- La aproape un sfert de secol de la războiul din fosta Iugoslavie, un alt război redefinește NATO și raporturile de putere de pe continentul nostru.
- Jens Stoltenberg, secretar general NATO: Vom lua noi decizii și vom desfășura mai multe forțe de luptă ca până acum. Vom avea mai multe echipamente pre-poziționate.
- De șapte ori va crește numărul soldaților NATO prezenți pe flancul estic pentru a face față unei posibile agresiuni a Rusiei.
- Summit-ul de la Madrid va arăta încă o dată solidaritatea din interiorul alianței, dar și decizia luată deja de a sprijini Ucraina “atâta timp cât e nevoie”.
- În eurobarometrul realizat în luna iunie, 85% dintre cetățenii UE s-au exprimat pentru reducerea dependenței de materiile prime venite din Rusia.
În 2004, România a aderat la NATO. Această realizare a fost determinată de acțiunile unui alt dictator din vecinătate, e vorba de Slobodan Miloșevici, liderul Serbiei pentru un deceniu, din mai 1989 și până în 7 octombrie 2000.
Există asemănări, păstrând proporțiile, între Miloșevici și Putin, atât în ce privește autoritarismul, viziunea militaristă asupra societății, lipsa de încredere în democrație, modul de eliminare a competitorilor politici, dar și felul în care cei doi au decis să se confrunte cu lumea liberă.
Dar cea mai mare asemănare e aceea de a crede că-și pot impune propria viziune politică prin forță și măcelărirea populației civile dintr-un teritoriu considerat inamic.
Accesul României la NATO s-a făcut în urma unei decizii politice din anul 1999, când Parlamentul a aprobat că avioanele Alianței Nord-Atlantice au drept de survol prin spațiul aerian autohton pentru a bombarda Serbia și a-l înlătura pe Miloșevici de la putere.
În data de 11 iulie 1997, Bill Clinton, președintele SUA de la acea vreme, face o scurtă vizită la Bucureşti, unde se întâlnește cu Emil Constantinescu, ca să-l anunțe că România mai trebuie să aștepte câțiva ani ca să adere la NATO.
Susținerea populară pentru occidentalizarea țării face ca doi ani mai târziu, în timpul bombardamentelor Alianței Nord-Atlantice asupra Serbiei, România să ofere drept de survol în spațiul aerian avioanelor aliate care loveau Belgradul.
Foto: Wikimedia
A fost o decizie grea și nepopulară, care a dus la implozia CDR și la prăbușirea încrederii în Emil Constantinescu, președintele în funcție la acea dată, care nu a mai reușit să construiască o alianță politică astfel încât să poată candida pentru un al doilea mandat.
Dar acea decizie a sa de a se poziționa de partea NATO a adus României, cinci ani mai târziu, statutul de membră cu drepturi depline în cea mai mare și mai puternică alianță militară din lume.
Astăzi, la aproape un sfert de secol de la războiul din fosta Iugoslavie, un alt război redefinește NATO și raporturile de putere de pe continentul nostru.
Vladimir Putin, care preia controlul Rusiei exact în perioada în care Miloșevici e pus sub acuzare de crime de război și condamnat de Tribunalul de la Haga, declanșează un nou conflict care generează solidaritate la nivelul alianței și un front de rezistență împotriva expansionismului rusesc fără precedent după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Slobodan Miloșevici moare în închisoare în 2006, punându-se astfel capăt unui deceniu de confruntări sângeroase în Balcani.
NATO trimite o întreagă armată gata de luptă să apere flancul estic în caz de atac al Rusiei
România se află din nou la granița unui conflict de amploare, exact cum s-a întâmplat în urmă cu un sfert de secol. Și de această dată va fi implicată și va beneficia de modificările strategiei NATO.
“Din luna februarie am dublat numărul grupurilor de luptă de la patru la opt și s-a mărit dimensiunea acestora, de exemplu, în Lituania, în Estonia și, de asemenea, în Letonia”, a declarat secretarul general al NATO Jens Stoltenberg, cu o zi înainte de începerea summit-ului de la Madrid.
“Statele Unite au crescut numărul de trupe americane în Europa de la aproximativ 70.000 la peste 100.000 în ultimele luni. Acum avem peste 40.000 de soldați sub comanda directă a NATO desfășurați în partea de est a Alianței”, a mai declarat Jens Stoltenberg.
“Vă reamintesc că acesta e doar punctul de plecare. Vom lua noi decizii și vom desfășura mai multe forțe de luptă ca până acum. Vom avea mai multe echipamente pre-poziționate.
Cred că dacă trebuie să învățăm vreo lecție din Ucraina, aceasta e importanța poziționării echipamentului greu în apropierea zonelor de pericol, dar și a rezervelor de combustibil, muniție și provizii alimentare. Vom avea forțe prealocate care se vor antrena în țara lor de origine pentru ca, apoi, să învețe bine terenul și din țările în care vor fi desfășurate dacă va fi necesar”, a adăugat liderul NATO.
Jens Stoltenberg a mai spus că, în zilele următoare, la Madrid, se va decide ca numărul de militari de pe flancul estic să crească de la 40.000, cât e acum, la 300.000.
Un alt element de noutate e că actualele batalioane tactice (formate din 1.000 de militari) vor fi ridicate la nivel de brigăzi de luptă (3.000 - 5.000 de militari).
De șapte ori va crește numărul soldaților NATO prezenți pe flancul estic pentru a face față unei posibile agresiuni a Rusiei. Asta înseamnă că dacă, acum, alianța are 4.000 de militari în România, în viitorul apropiat numărul lor va depăși 30.000, o armată în toată regula, fără a pune la socoteală trupele naționale și cele ale SUA dislocate aici.
Ce înseamnă schimbarea strategiei NATO pentru România?
Conform datelor de până acum, la Madrid se va decide o transformare “fundamentală” în ce privește postura defensivă, cu o concentrare masivă pe Rusia.
Adică, spre est va fi transferat echipament de artilerie, sisteme de radare și alte instalații pentru apărare și control aerian și crearea unui sistem integrat de comandă.
Efecte asupra României:
- Un număr mult mai ridicat de exerciții militare;
- Dezvoltarea infrastructurii defensive;
- Investiții mai mari în industria de apărare;
- Realizarea unor centre de performanță și specializare militară;
- Înarmare directă a trupelor locale, dar și indirectă prin echipamentul adus de NATO.
Summit-ul de la Madrid va arăta încă o dată solidaritatea din interiorul alianței, dar și decizia luată deja de a sprijini Ucraina “atâta timp cât e nevoie”, cum au anunțat liderii NATO.
Așteptările lui Vladimir Putin în legătură cu reacția occidentală la “operațiunea specială” a Rusiei nu s-au împlinit. S-a intrat în a cincea lună de război, iar Moscova a avut pierderi uriașe fără a reuși să preia controlul Ucrainei.
Finlanda și Suedia au făcut cereri de aderare la NATO, iar flancul estic al alianței se va întări prin măsuri la care nimeni nu s-ar fi gândit în urmă cu un an.
De asemenea, așteptările lui Putin ca problemele economice provocate de scumpirea gazului și a petrolului să determine tensiuni în cadrul Uniunii Europene nu s-au realizat.
Inflația e o mare problemă, există nemulțumiri și tensiuni sociale, dar se observă și un grad înalt de înțelegere din partea populației europene a situației existente.
În eurobarometrul realizat în luna iunie, 85% dintre cetățenii UE s-au exprimat pentru reducerea dependenței de materiile prime venite din Rusia, iar 84% vor să se investească mai mult și mai rapid în sisteme de producție a energiei regenerabile.