Indiferent care va fi conținutul concret al măsurilor de corecție pentru reducerea deficitului bugetar, ele sunt inevitabile și testul cifrelor nu poate fi păcălit.
Indulgența Bruxelles-ului e greu de obținut, tocmai pentru că propunerile de până acum sunt precum ulciorul care a fost de prea multe ori la apă.
Că desființeaz[ 200.000 de posturi neocupate din administrație, că mai taie din șefime, că mai taie de la administrația locala și de la companiile de stat, cele mai multe găuri negre, toate au mai fost invocate și nu au produs niciun efect.
Deja în procedura de deficit excesiv, România și-a asumat la începutul anului o țintă de 4,4% din PIB. Că făcut-o în baza unui buget construit absolut fantezist, bazat pe o minciună, ca să se închidă cu toate populismele și dezmățul bugetar, e tipic pentru responsabilitatea actualei clase politice românești.
Ținta e clar nerealizabilă.
Până la 1 august, deficitul era de aproape 40 de miliarde de lei și chiar Marcel Ciolacu recunoaște că ne ducem spre un procent total de 6,2% din PIB, deci cam 50% mai mare decât cel asumat.
Dacă se va întâmpla asta, CE va face un sigur lucru, cunoscut și asumat ca efect dintr-un bun început: taie fonduri europene. Rațiunea e simplă și corectă: banii publici europeni trebuie protejați de riscul risipirii de către o guvernare inaptă să țină finanțele sub control.
Dacă voi vreți să ajungeți cu deficitul la cer, e treaba voastră, mai ales că nu sunteți în zona euro, dar nu pe bani europeni. Dacă vreți bani europeni, trebuie să respectați regulile.
Iar fără bani europeni, pentru România nu mai e decât incapacitatea de plată, invocată pentru prima dată de un ministru de Finanțe și/sau FMI.
Pentru uz intern sunt invocate tot felul de motive. Deficit mare din cauza cheltuielilor pentru apărare. Dar ele erau incluse în buget de la început. Din cauza ajutorului pentru Ucraina. Poate, dar care sunt cifrele acestui ajutor? În plus CE a dat bani, măcar o parte, pentru acest ajutor.
În aceste condiții, Marcel Ciolacu lucrează intens la partajarea răspunderii pentru ceea ce urmează.
Pe de-o parte cu UE, acuzată că ne cere, de exemplu, creșterea TVA. Ceea ce e fals. Economedia a obținut un răspuns fară echivoc al CE: “Este de competența României să decidă ce măsuri specifice adoptă pentru a atinge țintele de deficit bugetar”.
Că pot exista sugestii, variante, e una, dar până la urmă CE vrea un plan concret, viabil și credibil.
Pe de altă parte, cu tot restul clasei politice, căreia îi pune pe masă angajarea răspunderii Guvernului pe încă nu se știe ce. Politic este o situație de tip win-win.
Dacă după angajare Guvernul rezistă moțiunii de cenzură, costul măsurilor este al Parlamentului, nu doar al Guvernului care poartă numele președintelui PSD.
Dacă Guvernul pică, premierul se va victimiza și, cel mai probabil, se va ajunge la anticipate, într-un moment în care PSD nu este încă la erodarea maximă pe care i-o va aduce guvernarea de austeritate în campanie electorală.
Ar trebui să ne fie foarte clar: scăderea deficitului, însănătoșirea finanțelor nu sunt un moft al CE. Sunt o necesitate pentru noi, cum este pentru bolnavul de diabet să reducă glicemia prin măsuri oricât de neplăcute. Cu atât mai neplăcute, cu cât boala e mai avansată.
Dar care măsuri? Marea problemă este că soluțiile reale rămân mereu în afara discuțiilor și planurilor.
Se vorbește despre majorarea TVA, dar România pierde anual 37 de miliarde de lei din colectarea deficitară a actualului TVA, cea mai proasta din UE.
Fără nicio majorare, dacă statul român ar colecta tot ce are de colectat, cele 40 de miliarde lipsă de anul acesta ar fi aproape acoperite. Dar pentru asta trebuie să ai un ANAF bine pus la punct, logistic și ca resursă umană, și să nu mai protejezi tot felul clienți politici.
O altă sursă de bani ar fi reducerea imensului aparat bugetar, cel mai mare din ultimii 33 de ani. Nu posturile neocupate, ci posturi ocupate și inutile, ministere inutile. Dar dacă faci asta, strici echilibrele politice în și între partide, ceea ce e întotdeauna mai important decât starea țării.
Ce zicea dl Ciolacu în scandalul azilelor despre instituții care ar trebui desființate cu totul? N-a dispărut niciuna.
Așadar, nu există niciun semn că Guvernul chiar dorește scăderea reală a "glicemiei". Scopul e măsluirea analizelor.