Alegerea candidatului comun pentru Primăria Capitalei ar putea fi una dintre cele mai dificile misiuni ale coaliției PSD-PNL. Dar nu din cauza vreunei mari competiții între cele două partide, ci pentru găsirea candidatului cel mai bine profilat. Și sondajul CURS dat publicității duminică nu ușurează cu nimic misiunea.
Cercetarea sociologică îl plasează pe primul loc pe Nicuşor Dan, cu 36%, urmat de Gabriela Firea cu 33%, după care vine un pluton de procente mici, Cristian Popescu Piedone – 10%, Sebastian Burduja (PNL) și Mihai Enache (AUR) cu câte 8%, Diana Şoşoacă cu 5%.
Primele concluzii nu sunt neapărat surprinzătoare: Nicuşor Dan este, ca orice primar în funcție, favorit dacă voturile rămân fărâmițate. Dar cu un avans mic, care îl face extrem de vulnerabil dacă împotriva lui este creată o alianță.
De exemplu, dna Firea ar mai avea nevoie să preia de la Sebastian Burduja doar jumătate din electorat pentru a-l învinge. E de presupus că ar lua și o bună parte din voturile lui Cristian Popescu Piedone, dacă nici acesta nu ar candida, după cum e de presupus.
O socoteală care însă poate fi oricând răsturnată de adversitatea pe care ar stârni-o candidatura dnei Firea, personaj extrem de polarizant, în pofida eforturilor televizate de a o concura pe Maica Tereza.
Unii bucureșteni total nemulțumiți de Nicuşor Dan, în mare măsură pe bună dreptate, ar putea fi împinși totuși să-l voteze pentru ca la Primărie să nu revină clanul din Voluntari.
Iar candidatul PNL, Sebastian Burduja, pleacă de la procente prea puține și ar avea nevoie de un salt spectaculos în timp foarte scurt pe care nu l-au reușit până acum decât personaje politice extrem de magnetice, cu o charismă speciala, Traian Băsescu și Sorin Oprescu.
Deci oferta actuală a PSD și PNL chiar transformată în candidat comun ar putea să piardă în fața actualului primar general.
Dar cel mai important procent din acest sondaj nu e în dreptul niciunui candidat. Este procentul subiecților care, în condițiile unei liste deschise, nu au putut indica un personaj de votat pentru PMB - 50% dintre cei chestionați.
Deci procentele de mai sus, raportate la întregul București, sunt infime, 18% - cel mai mare.
Este adevărat că prezența la alegerile locale din București a fost scăzută la ultimele scrutine, de la 44,26% în 2012 când a câștigat Sorin Oprescu, la 33,2% în 2016 când a câștigat Gabriela Firea, la 36,9% când a câștigat Nicuşor Dan.
Dar aceasta reprezintă mai degrabă o vulnerabilitate a aleșilor, cu impact direct pe reprezentativitatea lor politică și o consecință a unei oferte care nu a țintit corect cererea electoratului.
Din acea jumătate de electorat, o parte este total pasivă și e greu de crezut că există pentru el o ofertă care să-l aducă la urne. Dar o parte este doar în așteptarea unui candidat care s-o inspire, în mod evident niciunul dintre cei vehiculați acum.
Având în vedere că procentele partidelor sunt chiar mai scăzute decât ale candidaților și, în general, aversiunea față de ele este extrem de mare, periculos de mare pentru funcționarea democrației, aș spune, este foarte probabil ca soluția cu șanse mult mari pentru PSD și PNL să fie un personaj fără culoare politică sau cu una extrem de palidă și, extrem de important, cu o carieră solidă în spate, indiferent care ar fi aceea, adică nu un politruc.
Ar fi o soluție care ar menaja și orgoliile celor două partide și ale celor doi candidați avansați de ele până acum. În plus, ar fi extrem de convenabilă și pentru șefii celor două partide, mai ales pentru Marcel Ciolacu, care ar scăpa elegant de Gabriela Firea.
E drept, dna Firea ar rămâne neconsolată și plină de ură, dar soluția unui independent ar fi mai puțin umilitoare, pentru că ar fi din alt registru strategic.
Faptul că soluția independentului ar fi ușor de acceptat nu o face și ușor de găsit, pentru că personaje adecvate nu sunt chiar la tot pasul, mai ales că în afară de cariera solidă trebuie să aibă și ceva abilitați de comunicare, ceva charismă, fără de care bucureștenii nu ies la vot.
În plus, trebuie găsit foarte repede, în condițiile devansării alegerilor locale, ca să aibă timp pentru creșterea notorietății.
Dacă vor reuși să-l găsească și cu ce rezultat, adică experimentul în ansamblu, va fi extrem de relevant pentru alegerile prezidențiale. Un succes ar putea să facă această formulă repetată și în septembrie.
Ar fi și o soluție bună pentru București? Eu, am mai scris, nu cred în independenți. Funcția de primar este una politică, ocupată în urma unui proces electoral eminamente politic, nu prin concurs, iar exercițiul ei este unul politic.
Ca să o ducă la bun sfârșit, primarul trebuie să fie un personaj relevant din punct de vedere politic, cu susținere și pârghii într-un partid, cu care să formeze apoi o majoritate. Altfel, este doar o păpușă pusă în geam care execută deciziile, nu este în capul mesei unde sunt luate.
Dar am ajuns la această preferință a electoratului ca urmare a unor dezamăgiri repetate, a degradării galopante a clasei politice, care înțelege din cererea electoratului nu nevoia de reformă, ci faptul că îl poate păcăli cu o figură mai spălată, dar lipsită de putere reala, în spatele căreia să facă aceleași jocuri.