Români, nu vă lăsați păcăliți... anul ăsta, în spatele lui Moș Nicolae stă Santa Claus

Octavian Șerban
Președinte KNOMACONS
Octavian Șerban este cercetător, profesor și doctor în economie, specializat în managementul cunoașterii, dezvoltare regională și politica de productivitate și competitivitate, autor al publicației ”Knwoledge Economy Pyramid: transforming knowledge value in increasing productivity and competitiveness”.

Politica și moravurile vechi nu se schimbă, ci doar alternează.

Că e PD, transformat în PDL și topit în PNL care jinduiește acum după un PMP rupt și el din PD sau că în partea cealaltă e FSN, metamorfozat în FDSN, PDSR, transformat în PSD cu remorcile lui, PRO România și PPU (zis și Antena 3), diferă doar acronimele și atât.

În rest, metehnele sunt aceleași, oamenii trec de colo-colo, doctrinele sunt de formă, adevărata cheie de boltă fiind demagogia, populismul, disprețul, totul având, în fond, același numitor comun: interesul personal și spiritul de gașcă.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Ștergem cu buretele însemnele particulare, siglele, prescurtările, numele și imaginea protagoniștilor și cu ce ne alegem: promisiuni deșarte, tăieri de panglici la obiective neterminate, numiri pe criterii politice, adânciri de deficite și datorii, consolidarea ultimului loc în Europa și... multe, multe speranțe.

Aici atacă și unii, și alții: înșelarea meșteșugită a încrederii

Auzim de mii de kilometri de autostrăzi, nenumărate spitale moderne, promisiuni de miliarde de euro din fonduri nerambursabile și multe alte iluzii care nu au cum să se materializeze atâta timp cât sunt aceiași oameni, iar obiceiurile sunt tot aceleași.

Cum ar fi ca în loc de himere înșelătoare și promisiuni deșarte să auzim un partid responsabil care articulează ferm nu numai ținta, dar și drumul până la ea?

În loc de necuantificabila formulare ”eficientizarea administrației publice” mult mai simplă și mai concretă ar fi depolitizarea administrației publice sau promovarea competenței, meritocrației, responsabilității, sau digitalizarea administrației publice, eliminarea concursurilor trucate, plata în funcție de performanță.

Cum ar fi ca în loc de formulări generaliste legate de creșterea productivității și competitivității, să auzim că va fi încurajată construirea de fabrici care se vor bucura de un regim financiar-fiscal stimulativ pe o perioadă determinată, atâta timp cât produc bunuri cu valoare adăugată mare, contribuie substanțial la buget, angajează mii de oameni și ajută la creșterea PIB-ului?

Cum ar fi ca în loc de balet ieftin referitor la creșteri în V sau dublu W, Guvernul să vină și să arate contracte ferme semnate cu investitori de prestigiu (VW, BMW etc), în loc de stârpirea corupției fără corupți și fără recuperarea prejudiciilor, să se elimine continuarea de numiri pe criterii politice la nivelul instanțelor, parchetelor sau structurilor de siguranță și ordine publică?  

Guvernul Orban a eșuat: economia nu și-a revenit în „V”, ba am ajuns și codașii Europei

25 de ani pentru fondurile UE

Nu de mult, vă dezvăluiam propaganda ieftină cu cele 80 de miliarde promise de la UE. Deocamdată e meritul Comisiei Europene că ni le dă și nu neapărat al nostru că le primim.

În loc să ne îmbătăm cu apă rece, poate ne spun factorii responsabili și cum facem acest lucru. PSD a eșuat lamentabil în atragerea fondurilor europene, iar PNL se laudă cu munca altora, vehiculând un tras de păr 4 miliarde în anul lor de guvernare.

Fie și așa, și făcând abstracție că anul viitor intrăm într-o perioadă nouă de programare, iar semnarea Acordului de Parteneriat, acreditarea autorităților de management, elaborarea strategiilor, scrierea programelor și alcătuirea primelor ghiduri sunt tot atâtea obstacole birocratice în demararea absorbției în același ritm; deci, ritmul de absorbție de 4 miliarde de euro pe an, în următorii doi, trei ani, râmâne o iluzie pe care cei aleși o vor pune pe seama febrei de campanie.

Noi, electoratul orb, încercăm să îi credem totuși pe cuvânt, dar apelăm la un calcul simplu: o alocare de 80 de miliarde de euro, cu un ritm fantastic de absorbție de 4 miliarde pe an... da, înseamnă 20 de ani!

Dacă mai punem și cele 17 miliarde de euro cât mai avem de absorbit din actuala programare pentru Fonduri Europene Structurale și de Investiții (la începutul lunii septembrie 2020 eram la un nivel de absorbție de 44%), la care se adaugă și un rest de aproape 3 miliarde rămas de atras din Fondul European de Garantare Agricolă, înseamnă, pe rotund, un total de 80 + 17 + 3 = 100 miliarde.

Aplicând mult prea optimistul ritm de absorbție mediu de 4 miliarde pe an, înseamnă un orizont de 25 de ani. Numai că, ce să vezi, după ciclul 2021-2027, Comisia ne va pune pe masă o altă valiză cu alte zeci de miliarde de euro.

Un ritm acoperitor ar fi de cel puțin 10 miliarde de euro pe an. Haideți, stimați politicieni, se apropie sărbătorile, există predispoziție de a crede în minuni, dar totuși, nu ne luați de fraieri!

Oooops, asta nu a fost spus la noaptea promisiunilor când mai marii țării au serbat cu emfază și numit cu pompă ”Planul Național de Redresare și Reziliență”.

Văleu ce gulere scrobite, costume cu ștaif și limbi ascuțite, mamă câtă morgă scremută, armonie scrâșnită și dezmăț elucubrant! În paranteză fie spus, recordul de absorbție a fondurilor europene în România este de 7,2 miliarde euro pe an și a fost stabilit în 2016 când și PNL-ul și PSD-ul au luat copita de pe aparatul administrativ.

Apropos de fonduri europene politizate și de recentul scandal de la Apele Române Mureș, de care și președintele și premierul se leapădă ca Azorel de purici; păi există o documentație foarte solidă de abuzuri mult mai mari care se fac la un nivel strategic, dar mi-e teamă că dacă apar în presă înainte de alegeri, pică PNL-ul în sondaje ca leul în pandemie și ne trezim iar cu PSD-iștii la butoane.

Oricum, din respect față de instituția respectivă, față de specialiștii de acolo, dar și din precauție pentru ancheta care este în desfășurare, sper să se amâne ieșirea în public cu documente și fapte care l-ar face până și pe Dragnea să roșească (Marcele, știi ce zic!).

Și uite așa, viața așază uneori cu ironie alegerile în zile cu tâlc, aducându-ne cu toții aminte de Duminica Orbului, iar acum ne vedem cu urna în față, de Moș Nicolae. E o șaradă clasică prin care un anumit moș providențial ne promite cadouri, dulciuri, jucării, dar după ce trece ne trezim cu nuielușe, dojeni, amenințări.

Ultimul an de guvernare a fost un răsunător eșec

Lucrurile sunt amestecate pentru că miza e mare: cai albi amestecați printre reni, ghetuțele cu brazii, nuielușele cu Crăciunițele și nu mă pot abține să nu constat că Santa Claus s-a amestecat foarte tare în alegerile făcute de Moș Nicolae.

Întorcându-ne în viața reală, nu putem să nu constatăm că ultimul an de guvernare a fost un răsunător eșec, oamenii unora au fost schimbați cu oamenii altora, reformele nu au apărut, apucăturile s-au perpetuat, iar premisele de redresare sunt sumbre.

A fost un an greu pentru toată lumea și sunt convins că cetățenii ar fi înțeles toate greutățile dacă erau tratați cu onestitate, dacă problemele erau atacate cu curaj, dacă eșecurile nu erau ascunse sub preș și dacă luptele politice erau lăsate în urma interesului național.

Au murit oameni nevinovați, au intrat în colaps sisteme esențiale – sănătate, educație, industrie – a fost uzurpată concordia socială, au fost antagonizate grupuri – credincioși versus pragmatici, pro-vaccin versus anti-vaccin, tineri versus bătrâni.

Acestea, pe lângă problemele tradiționale – sărăcia, corupția, slaba dezvoltare – sunt tot atâtea semne că alternanța asta păguboasă la guvernare a partidelor mari nu se traduce în bunăstare, productivitate, nivel de trai, competitivitate, performanță.

Trebuie rupt lanțul slăbiciunilor, iar pe scenă să intre o forță progresistă care să aducă schimbare de mentalitate, de practici, de acțiune, iar monopolul politic acaparat de așa-zisele partide tradiționale să fie spart și politicul să fie separat de administrație, interesul de grup să fie subordonat interesului național, îmbogăţirea din funcții publice să fie înlocuită cu bunăstarea socială.

Rămâne la îndemâna oamenilor liberi, truditori, și cu speranță să conștientizeze că schimbarea înseamnă nu să înlocuiești ceva tot cu ceva, ci cu altceva; să faci lucrurile altfel.

Din amestecul ăsta de pseudo-moși și cadouri iluzorii nu ne alegem cu mare lucru. E timpul să credem în noi, în ceea ce putem face și în viitorul nostru. În plus, 6 decembrie e alegerea noastră!


Te invităm și pe pagina noastră de Facebook, unde vei găsi multe lucruri interesante, în plus față de site. Îți mulțumim că ne citești!