, întrebarea ‚‚da’ ce vrei, bă, să stăm cu mâinile în sân?’’ sau ‚‚tu zici să ne lăsăm călcați în picioare?’’ nu a însemnat niciodată că să faci ceva înseamnă să faci ceva nociv pentru tine. E ca și cum te înjură unul și tu îți tai o mână. Asta-l va învăța minte!
Iar dacă amestecăm treaba cu ‚‚da’ ăia care taie pădurile…?’’ deja o dăm în prostii. Păi dacă taie ilegal să-i luăm pentru aia, ce treabă are Schengen? Sau au tăiat ilegal doar în ultimele 2 săptămâni? Să aplicăm legea când e de aplicat, nu să ne trezim doar când e cu Schengen!
Poate ar trebui să ne gândim și că APROAPE TOT ce le facem companiilor ăstora din Austria (sau oricare altă țară) are efecte negative mai multe pentru România.
Hai să ne uităm la câteva motive:
- Treaba asta cu controalele și alte lucruri pentru motive politice e abuzivă și n-ar trebui măcar să vorbim despre așa ceva într-un stat care nu e confederație tribală.
Te decredibilizează ca stat și îți aduce neplăceri politice pe termen lung. Dacă așa acționezi, chiar că ar trebui să-ți pui întrebări dacă meriți să fii într-un club al regulilor. Și da, distincția între statul austriac și firmele austriece ar trebui făcută, că nu-i totuna.
- Pur și simplu, companiile austriece afectate de boicoturi sau controale abuzive vor plăti mai puține taxe și vor angaja mai puțini oameni din cauza asta.
Știu, la îndemână e afirmația ‚‚dar ăștia oricum nu lasă niciun ban în țară’’. Niciun ban înseamnă câteva miliarde plătite ca taxe și alte lucruri. Credeți că are de pierdut în primul rând statul austriac? Păi taxele alea la noi intră. Sunt miliarde. Doar OMV Petrom a plătit peste 2 miliarde în 2021. Ne permitem să mai tăiem din ele câteva sute de milioane sau cum? Din pix, da. Din fața calculatorului, unde toți suntem războinici, da. În viața reală există consecințe.
Sigur că Rareș Bogdan, care îndeamnă la boicoturi în timp ce ia 10.000 de euro pe lună de la Parlamentul European și e putred de bogat, inclusiv din contracte de stat, nu va fi afectat, el tot bogat va rămâne și dacă pierde economia. El doar va câștiga politic. Dar noi, ăia din economia reală, s-ar putea să nu fim atât de norocoși.
- Dacă e mai serios, vor trebui, pur și simplu, să reducă din cheltuieli, vrând-nevrând. De unde credeți că vor tăia prima dată?
Nu știu, dar dacă trebuie să concediezi oameni, pun pariu că nu pleacă directorii austrieci și nici cei români. Pleacă muncitorul de rând. Casiera. Băiatul de la pompă. Pleacă una dintre cele 3 doamne de la administrativ. Pleacă 2 ingineri din 7. Și tot așa.
Sigur că e ușor să vorbim când nu suntem noi ăia. Sigur că Bulache Dandanache cu un nume cunoscut și o mulțime de urmăritori nu va suferi din cauza îndemnurilor la boicot pe care le face. Pentru că nu lucrează la o companie austriacă și obiectivul lui e să devină viral pe social media. Îl doare-n cot de consecințe, pentru că nu le suportă el.
Dar zecile de mii de oameni care lucrează la companii austriece s-ar putea să nu mănânce Facebook și Twitter, ci să vrea doar să-și hrănească familiile. E ușor să vorbim când nu suntem noi ăia. Foarte ușor. Pentru oamenii ăia, în economia asta, s-ar putea să fie al naibii de greu.
Putem pierde ușor câteva mii de locuri de muncă.
Da, știu, ‚‚nu ne mai lăsăm călcați în picioare’’. Remarcabil, ce să zic, dar să vezi ce-l ajută la demnitate pe omul ăla care și-a pierdut slujba!
- Putem să dăm în OMV Petrom, dacă vrem să dăm în statul român și în investitori
OMV Petrom merită o atenție specială. În primul rând, da, e o țintă la îndemână. Cea mai mare. Ziceți s-o lovim?
Hai să zicem că facem și abuzul de a o lovi pe motive de Schengen! Dar nu ne lovim pe noi? Păi 40 și ceva la sută din acțiuni sunt deținute de statul român, de fondurile de pensii românești, de investitori români. Cum facem?
E inteligent să dăm în noi înșine? Mă scuzați dacă nu văd nicio tumbă logică prin care se poate explica de ce am face asta, când am avea de pierdut!
- Lovitura va fi pentru credibilitatea României ca mediu de investiții
Poate cea mai mare lovitură pe care ne-o putem da e însă indirectă și nevăzută. Se numește creșterea nivelului de RISC POLITIC.
Pentru că, atunci când alte companii din alte state vor vedea ce se întâmplă, adică faptul că firme care nu au nici cea mai mică legătură cu Schengen sunt hărțuite și boicotate pe motive de Schengen, pur și simplu NU VOR MAI INVESTI AICI. E riscant.
Se duc în altă parte, în țări unde nu vor păți așa ceva. Sigur că Bulache Dandanache și Bulache Prostănache nu vor ști asta. Sigur că nici oamenii simpli care sunt indignați de decizia Austriei și caută metode să ‚‚facă ceva’’. Indignarea e un lucru firesc, din păcate, poate fi dirijată greșit, mai ales când nu știi consecințele, pentru că nu e domeniul tău.
Dar oamenii din mediul de afaceri știu.
Și consecințele pot fi în zona miliardelor. Și nu doar că pot fi, ci chiar vor fi dacă se ajunge la consecințe serioase.
‚‚Să se ducă, nu ne trebuie!’’ Bravo, mă! Și acum, tare, toată lumea: ‚‚Noi nu ne vindem țara!’’ Și ‚‚Iliescu apare, soarele răsare!’’
PS – În 2011 guvernarea Băsescu-PDL a început un atac la adresa Olandei, care ne bloca aderarea la Schengen. Și au început șicane birocratice. Tiruri cu lalele au fost blocate în vămi și florile au fost distruse, afacerile olandeze au fost avertizate că ar putea păți lucruri, unii politicieni au pus presiune pe ele. A început și un mic boicot care n-a prea prins. O campanie de presă. Ambasadorul Olandei a stat luni de zile fără să poată lucra cum trebuie, pentru că președintele nu i-a semnat decretul de acreditare și așa mai departe.
Știe cineva dacă a dat rezultate presiunea?