Imaginile de la vaccinarea preşedintelui au făcut cam cât toată campania provaccinare de până acum și sub aspectul încrederii în vaccin, și sub aspectul vitezei propagării mesajului, datorită formei fizice excelente a lui Klaus Iohannis.
Dar efectele acestui real succes greu pot compensa marile erori, inclusiv de comunicare, ale acestei campanii, care subminează încrederea publică.
Suntem, cu alte cuvinte, în mijlocul unui paradox. După ce de săptămâni bune oamenii sunt îndemnați, convinși, somați să se vaccineze, acum cei convinși nu reușesc nici măcar să se programeze.
Pe scurt, cred este vorba despre mai multe categorii de motive: platforma de programare, greșita împărțire pe etape, centrele de vaccinare. Cât de curând se va adăuga probabil și o a patra cauză: numărul insuficient de vaccinuri, care ar putea să dea peste cap programările, mai ales că trebuie respectate rapelurile.
Platforma de programare are sincope poate previzibile, dar insurmontabile pentru categoria căreia i se adresează în acest moment, adică persoane de vârstă a treia, nu întotdeauna exact cele mai instruite în privința digitalizării.
Și cea mai bună dovadă a relației dintre mulți dintre ei și procedurile computerizate sunt cozile anuale la plata impozitelor locale, care se poate face în câteva minute pe ghișeul.ro (fără semnătură electronică). Compensarea cu un singur call-center nici măcar nu cred că trebuie argumentat cât de subdimensionată este.
Sigur că nimeni nu se aștepta ca platforma să meargă perfect de la început, dar nici atât de prost, mai ales în București, unde este și cea mai mare aglomerare urbană.
Reacția ministrului Sănătății care a exemplificat cu programarea propriilor părinți eficiența platformei “intuitive” a fost de-a dreptul insultătoare pentru miile de oameni care se chinuiau să facă același lucru. Revenirea ulterioară a fost de bun simț.
O alta mare problemă a platformei vine din haosul tradițional. Mă refer la persoane care, deși au de ani de zile boli cronice, pentru care primesc rețete și medicamente compensate, nu sunt înscrise în evidențele DSP-urilor, deci le este respinsă înscrierea.
Logistica este deficitară. 14 centre cu 73 de puncte de vaccinare pentru un oraș ca Bucureștiul, 2 în Timișoara, 4 în Sibiu și tot așa sunt foarte puține.
Cearta dintre autoritățile locale și ministrul Sănătății a întârziat emiterea OUG pentru organizarea centrelor chiar până pe 15 ianuarie. Eforturile au fost haotice, fiecare cum s-a priceput, un efect al faptului că centrele de comandă sunt mai multe.
În aceste condiții, este firesc că locurile au fost ocupate rapid de cei mai iuți de tastatură, care nu sunt neapărat și cei mai vulnerabili.
Descurcăreţii. Despre un sistem pentru cei norocoşi
Eu am considerat că restricțiile suplimentare pentru vârstnici s-au justificat, dar în egală măsură se justifică acum o reală prioritate pentru ei la vaccinare, în ordinea descrescătoare a vârstei.
Ce fel de protecție le oferi când tu îi amesteci în aceeași etapă cu alte categorii, de exemplu parlamentari, membri ai guvernului, înțeleg că și jurnaliști, cu mult mai tinerei și vioi, și alte categorii calificate ca esențiale, dar fără a ține cont de activitatea efectivă a fiecărui “esențial”.
Dacă stai în birou, nu cred e vreun motiv să beneficiezi de vaccinare prioritară. Personalul companiilor din energie este esențial tot, de la portar la director.
Cifrele vaccinării, de care dl Cîțu e mândru, nu sunt satisfăcătoare decât la suprafață, adică atunci când nu le transformi în procente.
Ultimele date oficiale spun că până acum s-au programat pentru vaccinare 300.109 de persoane dintre care doar jumătate, adică 159.288, sunt peste 65 ani și 68.146 au afecțiuni cronice.
La 1 ianuarie 2020, numărul persoanelor peste 65 de ani era de 3.664.411 milioane. Deci până acum au reușit să se programeze 4,33% dintre ele. Să se programeze, repet, nu să se vaccineze.
Nu e un procent surprinzător cât timp sistemul de programare îi dezavantajează total și intră în competiție cu persoane care ar putea să mai aștepte fără nicio problemă, dar sigur se pricep mai bine la tastaturi.
În București, unde nu mai este niciun loc liber timp de 3 săptămâni, nu am nicio îndoială că vârstnicii au pierdut bătălia tocmai cu esențialii din guvern, parlament etc.
Cât ar putea crește procentul vulnerabililor vaccinați până în aprilie când ar trebui să înceapă etapa a 3-a?
Macar avem dovada că oamenii vor să se vaccineze, spun autoritățile. Oare?
Raportat la populația României, estimată la 19 milioane, procentul celor programați este de 1,57%. Vi se pare un procent din care să se poată trage vreo concluzie?