Pachetul fiscal pentru care premierul Ciolacu ar urma să angajeze răspunderea Guvernului nu numai că este complet lipsit de viziune, nu numai că este o improvizație heirupistă fără niciun calcul cât de cât credibil pe care să se fundamenteze, dar îi și lovește frontal exact pe cei care doresc să muncească, să prospere și, implicit, să contribuie la dezvoltarea societății.
De pe mediul de afaceri se mai trag câteva piei, cu două efecte absolut previzibile: cei mari vor supraviețui mutând creșterea de fiscalitate în prețuri, deci în scumpiri, cei mici se vor sufoca, vor închide și vor pleca din țară unde văd cu ochii. Ambele vor face ca pierderile la buget să fie probabil mai mari decât câștigul.
În chestiunea panourilor fotovoltaice ar fi de râs, dacă n-ar fi jalnic. Întâi au dat subvenții din greu, programe de stimulare, apoi au descoperit că rețelele nu suportă numărul mare prosumatori, iar în final au ajuns să majoreze TVA pentru panouri, tocmai în timp ce oamenii care au aplicat pentru Casa Verde își cumpără și montează instalațiile.
Restrângerile în zona bugetară sunt mai mult mimate, cu atenție tunse ca nu cumva să supere prea mult. De exemplu, dacă tichetele de vacanță ar fi trebuit să fie acordate, în prima variantă, doar până la un salariu de 10.000 de lei brut, am ajuns la o limită de 8.000 de lei net.
Să știe amărâtul de mic antreprenor de ce va plăti de trei ori mai multe dări, dacă se va încăpățâna să muncească pentru stat și nu va pune lacătul.
Dacă în 2010 austeritatea a fost cât de cât echilibrat distribuită, acum ea lovește în plin doar mediul de afaceri, pedepsindu-i pe cei care țin bugetul în spinare.
Cât despre eliminarea facilitaților fiscale, împachetată în staniolul unei echități sociale, nimeni nu a explicat dacă există un studiu de impact. Introducerea lor a fost motivată strategic. A fost o eroare? Au produs ele rezultatele scontate? Dacă da, ce efect invers va avea eliminarea lor?
Despre pensiile speciale, dacă tot e clar că nu pot fi afectate cele în plată (ceea ce e normal, dacă nu vrem ca toate drepturile câștigate să ajungă la mila guvernanților) și cele ale magistraților, de ce mai supraviețuiesc toate celelalte pentru viitor?
Este vânturată supraimpozitarea imobilelor de lux. Evaluarea urmând să se facă după care criteriu precis? Grila notarială, evaluare de piață? A mai fost încercată o recalculare a valorii de impozitare și a fost abandonată tocmai pentru că nu era fezabilă.
Pentru această cârpeală, Marcel Ciolacu va angaja răspunderea Guvernului. Deși are o majoritate confortabilă, face evidente eforturi de a nu ajunge la moțiunea de cenzură și pentru asta apa curge din belșug la moara UDMR. De ce?
Cum USR nu vrea să se asocieze cu semnăturile AUR pe o moțiune de cenzură, o lecție bine învățată după festivalul de prostii ce a urmat plecării prin demisie de la guvernare, singura soluție pentru a aduna semnăturile necesare este să semneze UDMR. Fără, nu poate fi depusă moțiune.
Maghiarii au pus o serie de condiții legate de pachetul de măsuri, corecte, dar insuficiente. Cum UDMR este un excelent negociator, și încă unul umilit recent, e posibil să existe și un preț mai puțin vizibil, dar deloc de neglijat.
Nu mă îndoiesc că premierul va face tot ce îi va sta în putință să-l plătească.
Oare de ce Marcel Ciolacu vrea atât de mult să evite o moțiune de cenzură, deși majoritatea PSD-PNL este suficient de largă pentru a o respinge fluierând?
Ar fi cel puțin două motive.
1.Adoptarea pachetului fără o moțiune transmite un mesaj de forță a Guvernului, dar și de largă susținere a măsurilor, deci o la fel de largă împărțire a răspunderii pentru măsuri și efectele lor.
2. Ca să evite surprizele din PNL, care este ca un cazan sub presiune. Scandalurile se țin lanț, în primul rând, pe tema subordonării totale a partidului față de PSD și există zone rebele care abia așteaptă să ia gâtul actualei conduceri Ciucă-Bode.
Iar acum orice liberal cât de cât zdravăn la cap, cât de cât fidel unor principii liberale nu poate accepta un plan care lovește în plin exact mediul de afaceri pe care PNL ar trebui să-l apere și susțină.
Liberalii sunt lași, dezorganizați, egoiști, dar o eventuală moțiune de cenzură poate să fie scânteia care să îi scoată din postura de oi frustrate și nemulțumiții să declanșeze revolta în partid.
Nu chiar pentru răsturnarea Guvernului, ar trebui sa defecteze 59 de liberali și nimeni nu e pregătit pentru anticipate, dar măcar pentru o serioasă zdruncinare a majorității, deci a forței politice a Guvernului inclusiv pentru viitor.
Aș spune că premierul e mai îngrijorat de această posibilă subțiere a majorității decât de căderea Guvernului, care ar scuti PSD de marea erodare a lunilor viitoare. Este partidul care ar avea cel mai puțin de pierdut din anticipate.
Pe principiul prezidențial „ești precaut sau ești prost”, dl Ciolacu preferă precauția: să nu dea ocazia unei rebeliuni la vot și să împartă cât mai larg răspunderea politică pentru planul care e un par băgat în motorul economic al României.