- Raport: Peste 86.000 de persoane din România sunt traficate, anual, în țară și peste graniță.
- Jane Lasonder: În copilărie și adolescență, am fost abuzată și am fost vândută unei bande criminale.
- Jane Lasonder: Unul dintre lucrurile care mă pasionează cu adevărat și aș vrea să-l schimb e raportul dintre cerere și ofertă în zona exploatării sexuale.
- Corupția alterează acțiunile forțelor de ordine, motivarea procurorilor și deciziile magistraților pentru că la mijloc sunt mulți bani.
- Cazul Țăndărei: În ciuda dovezilor copleșitoare și a cooperării internaționale, procesul din România s-a soldat cu achitarea sau prescrierea faptelor pentru majoritatea inculpaților, după ce o parte din acuzații au fost schimbate de către magistrați.
Lia Savonea, 49 de ani, judecătoare la Înalta Curte de Justiție, a decis, în 2014, pe vremea când lucra la Curtea de Apel, condamnarea unui pedofil la doar opt luni de închisoare, în condițiile în care bărbatul în vârstă de 41 de ani a abuzat de nepoata lui de numai 13.
Decizia uimitoare a (poate) celei mai cunoscute magistrate din România, fost membru și președinte al CSM, dar și șefa Curții de Apel București, arată cât de puțin contribuie sistemul de justiție din România pentru a combate infracțiunile sexuale și traficul de persoane.
Nu întâmplător, miercuri, 17 mai, zeci de experți internaționali în combaterea traficului de persoane pentru exploatare sexuală au organizat la București o dezbatere despre acest fenomen.
„Conferința s-a concentrat pe modificările care pot fi aduse Directivei Europene anti-trafic, aflată în aceste zile în proces de revizuire, și pe valorificarea experiențelor victimelor pentru a dezvolta politici publice de impact”, se arată în raportul organizatorilor evenimentului - Ambasada Suediei la București, Asociația Internațională eLiberare și Organizația Internațională pentru Migrație, ce funcționează sub egida ONU.
Exportatorii de persoane
Peste 86.000 de persoane din România sunt traficate pe parcursul unui an în străinătate sau în interiorul țării, cele mai multe fiind minori, bătrâni sau bolnavi, se arată într-un raport al asociației „Walk Free” .
O combinație între corupția magistraților, protecția din partea poliției, oferită rețelelor de trafic de persoane, și dezinteresul opiniei publice au transformat România în principalul exportator de „persoane pentru exploatare sexuală” din Europa.
Un reportaj BBC difuzat în urmă cu un an prezintă o fată din România, salvată de polițiștii englezi din mâinile unei rețele de traficanți: „când m-au luat, aveam 12 ani. Eram doar o sclavă pentru ei”.
Sala Constantin Stere de la Senatul României, aflat în uriașa clădire construită de Ceaușescu, are în jur de 2.000 de metri pătrați.
12 candelabre înnobilează tavanul în mijlocul căruia se află un lampadar bogat decorat, din cristal. Lumina împrăștiată de becurile ascunse în sculpturile de sticlă fac uitată ploaia deasă ce biciuie orașul.
În sala impozantă sunt peste 70 de oameni sosiți la conferința despre combaterea traficului de persoane pentru exploatare sexuală.
Discuțiile sunt aride și se concentrează pe legislație, ascunzând suferința, disperarea și cinismul acestei afaceri care face zeci de mii de victime, anual, doar în România.
Mă simțeam invizibilă
Jane Lasonder e tunsă scurt, părul are irizații de roșu închis, iar ochii, un albastru precum metalul proaspăt șlefuit cu piatră adezivă.
Privirea ei s-a agățat de pereții încărcați cu ornamente baroce, în timp ce ascultă nemișcată vorbitorii conferinței.
Jane înțelege cel mai bine prin ce trec victimele traficului pentru exploatare sexuală. A fost una dintre ele.
„În copilărie și adolescență, am fost abuzată și am fost vândută unei bande criminale. Nu voi uita niciodată sunetul pe care-l făcea camera de filmat când începeau să mă înregistreze”, a povestit Jane în cartea sa Red Alert.
„I-am văzut, de asemenea, cum o băteau și o strangulau pe mama. Când aveam 13 ani, eram foarte mică de statură, subponderală și subnutrită, așa că era ușor să mă rănesc. Nu eram conștientă de ceea ce mi se întâmpla. Am fost la spital de mai multe ori pentru că ba aveam brațul rupt, craniul fracturat sau treceam printr-un avort forțat. Dar personalului medical nu părea să-i pese. Au avut grijă doar de rănile mele fizice, fără să mă întrebe vreodată ce caut acolo, ce eveniment mi-a provocat rănile. Mă simțeam invizibilă și nu înțelegeam ce se întâmplă. Atunci a fost o ocazie ratată de a mă salva”, a povestit Jane Lasonder în cartea sa.
A venit în România în calitate de activistă pentru apărarea victimelor traficului de persoane. Cunoaște bine situația din țara noastră, iar organizația pe care a înființat-o, „Red Alert Task Force”, e formată din „medici, chirurgi, academicieni, lideri politici, profesori, supraviețuitori ai sclaviei și alții care au o pasiune pentru a educa, consilia, schimba politicile și doresc să se alătură în lupta împotriva nedreptății sclaviei moderne și a traficului de persoane”.
Cerere și ofertă
Într-o discuție cu Jane Lasonder despre eșecul implicării instituțiilor guvernamentale din țara noastră pentru limitarea fenomenului traficului de persoane, scriitoarea a venit cu o explicație surprinzătoare.
„Unul dintre lucrurile care mă pasionează cu adevărat și aș vrea să-l schimb e raportul dintre cerere și ofertă în zona exploatării sexuale. Dacă nu vor fi pedepsiți și cei care cumpără servicii sexuale și nu primesc pedepse mari, atunci, practic, spui că totul este în regulă, puteți să vă folosiți de femei ca de o bucată de carne, iar noi, traficanții, vom continua să facem afaceri”, a explicat Jane Lasonder pentru spotmedia.ro.
„E în regulă, puteți merge și cumpăra sex, dar asta nu e dragoste. Iar pentru că plătesc, clienții se comportă ca proprietarii, iar femeile devin o marfă. Dacă e legal să cumperi sex, atunci traficanții vor aduce pe <piață> tot mai multe femei, pentru că totul se transformă într-un raport de cerere și ofertă”, a declarat scriitoarea britanică.
„Dacă pedepsești aspru și persoanele care cumpără sex, atunci cererea începe să scadă, iar fenomenul traficului se va diminua. Pentru asta lupt, pentru schimbarea legislației astfel încât și cei care cumpără să fie scoși în afara legii”, a subliniat Jane Lasonder.
Traficant: Vânzarea femeilor e ceva foarte ușor
Aducând în discuție faptul că există țări și state federale din SUA care-i incriminează și pe clienți, activista socială a spus că și acolo pedepsele sunt foarte mici și nu au impact asupra activității traficanților de carne vie.
„Imaginați-vă că fiica sau mama dvs este traficată și că un client a plătit pentru ele și le provoacă tot felul de suferințe. Dacă e prins, va sta la închisoare o săptămână sau va plăti 100 de euro”, a spus Jane Lasonder.
„Astfel de pedepse nu-i vor opri. Am vorbit cu un traficant de carne vie din Olanda, aflat într-o închisoare. Am locuit acolo o vreme și am fost să discut cu el, să aflu cum gândește. L-am întrebat de ce vinde femei? Mi-a răspuns că o face pentru că e ceva foarte ușor. Acum sunt închis aici pentru câteva luni, i s-a destăinuit el, dar la un hotel din oraș, frații mei continuă afacerea și fac mulți bani”, a povestit activista britanică.
Victimele trebuie ajutate să devină femei educate și independente financiar
„Avem nevoie de incriminarea cumpărătorului, dar avem nevoie și de mai multe programe de salvare a femeilor intrate pe mâna traficanților. E nevoie de adăposturi - safe house, în engleză - iar când ies din acestea trebuie să le asigurăm un loc de muncă, fără a fi stigmatizate și fără cazier judiciar. Trebuie să aibă acces la educație, să învețe o meserie, să poată deveni independente financiar. Să devină puternice. Degeaba le salvăm și le ducem în adăposturi. După trei luni, ies și, dacă nu au niciun venit, cad din nou în mâna traficanților”, a explicat Jane Lasonder, pentru spotmedia.ro.
Marea problemă, până la schimbarea legislației, așa cum își dorește activista britanică, e și cea legată de corupție.
Aceasta alterează acțiunile forțelor de ordine, motivarea procurorilor și deciziile magistraților pentru că la mijloc sunt mulți bani, iar cererea de servicii sexuale e tot mai mare, explodând odată cu dezvoltarea tehnologiei și a comunicațiilor.
În sala Constantin Stere din Palatul Parlamentului ne aflam departe de camerele întunecate, mizeria și frica în care trăiesc mii de femei din România, traficate pe teritoriul Europei. Lumina candelabrelor părea că ține suferința lor la mare distanță, dar ea era prezentă ca o aripă întunecată, domolind razele ce țâșneau din sculpturile de sticlă, agățate pe tavanul baroc.
