Este firesc ca românii să fie furioși și dezamăgiți pentru ratarea intrării în Schengen. Numai că furia aceasta, mai ales după primul moment incandescent, ar trebui corect canalizată și manifestată.
Iar principalii vinovați sunt cei care ne-au adus în poziția de țară de mâna a doua, dispensabilă, tranzacționabilă, care stă la ciupeala de favoruri.
Ne uităm cum Croația intră triumfătoare în Schengen, iar pe 1 ianuarie o vom vedea intrând și în zona euro. O țară mai mică decât România, care în anii ’90 era în război, iar în UE a intrat după noi. Ne punem întrebarea cum au reușit? (mai sunt și în semifinalele Campionatului Mondial de fotbal, la care noi nu ne-am mai calificat din 1998).
Iar vinovații nu s-au succedat 30 de ani la putere prin lovituri de stat sau ocupație, ci în urma votului popular. Lipsa de exigențe a acestui vot, validarea resemnată a răului mai mic, confuzia între lozincă și proiect, presiunea prea mică pusă pentru reformă sunt printre cauzele eșecurilor repetate, inclusiv acest eșec al Schengen.
Am mai spus-o, clasa politică, la fel ca oricare categorie socială, breaslă profesională, inclusiv presa desigur, nu este decât un eșantion reprezentativ pentru societate în ansamblul ei.
Poate ar fi util să ne amintim, între două înjurături la adresa austriecilor, că ei au fost primii occidentali care ne-au primit fără vize în 1990 până când ne-am dat atât de tare în stambă, încât au fost nevoiți să se alinieze restului țărilor vestice.
Episodul lebedelor, și să fie doar o legendă, a rămas un simbol al celor întâmplate atunci. Amenințările proferate, chiar glumă să fi fost, de Dorin Cioabă, despre lebede sunt riscante în acest context, pentru că validează teza lui Karl Nehammer și poate crea adversitate prin aduceri aminte deloc plăcute și la cei care nu o aveau.
Tactic, e de înțeles de ce voci din PNL au lansat imediat după votul din JAI tema boicotului și valul de furie. Liberalii se tem că decontul eșecului va cădea în capul lor și, mai ales, al lui Klaus Iohannis. Au toate motivele să se teamă. Despre cine și ce a greșit în operațiunea Schengen fără cap a Românei, citiți luni pe SpotMedia.ro.
Doar că nu te lupți cu iresponsabilitatea politică a lui Nehammer printr-o mostră de iresponsabilitate.
Sigur că fiecare cetățean român are dreptul ca pe banii lui să pedepsească pe cine vrea el, dar noi trăim într-un paradox acum.
Pretindem că nu e drept să fim pedepsiți noi, cetățenii onești și civilizați, pentru incompetența și inabilitatea celor care ne conduc. Dar noi, pe cine încercăm să pedepsim prin boicotul pe produse și firme austriece? Sunt ale lui Nehammer pe persoană fizică, cumva?
Noi spunem că Austria ne-a blocat, a făcut, a dres, însă decizia a fost la doi oameni, cancelarul și ministrul de Interne dintr-un partid care guvernează într-o coaliție, deci reprezintă doar un segement minoritar din electorat.
Atunci cu sancțiunile împotriva Rusiei cum facem? Este o diferență mare între o decizie politică luată în cadru legal european, oricât de supărătoare, și invadarea unei țări, comisă cu atrocități înfiorătoare.
Dar dacă un cetățean are dreptul ca pe banii lui să fie paradoxal, reacția oficială trebuie să ia în calcul ansamblul.
1.Dacă reușești să destabilizezi cele două bănci austriece din sistemul bancar românesc, unde va fi încasată lovitura? Să țintești două bănci care funcționează în sistemul tău bancar, una fiind chiar nava amiral, înseamnă să fii complet iresponsabil.
2. Investiții străine înseamnă venituri la buget și locuri de muncă. Dacă le alungi și le dobori, cine va avea de suferit?
3. Când lumea se năpustește precum papuașii pe firmele austriece pentru o decizie politică de la Viena, un potențial investitor străin se poate gândi că poate într-o zi și guvernul din țara lui va lua o decizie neplăcută pentru România, iar el va deconta efectele furiei. Nu mai bine își vede de drum?
Dacă în tranzacțiile cu austriecii, că e vorba de petrol, bănci sau lemn, România a ieșit în pagubă, asta este o problemă care ar trebui să ne preocupe nu doar când nu intrăm în Schengen.
Nu partea austriacă trebuia să ne apere nouă interesele, ai noștri trebuiau să o facă. Dacă nu s-a întâmplat, ei sunt de vină, nu austriecii.
4. Când lansezi o temă e bine să te gândești dacă ea nu e doar un cadou făcut unui adversar. "Afară cu OMV din țară!" și "Ne vrem țara înapoi!" zbiera grupul AUR la Ambasada Austriei. Asta vrem? Asta e calea spre Schengen? Asta vrem să alimentăm politic?
Nehammer a făcut o golănie politică, dar asta nu cred că e cazul să ne facă solidari, împotriva austriecilor, cu adevărații vinovați pentru situația în care suntem. Ieșirea de după blocuri cu bâtele nu aduce respect, ci inteligența politică, seriozitatea, demnitatea, anvergura intelectuală și argumentele funcționării țării ale celor care conduc așa pentru că așa au fost votați.