Breaking news! România a intrat în grupul țărilor cu venituri mari! Am tresărit de bucurie, credeam că, vorba manelistului, am atins cerul cu mâna…
Băi, nene Iancule, mi-am zis, ar trebui să deschid o sticlă de șampanie pentru chestia asta. Noroc că nevastă-mea nu-mi cumpără șampanie când se duce la Lidl din cauză de inflație, de necreșterea pensiilor și de prețul benzinei la pompă mai mic cu 50 de bani.
Am continuat deci să citesc articolul pe uscat și am aflat că mai intrasem o dată la premianți, în 2019. Cum de am ratat eu știrea asta atunci? Eram ocupat cu Dragnea, cu doamna Viorica, cu 40% creșteri de pensii, ca să vezi cum pierde omul esențialul când se ocupă de nimicuri.
Mi-am dat cu tocul de la ochelari în cap și am continuat să citesc. Cică în 2020 am făcut doar 12.570 de dolari pe cap de cetățean al patriei noastre România din UE. Din cauză de pandemie, am murmurat și rândul următor mi-a dat dreptate, da, băi, cititorule, din cauza pandemiei etc.
Cât vom fi produs pe cap în 2019, m-am întrebat, dar n-am aflat, că nu scria și n-am avut chef să umblu pe site-uri ca să aflu, umblați d-voastră dacă aveți chef.
În 2021, am citit, venitul brut național pe locuitor a crescut precum Făt Frumos fiul PNL, adică Superman, la 17.170 de dolari. Și ne-am trezit că am săltat vertiginos din grupa celor cu venituri mijlocii superioare în grupa de frunte a celor cu venituri mari. Care va să zică am promovat în Superligă, ce mai...
Pe urmă, din cauza loviturii cu tocul de ochelari la cutia craniană, au venit nedumeririle.
Păi dacă salariul mediu este undeva între 600 și 700 de dolari înseamnă că locuitorul primește din ce produce cam 8.000 de dolari pe an ca să-i cheltuie pe ce are nevoie. Iar statul cheltuie ăilalți 9.000 de dolari pe ce crede el de cuviință. Păi de ce statul cheltuiește pe cap de om mai mult decât omul însuși? Ceva nu se leagă, avem prea mult stat de cheltuie așa de neatent truda altora...
Apoi, dacă salariul minim este cam de 400 de dolari, câți trebuie să primească salariul minim ca cei din Guvern să aibe 5.000 de dolari salariu la stat? La stat la statul român, completare.
Păi dacă pentru un funcționar public barosan trudesc vreo 10 negri cu salariul mititel, foarte mititel – sper să nu fiu acuzat de discriminare pentru vorba mititel – statul ăsta prea mult și prea mare îngrașă funcționarul public cu muncă nemeritată. Care va să zică ăla cu salariu minim produce mai mult de 17.170 de dolari pe capul lui, ca să mute statul parte din cifre și pe capul ăluia de nu produce, ci doar administrează foarte prost – scuze pentru vorba administrează.
Apoi, m-am întrebat de ce producția asta pe cap de truditor se împarte la numărul de locuitori, că nu e corect, pruncii și moșii produc fiecare altceva.
Deci dacă la unul ce trudește mai alipim unul care sau nu poate trudi că e minor, sau a trudit îndestul că este pensionat, adică vreo două sferturi, rezultă că salahorul produce mult peste 50.000 de dolari pe an.
Iar dacă alipim la calcul și chestia cu funcționarul gras de la stat și dacă mai socotim că sunt destui care n-au muncă, bietul cap de truditor produce în mod cert mai mult de 60.000 de dolari pe an.
Am intrat în nedumerire și mai adânc, atunci de ce negrul mititel primește din suma asta babană doar 5.000 de dolari, adică doar o zecime? Zeciuială pe dos... Sau și mai mare nedumerire, dacă am transferat aceeași sumă de pe capul ăluia cu salariu minim pe capul pensionarului, de ce pensia minimă este de 250 de dolari pe lună, adică de 3.000 de dolari pe an din 17.000 care i se cuvin?
Una din două, ori e o fractură de logică în socotelile mele ori am dreptate și avem mult prea mult stat în țara noastră. Dacă d-voastră susțineți că prea mult stat înseamnă prea mulți politicieni sub-mediocri nu vă contrazic, că n-am dovezi.
Noroc că în articol mai erau un grafic și două paragrafe. Așa că l-am citit pe ultimul și m-am calmat. Anul acesta, șase țări au fost intrat într-o categorie diferită față de anul trecut. Trei țări au trecut la o categorie superioară - Belize, Panama și România, în timp ce trei țări au retrogradat - Liban, Palau și Zambia.
Așa da, dacă suntem cot la cot cu Panama și am depășit Liban, Palau și Zambia, m-am liniștit. Și eu, credulul, îndrăznisem la începutul articolului să visez la niște țări europene, nu spui care că mi-e rușine.
Mi-am scărpinat scalpul iritat de tocul de la ochelari și m-am întrebat de ce Banca Mondială are pentru mijlocii, mă rog, mijlocașii ca d-alde Palau două categorii, respectiv venituri mijlocii inferioare și venituri mijlocii superioare. Asta prea seamănă cu teoria chibritului. mi-am zis, ar trebui să fie și pentru categoria de venituri mari mai mult de una categorie, că acolo e discrepanța mai mare între maxim și minim, între prea sus și destul de jos, între cer și pământ.
Pe aceste considerente ce țin de chibrit clasa celor cu venituri mari ar trebui împărțită în venituri mari inferioare și venituri mari superioare. Iar clasa veniturilor mari inferioare ar trebui să fie împărțită în venituri mari inferioare mai superioare și venituri mari inferioare mai inferioare.
Iar România, ca să nu măsluim realitatea, trebuie să fie trecută la cea mai joasă dintre categoriile de venituri mari inferioare. Nu doar pentru că e o rușine să fim așezați în aceeași categorie cu SUA și Germania, nu-i așa, doamnă Bancă Mondială, cu împărțeala dumitale cu tot? Mai ales ca să nu mai fie produse euforii nejustificate cititorilor de articole ale căror neveste nu cumpără de la Lidl șampanie din considerentele expuse mai sus.
Să nu mai creadă precum bietul manelist că au atins cerul cu deștele, câtă naivitate...
Și uite așa am ajuns ca la Sebastian Ghiță TV de la breaking news la aproape fake news, sper să nu fiu acuzat de răspândirea în public a unor știri false. Știri false din cauza unității de măsură bancare, că d-aia m-am făcut inginer pentru că milimetrul este aidoma, identic și la fel în tot universul.
Iar categorisirile bancare subiective mermelesc cifrele așa cum au ele chef de te amețesc și de la euforie te scufundă iremediabil în melancolie. Pentru că cifrele festiviste nu umplu buzunarul truditorului, cum nu o face la noi nici venitul brut național purtat pe umerii lui.