Bineînţeles că reforma în PSD nu se poate face pocnind din degete. Bineînţeles că nu e destul scoaterea de pe listele de parlamentari a servililor lui Dragnea.
Chiar dacă ei nu vor mai fi parlamentari, cum e cazul lui Florin Iordache sau Şerban Nicolae, vor activa în alte organisme de stat, vor păstra legăturile cu cleptocraţia tip Tel Drum.
Iar cel mai important lucru va fi că nu vor recunoaşte că au greşit pornind asaltul împotriva Jjustiţiei, votând legi care au fost favorabile infractorilor punând România într-o poziţie neplăcută în raport cu forurile de conducere ale UE.
Chiar dacă acum dragniştii sunt îndepărtaţi de pe listele parlamentare, îndepărtarea lor se face într-o manieră prea blândă, după părerea mea. Poate există temerea, la nivelul conducerii PSD, că un asalt împotriva acestor dinozauri va stârni în rândul lor şi implicit în rândul membrilor de partid o opoziţie care nu e de dorit.
Cum a primit Florin Iordache, demolatorul statului de drept, un post public pe viață cu complicitatea PNL și dezorganizarea USR
Poate acesta este stilul de lucru al lui Marcel Ciolacu, care lasă portiţe pe care oamenii lui Dragnea sa scape, crezând dumnealui că astfel partidul va fi pus la adăpost de o revoltă internă.
Că lucrurile se schimbă în partid o dovedeşte felul în care televiziunile partizane au dat mai încet sonorul în ce priveşte propaganda împotriva Justiţiei, o dovedeşte faptul că nu discută ce face domnul Marcel ci doar se mărginesc a face publice zicerile lui, fără a scormoni mai adânc dincolo de ele.
Amânarea unei poziţionări a antenelor în ce priveşte situaţia din PSD ne spune că Marcel Ciolacu nu este perceput ca un lider autentic, ca un şef de cursă lungă şi cred că aşa stă situaţia şi în partid.
Cât de mult din discursul reformator al lui Ciolacu va fi ingerat de membrii cu putere din partid?
Poate că la firul ierbii lucrurile stau aşa, dar la vârful unora dintre organizaţiile judeţene lucrurile sunt taman pe dos, o dovedeşte zvârcolirea din aceste zile a lui Marian Oprişan care ba e candidat la parlamentare, ba nu e.
E cert că acolo se duce o luptă de putere care nu se va rezolva până la alegeri şi va continua şi după ele.
Ca atare cred că toţi proscrişii de azi se vor aduna cumva în subteranul partidului, dacă nu vor avea curajul să o facă la suprafaţă.
Mai cred că până după parlamentare cernerea apelor în PSD se va face, taberele se vor defini, iar definirea lor nu se va ţine cont de linia doctrinară a lui Dâncu sau doar pe cea a afinităţii faţă de Dragnea, ci va conta enorm decuplarea partidului de la aspiratul banului public.
Cea mai puternică opoziţie în PSD va fi cea a nemulţumiţilor care vor rămâne fără paralele primăriilor. Foşgăiala asta de pe ultima sută de metri care doreşte a securiza pe mai departe contracte şi licitaţii o dovedeşte.
Deci există riscul ca domnul Marcel Ciolacu să se confrunte după alegeri cu o problemă mult mai mare: aşa-zişii oameni de afaceri rămaşi fără îmbucătura ciolanului vor pune presiune pe partid, iar reproşurile lor nu pot trece neluate în seamă, căci PSD e un partid care are nevoie de bani, care ştie să trăiască doar cu parandărătul.
Dacă armata lui Dragnea va şti să folosească acestă nemulţumire sau dacă Marcel Ciolacu va şti să gestioneze situaţia e un lucru care se va vedea la vremea respectivă. Dar va fi o luptă pentru putere şi de asta va depinde reformarea PSD, nu de ce vor spune Dâncu sau Grindeanu.
Deocamdată e călduţ în PSD, mai pleacă unul sau altul din armata lui Dragnea, mai vine vreun medic ca să sporească zestrea publicitară a lui Marcel Ciolacu. Dar pe cerul viitorului norii se adună, ameninţători.
