Speranțele lui Marcel Ciolacu, câte le mai avea, de a beneficia de o finală prezidențială cu George Simion au mai primit o lovitură, odată cu lansarea candidaturii la prezidențiale a lui Cristian Terheș și a noului pol suveranist al acestuia.
Pentru George Simion, lovitura e dublă. Pe de-o parte, procentele, desigur. Bazinul electoral suveranist îl va împarți cu alți doi candidați – partea radicalizată o va lua, la fel ca în 9 iunie, Diana Șoșoacă, iar partea mai pretențioasă, Cristian Terheș.
Sigur, rămâne de văzut dacă cei doi își vor strânge semnăturile, însă, cel puțin Diana Șoșoacă a reușit și la europarlamentare.
A doua lovitură vine din faptul că dl Simion l-a așezat pe Cristian Terheș în vârful listei AUR la europarlamentare. L-a oferit așadar electoratului și partidului AUR ca pe un om politic de mare încredere. Ceea ce pune în discuție discernământul său de lider.
Macron de România
În săptămâna care urmează ar fi de așteptat ca Mircea Geoană să își anunțe candidatura la președinția României. „La nivel personal decizia mea este luată, la nivel politic și instituțional, trebuie să respect regula jocului la NATO și anunțul formal și oficial o să îl fac în momentul în care îmi termin mandatul (la NATO) și acest lucru se va termina în perioada imediat următoare”, a spus Mircea Geoană în urmă cu o săptămână.
Dar nu este vorba doar despre lansarea candidaturii în sine, ci și despre lansarea la apă a structurii politice care să mobilizeze candidatura dlui Geoana, de la strângerea de semnături, la organizarea campaniei, până la reprezentarea în secțiile de votare și, la fel de important, să dea realism planului politic al candidatului. Un președinte fără un partid pârghie politică este complet lipsit de putere.
Președintele Mișcării Civice „România renaște”, prof. univ. dr. Dumitru Borțun, cel care i-a cerut lui Mircea Geoană să candideze, a vestit joi apariția iminentă a unui nou partid.
„Se vorbește deja printre colegii mei că s-ar dori un partid. Unii vor să participe la alegeri și nu este exclus să se nască în chiar câteva zile un astfel de partid care să aibă prezență, o pondere semnificativă în Parlament și care să-l ajute pe domnul Mircea Geoană să obțină și semnăturile necesare, dar și să-i păzească voturile.”
Deci prinde contur planul „macronist” pe care Mircea Geoana îl anunța în vară la Europa FM – partidul prezidențial. E drept că în Franța, macronismul este acum într-o criză profundă, care ar putea marca eșecul final al președintelui Macron, dar noi avem mereu cu o decalare istorică, așa că e posibil ca și această ofertă cumva second hand să aibă succes.
O mai mare problemă va fi reactivitatea electoratului român față de partide, mai ales că investițiile de încredere cele mai recente în partide noi nu au fost chiar de mare succes. După cum este o discuție în ce măsură un candidat cu un partid propriu se mai poate numi independent de partide, cum se profila până acum dl Geoana.
Dacă planul va funcționa, ar putea avea efecte semnificative asupra campaniei, având în vedere că marea slăbiciune a dlui Geoană în această luptă era tocmai lipsa unui vehicul politic.
De altfel, în ultimele săptămâni, procentele dlui Geoana au stagnat, există voci care vorbeau despre scăderi, ceea ce arata că incertitudinea a devenit cumva plictisitoare pentru electorat.
Pe culoarul lui Mircea Geoană mai sunt doi competitori. Ana Birchall, de ceva vreme anunțată, și, recent intrat, Cristian Diaconescu, amândoi declarați independenți.
Dacă independența este reală, șansele lor de a aduna cele 200 de mii de semnături nu sunt foarte mari. Cu mult mai ușor va fi dacă vor fi ajutați de cei care își doresc o ciupire a procentelor lui Mircea Geoană, probabil nu spectaculoasă, dar pentru liberali mai ales, care se opintesc cât pot să-l trimită pe Nicolae Ciucă în finală, orice procent luat de adversarii din turul I e valoros.