Pe domnul C. Popescu Piedone, ieșit oarecum basma curată după tragedia #Colectiv, prim-ministrul Ciolacu l-a cadorisit acum vreo două luni cu un fel de premiu de consolare: funcția de președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Cumpărătorului – ANPC. Funcție babană, de înalt demnitar, cu rang de secretar de stat și indemnizație pe măsură. Aferim!
Se știe că, de cum s-a văzut instalat, fostul primar a tăbărât prin bucătăriile restaurantelor, peste tarabele piețarilor și în vitrinele cu produse, întru identificarea gândacilor, a șobolanilor, a viermilor și mucegaiurilor gestionate de comercianți.
Bineînțeles, au fost chemate televiziunile, ca să vadă țara și să afle Europa pe ce mâini harnice a încăput la București Protecția Consumatorului.
Poate că, la prima vedere, publicul din piețe și-o fi zis în sinea sa: „așa le trebuie contravenienților, bine le face, să le închidă localurile, să-i amendeze și să fie ordine. Strașnic inspector Piedone ăsta!”.
Dar, pardon domnilor, acest Piedone nu este inspector, este, cum spuneam, demnitar al statului cu rang de secretar de stat, înscăunat de însuși premierul României și plătit pentru cu totul altceva decât stârpirea televizată a gândacilor și depistarea cu propria mână a neregulilor din galantare. Pentru asta, are instituția inspectori destui.
Ce ar trebui să facă Piedone la ANPC
Am avut curiozitatea să citesc Regulamentul de Organizare al instituției condusă de fostul primar și îmi permit să punctez foarte-foarte succint principalele atribuții ale președintelui ANPC, așa cum figurează ele acolo:
- Este ordonator secundar de credite.
- Conduce întreaga activitate a instituției.
- Reprezintă instituția în raporturile cu Guvernul, cu alte autorități, cu persoane juridice și fizice române sau străine.
- Participă ca invitat la unele ședințe ale Guvernului,
- Emite ordine și instrucțiuni
- Aprobă prin ordin structura organizatorică a CNPC
- Aprobă și revocă prin ordin personalul de răspundere din instituție
- Reprezintă instituția în relațiile cu organizațiile internaționale similare
- Aprobă cotizațiile de participare la organismele internaționale unde ANPC este membru.
Nici vorbă de războiul televizat contra mucegaiurilor, gândacilor, furnicilor cu care se luptă noul președinte al ANPC! Pur și simplu, domnul Piedone, în loc să se concentreze pe atribuțiile ce i-au fost încredințate, se complace în modestul rol de simplu inspector al instituției, atribuindu-și cu de la sine putere atribuții executive, departe de a aparține înaltei sale funcții.
Așa stând lucrurile, mă bate gândul că Piedone al nostru nici n-a citit Regulamentul instituției sau, dacă l-a citit cumva, n-a înțeles nimic din rolul unui președinte, aflat în fruntea ANPC.
Căci rolul unui asemenea demnitar nu este de a face ravagii în 5-6 restaurante care i-au ieșit în cale, ci de a citi și studia sinteza tuturor rapoartelor sosite din toate județele unde s-au executat controale. Nu pentru a aplica amenzi, ci pentru a stabili măsuri tehnico-organizatorice, capabile să elimine în viitor abateri de felul celor constatate.
De altfel, nu dânsul pare vinovatul principal al faptului că a fost propulsat într-o funcție aflată mult peste priceperea și abilitățile domniei sale. Vina mi se pare a fi în cea mai mare parte a celui care l–a înscăunat acolo, fără să cunoască adevăratul potențial al persoanei în cauză sau cunoscând acest potențial, dar zicându-și în sinea sa: treacă de la mine. Ați ghicit, este vorba de premierul României.
Să-mi fie iertat, dar nu pot gândi la altceva decât la vreo obligație asumată cândva de domnul Ciolacu față de prietenul său Piedone, ceva de genul „tu m-ai ajutat la nevoie, eu te ajut la o adică și suntem chit”. Vorba francezului, noblesse oblige!
În acest context, noul angajat și-a suflecat mânecile chiar a doua zi și a trecut la treabă, așa cum s-a priceput, înhămându-se nu la conducerea instituției, așa cum s-ar fi cuvenit, ci la modesta muncă de simplu executant, aceea de inspector de teren.
Cine ar trebui să apară la TV în controale
Să fim înțeleși, instituția nu duce lipsă de personal. Să nu-și închipuie cineva că, neavând destui subalterni, s-a apucat șeful să le facă munca altora. Nici vorbă! Aflu din Regulament că organigrama instituției este doldora de funcționari, funcționărași, de șefi și șefuleți, plus o grămadă de pălmași: inspectorii.
Toți stau pregătiți, la dispoziția președintelui Piedone, șeful suprem al instituției, și îl ajută în greaua misiune privind protecția consumatorului:
- Un director de cabinet,
- Un consilier personal
- Un secretar personal
- Un secretar general
- Doi vicepreședinți cu rang de subsecretari de stat
- O mulțime de compartimente, direcții, servicii, laboratoare și altele asemenea, fiecare prevăzut cu un șef și, bineînțeles, cu inevitabilii subalterni: executanții.
Fără îndoială, fiecare executant are înscrisă în fișa postului tocmai obligația de a verifica galantarele, depozitele, cămările sau dulapurile din alimentația publică, a depista neregulile, a aplica amenzile și a lua alte măsuri.
Dar, în afară de șeful instituției, n-am văzut pe niciun altul să fie arătat la televizor, cum își îndeplinește propria sa atribuție de serviciu.
Piedone se pregăteşte de alegeri
Ce deduceți de aici?
Eu unul deduc că domnului Piedone nu-i pasă de protecția consumatorului, cât îi pasă de propria imagine și de propria sa persoană, pentru ca – why not? – la niște viitoare alegeri să candideze iarăși la primăria vreunui sector sau chiar la Primăria Capitalei. Părerea mea!
Căci, atenție, acum e bătaia peștelui: dacă, la scrutinul din luna mai, ar ajunge cumva domnul Nicușor Dan la Cotroceni, atunci este inevitabil să urmeze noi alegeri la Primăria Capitalei pentru ocuparea postului vacant și cine altul (presupun eu) s-ar repezi să-și ofere serviciile decât fostul primar de sector Piedone, respectiv actualul președinte al ANPC Piedone? Greșesc cumva?
În acest context, hărnicia cu care domnul Piedone depistează gândaci și mucegaiuri în fața cameramanilor nu mi se pare altceva decât o modestă pre-campanie electorală, demarată exact în momentul când unele sondaje nu-i exclud actualului primar general un viitor succes într-un viitor tur 2.
Pare cumva neverosimil?
Unde mai pui faptul că rolul acesta de super-inspector îl încântă personal pe respectivul domn, incapabil să facă o treabă mai de Doamne-ajută decât constatarea contravențiilor, aplicarea amenzilor și închiderea prăvăliilor prinse pe picior greșit.
Parcă îl și văd pe președintele ANPC fălindu-se în cercul de prieteni: „Azi am găsit furnici în cașcaval și mucegai în parizer. I-am ars pe contravenienți, de le-au mers fulgii!”.
Istoricul Căpitan Costache
Cazul acesta, al lui Piedone al nostru, îmi amintește cumva de evenimente istorice descrise de memorialistul George Potra în superbul său volum „Bucureștii de altădată”. Autorul ne trimite cu o neîntrecută măiestrie undeva prin veacul al XIX-lea, când capitala țării încăpuse pe mâna unui oarecare „Căpitan Costache”, dornic de afirmare și de publicitate ca și domnul Piedone.
Pe atunci, nu exista televiziune dar respectivul căpitan, reprezentant al Agiei, năvălea călare pe străzile Capitalei, constata personal neregulile și le sancționa nu cu amenda, ci cu biciul și cu ghioaga, băgând spaima nu numai în contravenienți, ci și în simplii pietoni aflați în trecere.
Diferența mi se pare numai aceea că președintele CNPC, neavând bici și ghioagă, lovește cu procesul verbal și cu amenda. Cam atâta pare să fie mai evoluat europeanul Piedone față de balcanicul Căpitan Costache!
Dar iată că, spre deosebire de acest Costache, pe care memorialistul îl califică „neobosit”, domnul Piedone, cel angajat de acum numai două luni la ANPC, dă semne că nu mai ține la oboseală. El însuși declara mai zilele trecute presei: „Am muncit și nopți, am muncit și zile. Multe. Atât de multe, încât am reușit să-mi văd scumpii nepoți mai mult în somn și-n poze, decât în poală și-n brațe! Până și cu iubita mea soție am vorbit mai mult la telefon decât în casă!”.
Concediu după două luni de muncă
Una peste alta, frânt de oboseală după uriașul efort de două luni muncă intensă, domnul Piedone se lasă copleșit de duioșia sentimentelor familiale, cedează nervos și – ce credeți că face? – își ia binemeritatul concediu de odihnă, ca și cum ar fi muncit un an.
Nu pun în discuție legalitatea în sine – dreptul la concediu este sfânt. Dar nu după două luni, chiar dacă în timpul acesta nu și-a văzut nepoții decât în somn și n-a conversat cu consoarta decât la telefon.
Nici măcar un simplu funcționar la registratură nu cred că și-ar fi permis să ceară (și să obțină) concediul de odihnă la două luni de la angajarea sa în post, darmite un cogeamitea președinte de instituție guvernamentală, instalat acolo ca să asigure protecția consumatorului în fața oricăror abuzuri funcționărești. Corect?
Haida-deh, nu cred o iotă din pretenția domnului Piedone cum că și-ar fi neglijat nepoții și soția, trebuind să muncească „zi și noapte” ajuns în asemenea grad de extenuare, încât, după numai două luni, i-au cedat nervii și a pornit pe binecuvântata cale a odihnei!
Prea-i de oaie, măi, nea Piedone, prea-i de Eulenspiegel*), ca să nu spun că-i de Münchhausen **)!
Insist să observ că aprilie este singura lună care s-ar potrivi pentru concediu, în eventualitatea când ar promova domnul Nicușor la Cotroceni, iar, din iunie încolo, ar putea începe campania (sau pre-campania, mă rog) la Capitală. Nu cumva domnul Piedone își încordează mușchii pentru așa ceva?
N-aș încheia aceste rânduri fără să amintesc pe ce plaiuri de vis se odihnește în aceste zile familia Piedone.
Câteva clișee publicate chiar de domnia sa pe Internet îl arată pe harnicul președinte al ANPC într-un pitoresc peisaj din Dubai, superbul oraș unde luxul și eleganța îndeamnă la nonșalanță și farniente, amândouă justificate – nu-i așa? – după ce ai muncit neîntrerupt zile și nopți, după ce nu ți-ai văzut nepoții decât în vis, iar cu soția n-ai conversat decât la telefon timp de două luni neîntrerupte.
N-aș crede că domnul Piedone este omul care s-ar sacrifica pe sine în interesul patriei. Ce ziceți?
Până la urmă, nimic nu mă miră la domnia sa. Dar mă miră la premierul Ciolacu, cum de nu i se pare suspect modul cum se dă frânt de oboseală fostul primar, la numai două luni după ce a ajuns președinte la CNPC și la nici 3-4 luni înainte să ajungă (eventual) la Primărie. Părerea mea.
*) Eulenspiegel – erou al folclorului german, un fel de Păcală al nostru.
**) baronul von Münchhausen – declarat și regele mincinoșilor, personaj tot din literatura germană.