Misiunea de a lansa un satelit românesc are scopul de a monitoriza vegetația și sănătatea pădurilor din România și de a oferi oportunități educative.
Compania Astroscale, unde lucrează Adrian Dumitrescu, este implicată în curățarea spațiului și reciclarea sateliților prin colaborări internaționale.
Proiectul Rospin își propune să inspire și să-i determine pe tinerii talentați să lucreze în România, pentru a contribui la dezvoltarea industriei spațiale locale.
Avem plăcerea să discutăm cu Adrian Dumitrescu. El este director tehnic la Rospin, Romanian Space Initiative. O să-l rog pe el să ne prezinte cu ce se ocupă această organizație și care sunt obiectivele?
Rospin este un ONG care s-a înființat acum cinci ani, când am venit cu ideea de a pune un satelit realizat de un grup de studenți pe orbită. Între timp, organizația a crescut și avem o serie de programe educaționale pentru studenți și elevi, evenimente și prezență în peste 13 orașe din întreaga țară, având scopul de a aduna tineri din România pasionați de explorare și științe spațiale.
Am observat că aveți două arii de acțiune: Rospin Academy și Rospin School. Adică aveți o direcție în care organizați concursuri și proiecte pentru studenți și o alta dedicată elevilor de liceu. Ce înseamnă această împărțire a activităților și cum vă ajută?
Noi am început, după lansarea proiectului pentru realizarea unui satelit, cursuri la Rospin Academy, tocmai în ideea de a pregăti propriii membri ai echipei.
Acesta a fost scopul principal al Rospin Academy: să facem un curs prin care să pregătim studenți care doreau să lucreze la satelitul nostru. Însă, fiindcă am început în perioada pandemiei, am decis să-l facem online și gratuit și am avut participanți din toată țara.
Ne dorim mult să pregătim studenți din România, deoarece există foarte puține cursuri axate pe inginerie aerospațială, iar cele existente în universități nu sunt întotdeauna actualizate la cerințele industriei.
Așadar, invităm specialiști care activează în industrie sau în universități, atât din România, cât și din străinătate, cursul fiind oferit în limba engleză.
Scopul final al Rospin Academy este ca un student care finalizează cursul să acumuleze o bază de cunoștințe despre industrie și despre realizarea misiunilor spațiale, pentru a putea obține un stagiu de practică sau să reușească să-și găsească de lucru mai ușor în această industrie.
Zona dedicată liceenilor a început un pic mai târziu; Rospin Academy a demarat în 2021, iar programul pentru liceeni în 2022. La început, pentru noi a fost o necunoscută, deoarece nu mai lucrasem cu acest segment de vârstă, însă am simțit că este un grup extrem de valoros.
Scopul final al Rospin Academy este ca studentul să poată obține un internship și să înceapă să intre în industrie.
Andrei Dumitrescu, director tehnic
Adolescenții își formează pasiunile și opiniile, iar noi ne-am dorit să atingem și acest grup. Astfel, Rospin School a primit un caracter de competiție de echipă, pentru a-i menține pe elevi implicați. Organizăm echipe de 4-6 elevi, le oferim lecții și o carte de curs creată de colegii noștri din organizație și îi învățăm diverse aspecte.
În prima ediție au învățat să proiecteze rovere lunare, iar în edițiile 2 și 3 am vorbit despre rachete și modelism pentru rachete.
În acest an, ediția a 4-a, care tocmai a început, ne axăm pe sateliți. În acest fel, dacă acoperim ambele arii, am ajuns deja să avem foști participanți de la Rospin School care acum sunt studenți și urmează cursurile noastre la Rospin Academy.
În ce țară locuiești și cu ce te ocupi?
Locuiesc în Anglia din 2015, adică de 9 ani. Aici am studiat pentru licență, master și doctorat. Cea mai mare parte a timpului am locuit în Southampton, unde Universitatea Southampton are o facultate foarte bună pe zona aerospațială. De aproximativ doi ani locuiesc în Londra și, de un an și ceva, lucrez la o companie din industria serviciilor spațiale din Marea Britanie.
Și ce face această companie?
Compania se numește Astroscale și se ocupă, pe scurt, cu curățarea spațiului. Așa cum avem probleme cu deșeurile pe Pământ, la fel începem să avem și pe orbită.
Sunt inginer de sisteme, ceea ce înseamnă că mă ocup un pic de toate aspectele unei misiuni spațiale, în special de scrierea granturilor și obținerea finanțării de la Agenția Spațială Europeană sau Agenția Spațială Britanică pentru misiunile noastre.
Curățarea spațiului a devenit o necesitate, la fel cum avem deșeuri pe Pământ, acum avem deșeuri și în orbită.
Andrei Dumitrescu, director tehnic
Până acum, compania voastră a înregistrat vreo misiune reușită în acest domeniu?
Da, am avut două misiuni. Una se numește ELSA-D, lansată acum aproximativ trei ani. A fost o misiune mai mică, care a testat mișcarea relativă între doi sateliți. A doua misiune, care este în prezent în orbită, se numește ADRAS-J. Este o misiune care a avut scopul de a inspecta pe orbită o bucată de rachetă japoneză.
Intenția noastră, într-o viitoare misiune, este să interacționăm cu acea bucată și să o aducem pe o orbită mai joasă, astfel încât să ardă în atmosfera Pământului.
Rospin colaborează cu companii din România?
Suntem apropiați de un grup de ingineri care au lucrat la primul satelit românesc acum aproximativ 10 ani, la Institutul de Științe Spațiale. Acum, aceștia activează în cadrul unei companii proprii, numită Romanian Space Engineers.
Ce înseamnă să construiești un rover (mașină) pentru deplasarea pe solul de pe Lună? Am văzut că ați avut un astfel de proiect care pare că a fost destul de amplu.
Da, au lucrat câteva zeci de persoane, treizeci de echipe, dacă nu mă înșel, la realizarea lui. Evident, să îl construiești efectiv era un pic mai dificil. Dar ce i-am învățat noi pe elevi au fost câteva lucruri de bază. În primul rând, am încercat să luăm fizica pe care o învață ei în liceu și să o aplicăm în niște cazuri destul de reale, de calcul.
De exemplu, trebuie să înțelegi cum calculezi dacă roverul poate să treacă peste anumite pietre sau nu, peste un plan înclinat, ce fel de materiale se folosesc. Și, apoi, intervine partea de navigare și navigație. Am avut lecții pe partea de programare ca să înțeleagă cum se optimizează un drum. Contextul pe care l-am dat noi este că roverul trebuie să lege două baze lunare într-un viitor relativ apropiat.
Satelitul nostru va monitoriza sănătatea vegetației și partea de despădurire în România.
Andrei Dumitrescu, director tehnic
Deci, într-un proiect de genul ăsta, vin împreună o serie destul de variată de ingineri. Îi ai pe cei de materiale și structuri, care trebuie să facă structura roverului. Ai ingineri electroniști, pentru că ai nevoie de baterii și panouri solare ca să funcționeze. Ai nevoie de oameni de știință, probabil pe partea de biochimie, pentru că noi am dorit ca designul acestui rover să ruleze și un experiment la bord, atunci când se deplasează pe lună.
Nu doar să care lucruri, ci să și realizeze experimente, teste cu solul de pe lună. Ai nevoie de programatori care să fie în stare să ghideze roverul și, poate, să-l facă autonom în anumite situații.
Deci, un spectru destul de larg și am avut 30 de echipe de liceeni care au reușit să ducă la final proiectul și să vină cu câteva concepte foarte interesante.
Economia românească și noi suntem destul de puțin dezvoltați pe această parte de tehnologie înaltă, chiar și în zona de proiecte care implică o multitudine de specializări. Și, pe de altă parte, resursele de finanțare pentru astfel de proiecte sunt destul de reduse.
Care-i povestea cu satelitul?
Noi vrem să reușim să transformăm proiectul de satelit în realitate, să-l facem să ajungă în orbită.
Și pentru asta e nevoie de fonduri ceva mai semnificative. Așa că ieșim un pic, aș zice, din zona de industrie spațială, care e mai mică la noi în țară și mergem spre companii mari, poate chiar românești, sau străine, cu prezență semnificativă în România, ca să găsim parteneri cu care putem să realizăm toate lucrurile pe care ni le-am propus. Deci noi lucrăm la satelit, iar dacă reușim nu vrem să fie singurul pe care-l realizăm.
Adică, e un prim pas foarte important. Acest satelit va fi unul românesc, adică lansat sub umbrela autorităților române, dar va fi un proiect de colaborare între mai multe state europene.
Și care va fi scopul lui? De ce îl lansați? Ce trebuie să facă acest satelit?
O să încep cu scopul, pentru că e foarte important. Scopul misiunii, și asta e o chestie la care ne-am gândit foarte serios la începutul proiectului, e acela de a observa din spațiu vegetația și sănătatea vegetației din România și de a observa zonele despădurite și ce potențial de reîmpădurire există la nivelul României. În al doilea rând, va avea și un scop educativ.
Explorarea Lunii și a planetei Marte reprezintă pași critici pentru umanitate. Tot ce dezvoltăm pentru spațiu ne ajută și pe Pământ.
Andrei Dumitrescu, director tehnic
Platforma noastră vrem să fie una deschisă, în sensul în care entități externe, grupuri de elevi, studenți sau chiar companii să poată să ruleze experimente la bordul satelitului nostru. O astfel de deschidere e destul de rară. Agenția Spațială Europeană a mai avut o misiune care a făcut acest lucru și a fost foarte populară, dar s-a încheiat.
Acum, sub ce steag se află misiunea?
Din punct de vedere al celor care au conceput-o și o realizează și o vor duce la bun sfârșit, e o misiune românească.
În principiu, membrii echipei sunt studenți din România. Marea majoritate de la Politehnică, dar sunt câțiva și din alte zone.
Acum, componentele, de exemplu, momentan am cumpărat câteva și majoritatea probabil o să fie de la o companie din Bulgaria, care face platforme de satelit, ceea ce este, cred, un fapt destul de interesant.
Iar lansarea, sigur, va trebui să primim autorizații din partea Agenției Spațiale Române, iar pentru lansare sunt două scenarii: ori împreună cu Agenția Spațială Europeană, noi am fost deja într-un program de dezvoltare a unui satelit cu ei.
Dacă nu, va trebui să achiziționăm lansarea extern și, posibil, cu un Falcon de la SpaceX.
Cât de mare va fi satelitul?
Întrebarea e foarte bună, pentru că la mai multe evenimente la care am fost, venim cu macheta satelitului ca să vadă oamenii. Ceea ce spun de obicei e că va fi, aproximativ, de mărimea unei sticle de apă de 2 litri.
Cam 30 de centimetri pe înălțime, 10 centimetri pe 10 centimetri baza. Clasa aceasta de sateliți se numește nano sau CubeSats, și a pornit acum 20 de ani de la ideea de a face sateliții într-un cub de latura de 10 centimetri, care acum 20 de ani nu puteau să facă mare lucru.
Dar astăzi ai companii întregi care au sute de sateliți din aceștia pe orbită, observă Pământul și dau mai departe datele pe care le obțin cu rezoluții foarte bune.
Va fi cam de aceeași mărime cu un satelit a lui Elon Musk, din Starlink?
O întrebare bună. Cei din Starlink sunt o clasă mai mare. Clasa Starlink, adică generația 1 și 1.5, erau cam cât o masă.
3 metri pe 120 de centimetri grosime, aveau vreo 250 de kilograme. Cei din generația actuală, generația a doua, au peste o tonă. Și mai mari.
Motivul pentru care trendul în industrie acum e să se meargă spre sateliți mai mari, după ce au tot scăzut dimensiunile e că lumea vrea mai multă capacitate. Adică să transmită pe internet 5G, lucruri pe care nu poți să le faci într-un spațiu foarte mic.
Care e obiectivul de timp pentru realizarea satelitului românesc?
La finalul anului 2022, am reușit să intrăm în programul Agenției Spațiale Europene numit Flyer Satellite Design Booster.
Noi împreună cu 5 echipe, toate din Europa de Est, am intrat în acest program pe care l-am terminat în iunie anul acesta și ne-a dus până la aproape de finalizarea designului misiunii.
Am cumpărat și primele câteva componente cu o bursă de la Ministerul Cercetării. În momentul de față avem ca țintă, ca în următoarele 6 luni, să finalizăm designul și să începem să testăm anumite elemente.
Peste un an de zile, aproximativ, credem că Agenția Spațială Europeană o să deschidă un nou programul, care ne poate duce până la lansare, așa că noi vedem o lansare cel mai probabil în 2027, adică 2-3 ani de acum încolo.
Alte idei principale din interviul realizat cu Adrian Dumitrescu, managerul de proiect al unui satelit românesc:
Costuri și finanțare: Proiectul necesită între 150.000 și 200.000 de euro pentru construirea satelitului, dintre care 20.000 de euro provin dintr-o bursă de la Ministerul Cercetării. Restul fondurilor sunt strânse printr-o campanie de crowdfunding. Costul lansării, estimat la aproximativ 100.000 de euro, ar putea fi acoperit printr-un program al Agenției Spațiale Europene.
Contextul ingineriei spațiale din România: Industria spațială din România se concentrează mai mult pe partea de procesare de date și programare pentru sateliți, iar partea de hardware, de construcție efectivă de sateliți, este mai puțin dezvoltată din cauza fondurilor limitate. Proiectul de față ar putea stimula dezvoltarea acestei ramuri.
Impact educațional și de carieră: Proiectul oferă pregătire profesională tinerilor ingineri români și îi ajută să obțină competențe importante în domeniul spațial. Reușita ar putea atrage investiții și ar încuraja apariția de noi companii românești în domeniul platformelor satelitare, deși există riscul ca inginerii formați să plece în străinătate pentru oportunități mai bune.
România a lansat până în prezent câțiva sateliți, majoritatea fiind nano sateliți dezvoltați în scopuri educaționale și de cercetare.
- Primul satelit românesc, Goliat, a fost lansat în 2012. În 2023, echipa RomSpace a reușit să lanseze satelitul ROM-3 pe orbită, utilizând o rachetă SpaceX.
- De asemenea, elevii de la Liceul Internațional de Informatică București au lansat doi nano sateliți de tip Pocket Cube, cu latura de 5 centimetri, în anii 2022 și 2023.