De mai bine de un an, managementul grupului Ringier din Elveția face eforturi să preia controlul editorial asupra publicațiilor din România din cauza articolelor scrise de ziarele „Libertatea” și „Gazeta Sporturilor”, care au deranjat afacerile și au afectat interesele unor acționari.
Reprezentanții conducerii au folosit o dramă, sinuciderea unei jurnaliste, e vorba de Iulia Marin, pentru a declanșa un audit intern, în urma căruia l-au dat afară pe Mihnea Vasiliu, directorul executiv al Ringier din România, deși n-au găsit nimic în neregulă.
Stresul și șocul provocat de decizie îl vor doborî pe cunoscutul jurnalist și manager de presă, care moare în urma unui infarct în data de 27 iulie, la vârsta de numai 57 ani.
Asaltul asupra independenței jurnaliștilor din cadrul celor două redacții nu se oprește, iar la începutul lunii octombrie e eliberat din funcție și Cătălin Țepelin, redactorul-șef al „Gazetei Sporturilor” pentru ca ieri, Ringier să oprească abrupt tipărirea celui mai vechi cotidian de sport din România, anunțând că acesta va opera doar în mediul online.
Există indicii că decizia Ringier vine în urma unui articol de opinie publicat de Cătălin Tolontan, editor coordonator la „Libertatea”, fost și la „Gazeta Sporturilor”, în data de 27 octombrie, care dezvăluia un plan al lui Sam Sadi, președinte executiv al platformei online LiveScore și partener strategic al Grupului Ringier, de transformare a jurnaliștilor în „operatori de media sportivă”, ce vor „deservi partenerii din industria de pariuri”.
O prăpastie
Asaltul managementului Ringier îmi amintește de povestea spusă de editorul celui mai popular site de știri din Letonia, care la o discuție cu mai mulți jurnaliști din Europa, în cadrul unei conferințe internaționale, a relatat modul în care miliardarii ruși, în decurs de câțiva ani, au cumpărat toate ziarele și canalele de televiziune importante din statele baltice, în speranța de a anihila mass-media independentă cu scopul de a accelera propaganda Kremlinului.
Cumva, destul de dificil, presa liberă din cele trei țări, care sunt membre ale Uniunii Europene și NATO, a supraviețuit și s-a dezvoltat, dar n-a fost deloc ușor.
În acest caz e vorba de o poveste de succes, dar jurnalismul independent a fost înfrânt în state ca Rusia și, într-o anumită măsură, Ungaria.
Personal am lucrat pentru compania Ringier în perioada 2005 - 2008, fiind unul dintre editorii coordonatori ai cotidianului „Evenimentul Zilei”, atunci când ziarul se afla în portofoliul elvețienilor.
Din această poziție am avut ocazia să vorbesc atât cu consultanți editoriali, angajați de companie pentru a dezvolta conținutul publicațiilor, cât și cu manageri și consultanți de business, trimiși la București să mărească profiturile.
Am fost uimit să descopăr că exista o prăpastie uriașă între cei care se ocupau de conținutul editorial și cei care se ocupau de afaceri, atât în ce privește calitatea umană, educația și experiența de viață, cât și abilitățile profesionale, avantajul fiind net în favoarea primilor.
Tabelul și cardul
Nu sunt expert în afaceri, dar îmi dau seama când am în față un yesman picat din Lună, care nu are nici cea mai vagă idee despre locul în care a nimerit, nu s-a obosit nici măcar o oră să înțeleagă produsele pe care le are de administrat și contextul pieței pe care evoluează, dar a venit cu un text învățat pe de rost la Zurich, iar obiectivul său principal e supraviețuirea în acea poziție, măcar câteva luni, ca să-și încaseze uriașul salariu.
În schimb, am învățat foarte multe de la consilierii editoriali, jurnaliști cu experiență, care au lucrat pentru publicații importante din Germania și Elveția, profesioniști cu simțul realității, austeri și cu principii de nezdruncinat în ce privește profesia.
Cel puțin o parte din managementul și acționarii acestei companii au tratat și, observ, continuă să trateze jurnaliștii și salariații din România cu un cinism pe care nu și-l permit în Elveția.
Aici sunt obsedați de profit fără a ține seama de valori, de regulile profesiei de jurnalist, fără a ține cont de realitățile și provocările presei din România.
Majoritatea celor care au condus afacerile grupului din țara noastră nu au avut decât două obiective principale - tabelul din Excel să se închidă cu plus, iar salariul și bonusurile să intre pe card.
Nu a contat resursa umană, munca intensă a angajaților, de cele mai multe ori, peste opt ore pe zi, fără plăți suplimentare, nu a contat statutul acestora și nici crearea unui mediu care să încurajeze independența editorială.
Însă toate aceste valori se găseau din plin pe buzele șefilor, în mail-urile interne și în documentele companiei. Vorbe goale, menite să ascundă o lăcomie fără margini.
Mihnea Vasiliu, o excepție
Pot spune că managementul Ringier, cel puțin în România, deși e o companie de presă, care prin natura afacerii are și o importantă funcție socială, nu a încurajat jurnalismul independent, iar de multe ori anchetele, reportajele și știrile de impact erau percepute ca o povară pentru companie și nu ca o realizare.
Aș face pariu că trimișii Ringier să oprească tipărirea „Gazetei Sporturilor” și să-l dea afară pe editorul coordonator Cătălin Tolontan habar n-au că firma pe care o reprezintă a cumpărat, pe parcursul anilor, de două ori acest titlu, dar și Prosport, de la proprietari români, reușind să le facă praf de fiecare dată și asta nu din cauza jurnaliștilor din redacții.
Și acum va fi la fel, dar nu contează, pentru că în Ringier nu există departament mai volatil în ce privește resursa umană precum cel de business.
Mihnea Vasiliu, managerul din România, care a deținut această poziție vreme de 12 ani, e o excepție care a confirmat regula cu prețul vieții.
O veste bună
În opinia mea, faptul că o companie atât de mare funcționează într-un univers închis, imoral și greșit, ratând la nesfârșit, e, totuși, o veste bună pentru jurnalismul independent.
Cu toate că e lovit din toate părțile, de la lideri politici corupți, la algoritmii motoarelor de căutare și platformelor sociale, până la proprietari lacomi și fără nuanțe, jurnalismul independent va merge înainte atâta vreme cât vor mai exista oameni ce vor căuta dimineața o relatare clară, sugestivă și cât mai puțin subiectivă despre un eveniment petrecut de curând sau în desfășurare.
Jurnalismul independent trăiește din nevoia oamenilor de a înțelege lumea și de a lua decizii în cunoștință de cauză.