Românii și dezinformarea: trei amenințări care ne fac vulnerabili

flavia.durach
Specialist în studiul și combaterea dezinformării online
Lector universitar doctor la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA, București. Interesele sale de cercetare includ studiul efectelor mass media în societate, cu accent pe dezinformarea online, rolul și impactul platformelor digitale, comunicarea strategică și atitudinile cetățenilor europeni.

Cum putem aprecia vulnerabilitatea societății românești în fața fenomenului dezinformării?

Noi date de cercetare conduc la identificarea unei „Matrici a Amenințărilor”, formată din trei componente: expunerea la dezinformare, excluderea vocilor de tip expert și diseminare pe fondul neîncrederii generalizate.

Problema

Despre fake news se vorbește din 2016, odată cu cele două evenimente surprinzătoare ale anului respectiv: alegerea lui Donald Trump președinte și votul în favoarea Brexit. Cele două campanii s-au folosit din plin de puterea rețelelor sociale și au fost însoțite de o cantitate considerabilă de informații înșelătoare.

Pandemia de Covid-19 și, mai nou, războiul din Ucraina justifică urgența de a înțelege și diminua vulnerabilitățile sociale. În contextul propagandei și războiului informațional, escaladarea continuă a crizei din Ucraina este cuplată cu un val de dezinformare, care exploatează vulnerabilitățile Europei Centrale și de Est, pentru a îngreuna o reacție unitară în fața problemei.

Ce îi face pe români vulnerabili la dezinformare? Matricea Amenințărilor

Anul trecut, am avut plăcerea de a lua parte la o cercetare a Asociației Eurocomunicare, împreună cu Aspen Institute România, care a investigat factorii care afectează reziliența societății românești la dezinformare.

Datele au fost colectate printr-un sondaj reprezentativ aplicat în România, în decembrie 2021. Rezultatele conduc la identificarea unei „Matrici a Amenințărilor”.

Raportul complet poate fi accesat aici.

Componenta 1. Expunerea la dezinformare

Dieta media a românilor îi expune cu ușurință la dezinformare.

În ciuda faptului că au  o încredere relativ scăzută în rețelele sociale (Fig. 1), românii accesează Facebook zilnic pentru a se informa (Fig. 2).

Dependența excesivă de rețelele sociale, precum și o tendință crescută de a avea încredere în informațiile care parvin de la prieteni și membrii familiei, în detrimentul altor surse din mass-media, cresc permeabilitatea la zvonuri și informații înșelătoare.

Fig 1. Încrederea în sursele de informare (unde 0 = încredere scăzută și 10 = încredere ridicată). Sursa datelor: proiectul „Tackling Disinformation Resilience in Romania: mapping the risks, and implementing innovative mitigation measures”

Fig 2. Frecvența utilizării surselor de informații (unde 0 = niciodată, iar 10 = zilnic). Sursa datelor: proiectul „Tackling Disinformation Resilience in Romania: mapping the risks, and implementing innovative mitigation measures”

Pasul 2. Excluderea vocilor de tip expert

Estimarea credibilității surselor de informații este o abilitate valoroasă pentru combaterea dezinformării.

Practicile sigure și eficiente de verificare a informațiilor includ:

  • evaluarea credibilității sursei,
  • evaluarea obiectivității,
  • compararea cu alte surse de încredere,
  • verificarea factuală a afirmațiilor,
  • identificarea semnalelor de alarmă (de exemplu, manipularea emoțională)
  • distincția între sursele primare și sursele secundare folosite într-o știre.

Am explorat modul în care participanții la sondaj verifică informațiile la care sunt expuși, pentru a evalua capacitatea acestora de a distinge între sursele credibile și cel înșelătoare (Fig. 3).

Am identificat o serie de practicii benefice (compararea informațiilor din mai multe surse, utilizarea site-urilor oficiale, evaluarea sursei și autorului știrii), dar și apelul frecvent la practici înșelătoare (bazarea pe intuiție/experiența personală, apelul la părerea prietenilor, familiei sau liderilor de opinie).

Fig 3. Practicile de verificare a informațiilor (unde 0 = niciodată, iar 10 = întotdeauna). Sursa datelor: proiectul „Tackling Disinformation Resilience in Romania: mapping the risks, and implementing innovative mitigation measures”

Din coroborarea datelor, am observat tendința de a exclude din conversație vocile de tip expert: românii se bazează în principal pe experiența personală și parțial pe opiniile prietenilor, familiei și liderilor de opinie (Fig. 3) și au o încredere mai mare în informațiile venite de la familie și prieteni decât cele venite de la experți (Fig. 1).

3. Diseminare pe fondul neîncrederii

Neîncrederea în instituțiile publice și sursele oficiale de informații poate avea efecte de amplificare a vulnerabilității unei persoane sau a societății la dezinformare.

Pe fondul neîncrederii, o serie de teorii ale conspirației și de afirmații nefondate pot lua amploare, reflectând perspective subiective asupra faptelor.

Așa cum relevă și alte sondaje, românii au o încredere scăzută în toate instituțiile, în special în președinție, parlament și partidele politice, care ocupă ultimele locuri în clasament (Fig. 4).

Fig 4. Încrederea în instituții (unde 0 = foarte scăzută, iar 10 = foarte ridicată). Sursa datelor: proiectul „Tackling Disinformation Resilience in Romania: mapping the risks, and implementing innovative mitigation measures”

Reacțiile și acțiunile bazate pe introducerea informațiilor sunt foarte scăzute în România în general, dar contribuie cu ușurință la diseminarea informațiilor neverificate (Fig. 5).

Cel mai adesea, românii reacționează la informațiile la care sunt expuși dându-le mai departe prin mesageria directă sau pe rețelele sociale, ajutând astfel la viralizarea lor.

Fig 5. Acțiuni după expunerea la informație („În ultimul an, cât de des....”, unde 0 = niciodată, iar 10 = foarte des). Sursa datelor: proiectul „Tackling Disinformation Resilience in Romania: mapping the risks, and implementing innovative mitigation measures”

Ce este de făcut?

Soluțiile propuse în cadrul  raportului vizează edificarea unui set de indicatori pentru cercetarea și măsurarea rezilienței, creșterea calității actului de guvernare pentru cultivarea încrederii și solidarității sociale și implementarea pe scară largă a educației pentru media (Fig. 6). 

Fig 6. Recomandări de politici publice. Sursa datelor: proiectul „Tackling Disinformation Resilience in Romania: mapping the risks, and implementing innovative mitigation measures”

Raportul a fost pregătit de către Flavia Durach și Clara Volintiru ca parte a proiectului „Tackling Disinformation Resilience in Romania: mapping the risks, and implementing innovative mitigation measures” („Reziliența în fața dezinformării în România”), finanțat de Divizia de Diplomație Publică a NATO și implementat de Asociația Eurocomunicare, în parteneriat cu Aspen Institute Romania.

Acest articol face parte din secțiunea NEW EDU, susținută de
brio